Lugo e fostul restaurant Goccia, sau poate doar în locul lui, pe George Enescu, chiar în spatele blocului Eva, în centrul centrului Bucureștiului. Au un site elegant, bine făcut, te face să crezi că e un loc elegant, cu mâncare fină.
Însă, dacă te uiți în meniu, începi să te lămurești: e foarte lung, internațional, să zicem, cu tot ce-ți trece prin minte acolo, de la antreuri și fructe de mare cu denumiri care te duc cu gândul la mâncăruri fine, până la wok-uri, coaste de porc și grătare cu piept de pui. Pe site scrie mare, pe tot ecranul: „Mediteraneean food” (sic!). O fi și aceasta vreun nou tip de bucătărie, de care nu știu eu, diferită de cea mediteraneană, scrisă cu un singur „e” și cu doi „r” în engleză…
Am întrebat ce e cel mai bun acolo și mi-au spus că mușchiul de vită Lugo cu sos Chimicurri. L-am luat, am cerut și legume sote.
28 noiembrie - Profit Financial.forum
Dacă acesta e cel mai bun fel de mâncare de la Lugo, înseamnă că nu au ce cauta în Lista Restocracy. Vita nu a fost rea sau tare, însă fără gust, carne obișnuită, de consum curent, făcută rulou, cu bacon și cașcaval înăuntru, ca pe vremuri. Sos de ulei, condimentat, nu rău, însă fără legătură cu bucătăria fină. Legume de la Carrefour, fierte și puse în farfurie, absolut banal.
Au mai multe săli la Lugo, e o clădire întortocheată, cu forme neregulate. Au un singur nivel, cu o terasă destul de mare într-o parte, complet acoperită și izolată, deschisă și iarna, și o curte mică în partea cealaltă, cu o terasă care va arăta destul de banal când va fi deschisă, probabil, așa cum era și pe vremea lui Goccia. Sălile sunt destul de bine amenajate, deși nimic deosebit, de care să-ți aduci aminte și a doua zi. Nu era aproape nimeni la prânz, când am fost eu, însă seară am văzut terasa aproape plină.
Prețurile nu sunt mari, dar nici mici, dacă te uiți ce primești în farfurie. Serviciul destul de impersonal, fără chef.
Lugo pare să fie un restaurant destul de banal și de impersonal, în care oamenii merg pentru terasă, pentru că e în centru și pentru că poate se mai întâmplă și altceva acolo, în afară de ce e în farfurie. Nu e de mers la Lugo doar pentru mâncare venind de departe, doar dacă vă nimeriți în apropier și vi se face foame.
Sper că Lugo nu se cred restaurant de fine dining…
Am revenit la Lugo după destul de multă vreme. Fiind vară, au saloanele închise, la fel și terasa acoperită, se sta doar pe terasă deschisă din curte. Care terasa e destul de plăcută, nimic de zis, deși nu au băgat prea tare mâna în buzunar ca să o amenajeze. Acum am luat o supă de praz, foarte bună, cu trufe, și un pește făcut la repezeală, pus pe plita și apoi pe niște frunze de salată, iar printre bucățelele de peste erau și niște felii de vânătă, fără vreun gust.
Serviciul a fost cam amestecat. Am dat mai întâi de un barman care aștepta să-l salut eu primul. Chelnerul a fost binevoitor și s-a străduit să facă ce trebuia, însă nu știa ce trebuia, și nici să vorbească cu un client nu prea era în stare. Prețurile destul de mari la Lugo, mai ales că porțiile sunt mici, sper că nu se cred restaurant de fine dining…Și nu îți acceptă cardurile, ceea ce nu prea se face. Câțiva clienți erau, sunt într-o zonă turistică și pică întotdeauna câte ceva.
Lugo e un restaurant mai degrabă mediocru, trăiește fiindcă centrul e centru, însă într-o zonă cu clienți mai pretențioși cred că ar trebui să se străduiască mult mai mult ca să facă față.
Unde o fi excepția de la Trattoria Lugo Cucina Italiana?
La o altă vizită, chiar în ziua în care am ajuns eu acolo, ei sărbătoreau trecerea de la Lugo Restaurant & Lounge la Trattoria Lugo Cucina Italiana. O schimbare de concept, așadar, anunțată pe site-urile lor ca fiind ceva important și bun. Era și cazul, pentru că nu am mâncat ceva pentru care să vreau să revin, atunci când am trecut pe acolo. Ba dimpotrivă, aș spune.
Pe site mai scrie și că de vreo câteva zile au un bucătar de excepție. Sper că-l au, dar că nu a trecut încă pe la restaurant, fiindcă mâncarea e și mai banală decât înainte. Doar că au trecut meniul de la o bucătărie internatională-cu-numele la una populară italieneasca declarată. Mâncare țărănească, în cea mai mare parte, rețete simple, de zi cu zi. Pot să fie ceva diferențe de gust de la un restaurant la altul, sau de la un bucătar la altul, dacă folosesc produse și ingrediente de calități diferite și dacă o pregătesc cu mai multă grijă. Însă nu e cazul, încă, la Trattoria Lugo Cucina Italiana.
În rest, de vorbit numai de bine despre Lugo. Saloanele arată destul de îngrijite, chiar dacă după gusturile altor vremuri sau altor coordonate geografice. Au o terasă acoperită și închisă ermetic, destul de confortabilă și bine amenajată, și o grădină foarte înverzită, frumoasă, de efect.
Serviciul a fost surprinzător, pentru că rămăsesem în minte cu niște divergențe pe care le-am avut cu foștii chelneri. S-au ocupat de noi doi băieți tineri, unul foarte în vervă, ștrengar, dezinvolt, care ne-a înveselit seara, și altul foarte atent să ne facă să ne simțim cât mai bine și să primim cât mai repede și cât mai mult din ceea ce credea el că avem nevoie. Din fericire, și spre diferență de alte restaurante, chiar a coincis ce credea el că ne trebuie, că așteptăm și ne face plăcere, cu ceea ce credeam și noi. Le-am pus nota maximă la servicii, chiar dacă ne-au lăsat cu paltoanele pe scaun cât am stat la Lugo, în loc să le ducă la cuier. Prețurile sunt normale, clienți puțini pe la șapte seara, dar poate că așteptau să plecăm noi ca să vină ei.
Așadar, să avem puțină răbdare ca să se dezmeticească noul bucătar de excepție de la Trattoria Lugo Cucina Italiana în noul său rol…
