Companiile aflate în dificultate pot, începând cel mai probabil cu săptămâna următoare, să apeleze la Directiva europeană de restructurare 123/2019, astfel încât să evite insolvența și, ulterior, falimentul și lichidarea, a transmis, la emisiunea PROFIT LIVE de la PROFIT NEWS TV, Mirona Dolocan, Președinte al Comisiei de recuperare credite neperformante în cadrul Asociației Române a Băncilor. Ea recomandă și ca societățile aflate în dificultate să apele la transparență și onestitate în relația cu creditorii. La nivel de țară, Mirona Dolocan consideră că este necesară o cultură a restructurării, care lipsește cu desăvârșire în momentul de față, dar și de schimbări fiscale.
„În 2019, la nivelul UE a apărut Directiva de restructurare 123/2019 prin care se încearcă salvarea a cât mai multor societăți care trec prin dificultăți financiare, în ideea de a rezolva această problemă a dificultăților anterior unei situații care le poate duce către insolvență, lichidare”, precizează Mirona Dolocan.
Directiva de restructurare 123/2019 a fost deja adoptată de către Senat și Camera Deputaților în primăvara acestui an și urmează a fi promulgată de către Președintele României. Ulterior, această va fi publicată în Monitorul Oficial în forma sa finală.
„Față de directiva europeană, implementarea la noi s-a făcut uitându-ne din altă perspectivă. Directiva europeană vorbește de dificultăți financiare, iar implementarea la noi se face vorbind de dificultăți, adică un pas anterior dificultăților financiare. Asta înseamnă că ideea principală este de a crea o cultură a restructurării anterior momentului la care o societate comercială poate să experimenteze un nivel al dificultății care să o pună în situația de a merge către insolvență. Scopul declarat al directivei este de a salva acele societăți care pot fi salvate, astfel încât să evităm insolvențele și lichidările și impactul pe care insolvența îl are în economie în general”, mai spune aceasta.
28 noiembrie - Profit Financial.forum
Companiile care experimentează dificultăți vor putea apela la această directivă de restructurare cel mai probabil începând cu săptămâna următoare.
„Implementarea la noi s-a făcut pe structura pe care o aveam anterior în legea insolvenței, de proceduri de preinsolvențe, care au fost modificate astfel încât să îndeplinească criteriile și cerințele directivei europene. Practic, reprezintă o abordare europeană la acest moment față de companiile aflate în dificultate”, afirmă ea.
Prin această directivă, companiile au două opțiuni. Pot apela fie la procedura restructurării, fie la cea a concordatului preventiv. Procedura restructurării este mult mai flexibilă, implică instanța doar punctual, pentru aprobarea unui plan de restructurare, pe când procedura concordatului preventiv este mai elaborată, iar prezența instanței este mai intensă. În ambele cazuri însă, societățile au nevoie de un administrator judiciar, care să le reprezinte.
„Societățile aflate în dificultate au posibilitatea să aleagă fie toți creditorii, fie o anumită parte din aceștia cu care să negocieze acest plan. Prin implementarea directivei se intenționează și construirea unui sistem de avertizare timpurie, care încearcă să identifice, acele societăți care au acest risc în față de a se îndrepta spre dificultăți financiare grave în viitor, care pot duce la insolvență. Întreaga idee de restructurare este axată pe nevoia de a preîntâmpina insolvența și atunci aceste semnale timpurii ar trebui să ajute o companie să identifice acest risc anterior momentului la care acesta s-ar întâmpla și ar putea fi tratat cu o insolvență”, mai spune președintele Comisiei de recuperare credite neperformante al Asociației Române a Băncilor.
Mirona Dolocan recomandă societăților care se confruntă cu dificultăți financiare să trateze situația cu onestitate și transparență, mai ales în relația cu partenerii comerciali.
„Societățile au oricum obligații de raportare a situațiilor financiare. Practic, o dificultate financiară se poate vedea de către un creditor bancar și poate fi anticipată din cifrele pe care societatea respectivă le prezintă băncii. Drept urmare, această situație nu poate fi ascunsă, nu poate rămâne neobservată de un creditor bancar.
În momentul în care creditorul bancar va primi informația direct de la companie, din timp va putea să analizeze situația de la caz la caz și va putea împreună cu compania să găsească o soluție de restructurare. Societățile se pot aștepta la deschidere atâta timp cât există deschidere din partea lor. Deschidere din partea sistemului financiar bancar există”, explică aceasta.
Ea adaugă că societățile care se confruntă cu dificultăți financiare pot experimenta și reticențe din partea băncilor în ceea ce privește accesarea de noi finanțări necesare depășirii situației de criză în care se află.
„În momentul în care treci prin dificultăți financiare, o bancă începe să ia în calcul cel mai pesimist scenariu, fiind nevoită să facă acest lucru. Industria bancară este una dintre cele mai reglementate industrii la nivel mondial. Atâta timp cât băncile sunt și depozitarii economiilor clienților, evident că e necesară reglementarea activității bancare. Din această perspectivă există foarte multe reglementări atât locale, cât și la nivel european pe care noi trebuie să le respectăm ca industrie.
De exemplu, un credit acordat de către o bancă se înscrie în bilanțul băncii ca activ financiar. Acest lucru atrage aplicarea unui set de norme și anume IFRS9, care reglementează exact tratamentul activelor financiare, situația în care un activ financiar poate fi considerat deteriorat din perspectiva calității sale.
În momentul în care o astfel de expunere se deteriorează ca și calitate, băncile sunt obligate să aplice un nivel de prudență ridicat față de aceste expuneri. Sunt norme prevăzute de UE, ghiduri, pe care băncile trebuie să le ia în calcul. Practic, o finanțare nouă constituie un eveniment care trebuie să fie foarte bine analizat de o bancă. Tocmai de aceea băncile sunt obligate să se uite cu foarte mare atenție atunci când finanțează o companie aflată în dificultate, cu atât mai mult în dificultate financiară”, mai spune Mirona Dolocan.
Reticența băncilor, continuă ea, este dată practic de reglementările existente, nu din rațiuni personale sau care țin de relația cu un client.
„Sunt chestiuni care vin din reglementări naționale și europene și care dictează un anumit comportament. Fiecare bancă își face propria analiză, are propriile reglementări interne și nu are cum să le aplice în mod diferențiat față de clienți. De aceea există reținere. Această reținere vine practic din supra-reglementarea sistemului, din faptul că trebuie să aplicăm un nivel de prudență maxim atunci când discutăm de active care pot fi recalificate. De aici vine reticența, nu din chestiuni personale”, afirmă aceasta.
Președintele Comisiei de recuperare credite neperformante al Asociației Române a Băncilor consideră că sunt necesare și schimbări fiscale pentru curățarea de active.
„Piedica principală e de natură fiscala. E nevoie de modificări legislative la nivel fiscal. Nu există alte piedici în momentul acesta decât cele de natură fiscală pentru această curățare de active. E un subiect care ar necesita discuții mult mai ample”, adaugă aceasta.
De asemenea, Mirona Dolocan este de părere că ar fi necesară și o analiză mai atentă a legii insolvenței și să fie reglementate anumite măsuri.
„Cred că cel mai important lucru ca să reglăm ponderea foarte mare a lichidărilor ar fi să ne corectăm noi așteptările față de ce înseamnă restructurare și capital. Dacă ne uităm pe insolvențele de la acest moment am putea observa că societățile care intră în insolvență au o problemă majoră nu neapărat de lichiditate, ci de bilanț, ceea ce arată o boală financiară care s-a cronicizat, care nu mai e acută.
În momentul în care noi avem atât de multe falimente, peste 95% falimente din marea masă a insolvențelor, există o problemă. Acest lucru ne arată că, de fapt, apelarea la insolvență se face deja foarte târziu. Ne trebuie o schimbare a culturii față de capital și de ce înseamnă restructurare. Iar transparența și onestitatea cred că sunt elemente cheie în abordarea relațiilor cu partenerii comerciali, pentru că sunt esențiali în a încerca să restructurezi o afacere până nu e prea târziu. Pe scurt, ne lipsește o cultură a restructurării”, precizează Mirona Dolocan.
