Un funcționar al Protecției Consumatorilor de la Constanța acuză conducerile succesive ale Autorității Naționale pentru Protecția Consumatorilor că ar fi sprijinit și protejat băncile în defavoarea consumatorilor. Debitorii au suferit pagube de sute de milioane de euro din creșterea nelegală a dobânzilor pentru contractele de credit încheiate înainte de 2008, în timp ce ANPC s-ar fi aplecat pe sancționarea firmelor mici și mijlocii, pentru motive minore, precum lipsa prețului pe kilogram la pâine sau lipsa menționării procentului de celuloză pe caietele școlare, arată funcționarul într-un set de documente transmis Profit.ro și care sunt prezentate mai jos.
Dumitru Manțu, funcționar în cadrul Comisariatului Județean pentru Protecția Consumatorilor susține că ANPC ar fi sprijinit și ocrotit băncile în aplicarea legislației de transparentizare a dobânzilor și în modul în care a acționat în problema clauzelor abuzive din contractele de credit, în timp ce s-ar fi ocupat cu controale mărunte la firmele mici și mijlocii.
„Autoritatea, prin funcțiile de conducere, a protejat instituțiile de credit, operatori economici furnizori de servicii financiare, permițându-le încălcarea legislației cu impact major asupra consumatorilor, spre deosebire de ceilalți operatorii economici, în general mici și mijlocii, care au fost sancționați pentru încălcarea legislației cu impact minor asupra consumatorilor”, scrie Manțu, în documentul pe care îl va trimite și Guvernului.
28 noiembrie - Profit Financial.forum
ANPC este autoritatea centrală din domeniu și are în subordine comisariatele regionale și pe cele județene.
Documentele pot fi văzute AICI și AICI. Listă anexe AICI
Dumitru Manțu nu este la prima avertizare în legătură cu posibile nereguli ale băncilor și disfuncționalități din cadrul ANPC, fiind și autorul avertizărilor în cazul creditelor cesionate de Bancpost și OTP Bank unor societăți cu răspundere limitată din Olanda.
Scrisoarea lui Cerbulescu
ANPC a fost responsabilă pentru implementarea Ordonanței de Urgență n. 50 din 2010 privind contractele de credit pentru consumatori. Ordonanța reprezintă o transpunere a unei directive europene, și avea ca scop transparentizarea contractelor de credit încheiate de bănci și alte societăți financiare cu persoanele fizice.
Practic, băncile trebuiau să renunțe la clauzele în care-și acordau dreptul de a stabili discreționar rata dobânzii sau prin care introduceau diferite comisioane.
Trebuiau să dispară formulări precum dobânda variază în funcție de ”evoluția pieței financiare”, ”politica comercială”, ”politica de creditare”, ”dobânda de referință a băncii”, și băncile să lege variația dobânzii de elemente de piață (precum dobânzile interbancare Euribor, Libor, Robor și rata BNR), astfel încât consumatorii să știe cum se schimbă costul creditului.
ANPC a propus și Guvernul a adoptat un proiect prin care legislația să se aplice și la creditele în derulare, adică formula dobânzilor din contracte să fie schimbată. Cum? Din dobânzile curente ale creditelor ar fi trebuit scăzută valoarea indicatorului de piață (Euribor, Libor, Robor) de la momentul acordării creditelor, iar diferența ar fi însemnat marja (noua) de dobândă, explică Manțu. Cum s-a aplicat? Marja a fost dedusă din diferența între dobânda curentă și valoarea indicatorilor de piață de la momentul intrării în vigoare a Ordonanței, în iunie 2010. Problema este că Euribor sau Libor ajunseseră aproape de 0, de la valori de 4-5% la momentul acordării creditelor. Astfel că marjele rezultate au fost mai mari.
„Dobânzile au fost majorate iar în contextul în care evoluția pieței financiare a cunoscut o scădere, nivelul acestora a rămas constant astfel încât dobânzile au fost variabile dar întotdeauna doar în sens crescător”, arată Manțu.
Un rol în modul în care s-a aplicat OUG 50 l-a avut și președintele ANPC de la acel moment, Constantin Cerbulescu.
Asociația Română a Băncilor a întrebat cum să aplice noua legislație, iar Cerbulescu a indicat că implementarea în contracte trebuie făcută în cea mai bună variantă pentru bănci.
„Autoritatea, prin funcțiile de conducere, și-a exprimat acordul de implementare a O.U.G. nr. 50/2010 într-un mod total în defavoarea consumatorilor, prin includerea în marja fixă a celorlalte componente nedeclarate și nedovedite prin documente ca influențând costul creditului, dobânda variabilă în mod nedefinit devenind ”transparentă” prin scăderea indicelui de referință corespunzător monedei creditului (Euribor sau Libor) la valorile extrem de mici în vigoare la data implementării O.U.G. nr. 50/2010”, arată Manțu.
Clauzele abuzive
OUG 50 prevedea ca actele adiționale emise de bănci pentru implementarea legii să fie considerate acceptate tacit de către consumatori, dacă nu sunt denunțate într-un termen de câteva săptămâni. Problema este că foarte puțini clienți ai băncilor au făcut asta.
„Prin circulare și ordine emise conducerea Autorității a impus un mod de lucru în care cercetarea reclamațiilor se realiza doar dacă consumatorul a denunțat actele adiționale de aliniere la O.U.G. nr. 50/2010 în temeiul Legii nr. 288/2010, iar cercetarea se realiza doar prin prisma Legii nr. 193/2000 privind clauzele abuzive”, arată Manțu.
ANPC a pornit, începând cu 2013, peste 40 de procese cu băncile pe clauze abuzive, în condițiile în care Legea 193/2000 a fost modificată astfel încât deciziile date de instanțe să fie extinse la nivelul întregului portofoliu de credite cu nereguli.
Chiar dacă în o parte din procesele încheiate instanțele au decis în favoarea ANPC și au stabilit că băncile au utilizat clauze abuzive, acest lucru a rămas fără urmări, pentru că nu a fost dispusă nici restituirea sumelor, și oricum deciziile ar fi avut efecte pentru mai puțin de 5% dintre consumatori, adică cei care au denunțat actele adiționale și pe care Autoritatea a decis că sunt singurii a căror reclamații pot fi luate în seamă, arată Manțu.
ANPC avea la îndemână varianta de a încheia procese verbale de contravenție în baza legislației generale de protecția consumatorilor – Ordonanța Guvernului 21/1992 -, care include măsuri de remediere, adică de restituire a sumelor încasate fără temei, explică funcționarul, care arată că a și transmis la nivelul conducerii Autorității această posibilitate, dar a fost ignorat.
Această măsură a fost aplicată în reclamațiile individuale primite de către CJPC Constanța începând cu 2015 și în 7 cazuri diferite instanțele au dispus despăgubirea reclamanților, ceea ce arată că soluția era una viabilă, spune Manțu.
„Astfel conducerea Autorității a ales să protejeze în continuare interesele instituțiilor de credit și a arătat lipsa voinței în a-și îndeplini atribuțiile și în a veni cu adevărat în sprijinul consumatorilor ale căror vieți au fost afectate de încălcările legislației privind protecția consumatorilor de către instituțiile de credit”, scrie funcționarul CJPC Constanța.
Creditele în franci elvețieni și controlul care nu s-a mai făcut
Manțu mai critică ANPC și pentru felul în care a gestionat reclamațiile referitoare la creditele în franci elvețieni, care au adus rate duble pentru debitori, după aprecierea puternică a francului după declanșarea crizei financiare din 2008.
Autoritatea Centrală a anunțat în 2015 un control tematic pe creditele în monedă elvețiană, însă a renunțat subit la demers, susține Manțu.
„Motivul este că conducerea Autorității nu a mai fost de acord cu desfășurarea controlului tematic pe motiv că erau inițiate în instanța de judecată dosare pe clauze abuzive privind prevederile contractuale privind obligativitatea plății în moneda CHF în care a fost acordat creditul”, scrie Manțu.
Alte probleme semnalate de funcționarul de la Constanța vizează modalitatea neunitară de cercetare a reclamațiilor privind instituțiile financiare, interpretarea neunitară a legislației, neimplementarea unei proceduri privind punerea în executare a dispozițiilor stabilite prin hotărâri judecătorești favorabile Autorității, tolerarea perceperii dobânzilor penalizatoare calculate la valoarea întregului sold al datoriei, menținerea unei reglementări în procedură prin care au fost clasate în mod nelegal petițiile care fac obiectul acțiunilor judecătorești.
„Autoritatea nu a întreprins demersuri reale pentru a proteja consumatorii împotriva instituțiilor de credit, deși din punct de vedere legal deținea toate pârghiile necesare, acționând contrar atribuției principale de a proteja interesele consumatorilor (...) Sub protecția instituțională a conducerii Autorității s-a realizat apărarea intereselor instituțiilor de credit în detrimentul intereselor consumatorilor și a fost favorizat abuzul de putere economică astfel încât a fost creat consumatorilor un prejudiciu estimat la sute de milioane de euro, dar dincolo de prejudiciul estimat au fost distruse, și sunt și în continuare distruse, vieți care sunt mai presus de orice sumă de bani”, scrie Manțu.
Controale și amenzi pentru lucruri mărunte
75-80% din sancțiunile date de CJPC Constanța vizează încălcări minore ale legislației de protecție a consumatorilor, firmele amendate fiind, în general, din categoria celor mici și mijlocii.
Exemple de abateri sancționate: lipsa țării de origine și a categoriei de calitate la comercializarea legumelor și fructelor, lipsa prețului pe kilogram la pâine, lipsa menționării procentului de celuloză pe caietele școlare, lipsa procentului de grăsime la comercializarea brânzei, lipsa informării denumirii științifice a speciei și modul de captură la comercializarea peștilor, lipsa informării densității hârtiei la compoziția hârtiei igienice, lipsă informare greutate ouă, lipsă informare densitate hârtie compoziție hârtie igienică, lipsă recomandări pentru îngrijirea și păstrarea florilor la buchet, lipsă pictograme încălțăminte, neexprimarea prețului în forma ”lei/buc”, neafișarea timpilor de execuție în cadrul saloanelor de înfrumusețare, spălătoriilor, curățătoriilor sau vulcanizărilor, neafișarea prețului pe kilogram la pâine, neacordarea restului în monezi de 1,2,3,4 bani, ultima abatere fiind constatată în urma unei circulare exprese a conducerii Autorității, arată Manțu.
Dacă în prezent aceste nereguli sunt amendate cu câteva sute sau mii de lei, în viitor povara ar putea crește la sume imense, dacă proiectul ANPC privind sancționarea firmelor cu procente de până la 2-5% din cifra de afaceri (în funcție de abatere) devine lege.
Comisie parlamentară pentru BNR?
Manțu spune că era stipulată obligativitatea ca băncile să respecte legislația privind protecția consumatorilor și obligativitatea ca documentele contractuale să fie redactate astfel încât să permită clienților înțelegerea tuturor termenilor și condițiilor contractuale cadrul legislației specifice instituțiilor de credit, care este sub autoritatea Băncii Naționale a României.
„În lumina considerentelor din prezenta avertizare, dar și a avertizărilor anterioare, având în vedere că în temeiul art. 225 și 226, alin. (1) din O.U.G. 99/2006 Banca Națională a României este Autoritatea competentă în verificarea respectării prevederilor art. 117 din O.U.G. 99/2006, ținând seama de prejudiciul estimat la sute de milioane de euro prin care au fost afectate viețile a sute de mii de români, prezenta avertizare și avertizările anterioare se vor transmite Parlamentului României cu propunerea de constituire a unei comisii parlamentare de anchetă pentru verificarea modului în care Banca Națională a României și-a îndeplinit mandatul”, scrie Manțu.
