După succesul nebun și îndelungat pe care l-au avut cu Raionul de Peste din Piața Dorobanților, și pe care îl au încă, cei doi băieți firavi au mai deschis unul. În mod natural, aș spune. Acesta, însă, de vreo 10 ori mai mare.
E al cincilea restaurant care se deschide în Agora Floreasca, și cel mai mare de până acum, de vreo 300 mp. A doua săptămână din mai, 2019. Același concept, pescărie cu toate galantarele la vedere, cu pește proaspăt, ținut pe gheață, bucătăriile la fel, tot deschise. I-au zis Raionul Floreasca, sau Raionul de Peste Floreasca, așa cum am mai văzut scris. Oricum, trage la maximum folosul din brandul deja consacrat al primului Raion de Pește.
Amenajarea o fi ea considerată foarte originală și spectaculoasă, după modele zilei, însă mie nu mi-a plăcut defel. Arată ca o mare cantină de spital, totul în nichel și oțel, design industrial, desigur. Dar le-am dat notă mare și acolo, fiindcă știu că pe mulți îi va impresiona profund șocantul minimalism spitalicesc. Bine, măcar, că au mai lăsat puțin lemn pe mese, însă și aceluia i-au pus un presulet de tablă.
Bucătăria foarte mare, ocupa aproape jumătate din spațiu.
Meniul e foarte bine făcut la Raionul Floreasca, se vede că au sărit deja câteva niveluri în sus față de ce era când au deschis Raionul de Peste de dincolo. Exact atât cât trebuie, original, bine descris, combinații de produse și ingrediente pe care nu le mai vezi des în altă parte. Nu sunt mâncăruri sofisticate, nu e fine dining, însă vezi o mâna sigură și un cap deștept acolo. Toată mâncarea bună și foarte bună. Somonul și tonul cu gust clar, pregnant, creveții buni și ei, cu un sos de unt excelent. Și tocăniță cu fructe de mare a fost bună, însă nu atât cât creveții. Pâinea și cafeaua bune și ele, de asemenea.
Dacă mâncarea de la Raionul Floreasca a fost cea așteptată, serviciul merită o descriere distinctivă, pentru că ar folosi multora dacă l-ar lua ca exemplu atât de necesar. Cred că băieții aceștia de la Raionul de Peste au învățat pe parcurs ce înseamnă serviciu într-un restaurant, și în unul de acest fel, în mod special. Îmi aduc aminte de primele zile și luni de la street-foodul lor din piața Dorobanților. Trec des pe acolo, fiindcă sunt chiar lângă mine. Erau diferențe mari între chelneri, presupun că i-au luat la întâmplare la început. Însă acum profilurile celor din Floreasca sunt mult mai unitare, se vede că i-au ales într-un fel anume. Ceea ce arata din nou că băieții aceia sunt mult mai deștepți decât alți patroni de restaurante, cam pe toate planurile.
Prețurile sunt destul de mari la Raionul Floreasca. La fel ca și dincolo, nicio surpriză, deci. Însă raportat la calitatea mâncării și comparat cu ce mai plătești și prin alte părți ale Bucureștiului înstărit, te resemnezi cu gândul că asta e normalitatea.
Clienți mulți, chiar din prima zi de la deschidere, și cred că așa va fi mereu. Marketingul subtil își face efectele din plin. Oricum, Raionul de Peste și Raionul Floreasca sunt un model din multe puncte de vedere, și mulți din lumea restaurantelor ar avea de câștigat bani dacă ar învăța ceva de acolo. Dacă ar înțelege, înainte de toate, ceea ce e mult mai greu decât își închipuie ei…
