Spring Time-ul de pe Calea Floreasca, în Parcul Automatica, a avut și etaj la deschidere. Acolo făceau mâncăruri gătite, cu sos, spre diferență de jos, unde erau (și sunt în continuare) shaormele, salatele și ce mai vând ei în acel fast-food. Apoi au închis etajul, și foarte mulți ani a stat părăsit. Însă acum s-au decis să-l reînvie, au făcut un restaurant libanez a la carte acolo. Au renovat, au amenajat destul de bine, colorat, confortabil, cu niște scaune de pluș extrem de comode. Ferestrele mari care dau spre parc, în special, sunt foarte frumoase. Au deschis de câteva zile.
Încă de la intrare, Souk se prezintă ca un restaurant cu Modern Lebanese Cuisine, adică bucătărie libaneză modernă. Am murit de curiozitate să văd ce este aceea, pentru că mi se părea aproape o contradicție în termeni. Și nu sunt singurul care să aibă o astfel de reacție când vede o alăturare atât de bizară de cuvinte, cum ar fi “bucătărie arabă” și “modern”.
Dar “Modern Lebanese Cuisine” nu pare să fie decât o mică șmecherie de marketing, pentru că diferențele față de meniul oricărui alt restaurant libanez sunt minore. Un vârf de linguriță de trufe în ulei peste un humus sau o roșie crudă în locul uneia coapte lângă aceeași kafta nu cred că te emancipează prea mult. Noi am luat un meze cu aperitivele lor obișnuite, conopidă gratinată și kafta. Nici mai bune, dar nici mai proaste decât la multe alte restaurante libaneze.
Sau poate că la prețuri făceau trimiterea? Într-adevăr, prețurile sunt moderne, diferența față de trecut e vizibilă. Meze 80 de lei, kafta 55…
Porcul
Noroc că am avut o chelneriță absolut adorabilă, și că unul care părea șef pe acolo era și el amabil și zâmbitor. Erau mulți chelneri, ne-am înțeles bine și cu ei. Dar bucuria e de scurtă durată, pentru că dacă te uiți în jur îi vezi cum fumează fără nicio jenă înăuntru, conform principiului etnic că legea e făcută ca să te piși pe ea, dacă nu bate vântul din față. Sigur, toate restaurantele fac asta, însă unii măcar salvează câte o aparență, separând spațiile cu câte o perdeluță, sau un ghiveci cu flori, ceva. La Souk e o singură încăpere, și fumează fix în mijlocul ei. Nici măcar într-un colț, sau la un geam. Nu narghilea, ca să fie clar! Fumat din acela, cu scrumieră adusă de personalul restaurantului.
Să fi fost asta o întâmplare, să fi fost noi singurii clienți fără noroc? Tare mă tem că nu… La masa de alături era un client grobian, probabil foarte apropiat al locului, după cum vedeam că se poartă cei de la restaurant cu el. Un porc. Erau două fete la masa de alături, chiar lângă el, de le și împroșcă cu scuipat când vorbea. Era alta la altă masă, chiar în fața lui, și el vorbea ca un porc. Și tare, de se auzea în jumătate de restaurant. Înțelegeți cum merg lucrurile la Souk, sunt sigur…
