Actorul Alain Delon, simbol al cinematografiei franceze, a murit, duminică, la 88 de ani.
Născut la 8 noiembrie 1935, Delon a revoluționat cinematografia cu frumusețea sa de înger diabolic în filmele lui Clément, Melville și Visconti.
28 noiembrie - Profit Financial.forum
De mai mult timp, familia lui Alain Delon s-a aflat în conflict în ceea ce privește starea de sănătate a actorului și ultimele dorințe ale acestuia. Anthony, fiul cel mare al actorului, a acuzat-o pe sora sa, Anouchka, că i-a ascuns starea de sănătate precară a tatălui lor. De asemenea, ea a fost acuzată de Anthony și Alain Fabien - al doilea frate al acesteia - că a vrut să-l ducă pe Alain Delon înapoi în Elveția, deși acesta spusese că vrea să moară în Douchy, Franța.
Actorul fusese plasat sub tutelă judiciară la începutul anului.
Acum, decesul marelui actor a fost anunțat de cei trei copii ai săi.
”Alain Fabien, Anouchka, Anthony și (câinele său) Loubo sunt profund întristați să anunțe decesul tatălui lor. Acesta s-a stins din viață în liniște în casa sa din Douchy, înconjurat de cei trei copii ai săi și de familia sa. (...) Familia sa vă roagă să îi respectați viața privată în această perioadă de doliu extrem de dureroasă”, se arată în comunicat, citat de News.ro.
Biografie
Alain Delon spunea că a fost un copil nefericit, aruncat între două familii - părinții săi s-au despărțit și fiecare a început o nouă viață -. Destinat să devină ajutor de măcelar, a renunțat la tot și s-a înrolat la vârsta de 17 ani, în Indochina.
Avea 20 de ani când s-a întors la Paris, iar frumusețea sa insolentă i-a deschis porțile cinematografiei. Debutează în 1957 în filmul lui Yves Allégret „Quand la femme s'en mêle”.
Un an mai târziu, o întâlnește pe Romy Schneider, deja o vedetă datorită filmului „Sissi”.
A urmat o relație pasională, furtunoasă și foarte mediatizată de cinci ani și o legătură indestructibilă între acești doi actori cu puțin talent pentru fericire.
Un singur César
De la primul său lungmetraj în 1957, la vârsta de 23 de ani, Delon a jucat în 88 de filme și șapte filme de televiziune. De asemenea, a regizat 2 lungmetraje, a produs 32 și a jucat în 7 piese de teatru. Dincolo de acest șir de cifre, cel care era destinat să preia delicatesele familiei din Bourg-la-Reine (Hauts-de-Seine) a fost mai ales eroul unor capodopere sau filme cult, printre care „Plein Soleil”, „Rocco et ses frères”, „Le Guépard”, „Mélodie en sous-sol”, „Le Samouraï”, „Borsalino”, „La Piscine” și „Monsieur Klein”.
Alain Delon a adunat roluri, dar nu și trofee. Lista sa impresionantă de distincții include „doar” un César, pentru cel mai bun actor în 1985 pentru „Notre histoire” de Bertrand Blier, Ursul de onoare la Festivalul de Film de la Berlin în 1995 și premiul Festivalului Internațional de Film de la Locarno în 2012... Până când, în mai 2019, Delon a fost încoronat cu Palme d'or d'honneur la Cannes : un premiu tardiv, dar suprem, pe care starul l-a primit în lacrimi din mâinile fiicei sale Anouchka, profitând de acest ultim omagiu pentru a-și lua rămas bun de la publicul său.
Un erou francez
Mult mai mult decât un actor, Alain Delon a fost un mit, un idol, un erou francez al cărui chip și nume au făcut înconjurul lumii. O „frumusețe diabolică” care, la vârsta de 74 de ani, a devenit imaginea unei mărci de parfumuri datorită unor fotografii realizate în anii 1960. Este ca și cum, de atunci, niciun alt chip nu a egalat această perfecțiune, această grație felină și misterioasă. În străinătate, rămâne fără îndoială una dintre cele mai cunoscute vedete franceze, devenind idol în China și Japonia încă din 1967 cu „Le Samouraï” al lui Jean-Pierre Melville.
Viața sa sentimentală a alimentat, de asemenea, legenda Delon. Iubirile sale, în primul rând, au stârnit fantezia presei, de la dragostea la prima vedere cu Romy Schneider, în 1958, până la complicitatea tandră cu Mireille Darc, amantă devenită „cealaltă jumătate”. Să nu mai vorbim de pasiunile sale cu Nathalie, Anne Parillaud, Rosalie van Breemen și chiar Dalida - cu care a dezvăluit cu întârziere că a avut o idilă. Apoi, prieteniile sale cu huligani (Milosevic, Markovici, Marcantoni, Hornec...), care au estompat granițele dintre viața și rolurile celui care a făcut filme cu gangsteri unul după altul.
Delon a declarat că „motivația de a fi ceea ce a fost” i-a venit de la femei: Romy Schneider; Nathalie Delon, cu care s-a căsătorit în 1964 - singura sa căsătorie - și mama fiului său Anthony; Mireille Darc, partenera sa timp de 15 ani; și olandeza Rosalie Van Breemen, cu care i-a avut pe Anouchka și Alain-Fabien.
Iubitor de artă și colecționar (de tablouri, vinuri, arme etc.), a fost, de asemenea, un mare admirator al generalului de Gaulle și a cumpărat la licitație manuscrisul original al Apelului din 18 iunie, ca dar pentru țara sa.
Adulat și detestat
În sfârșit, reputația sa de actor coleric și temperamental, certurile mediatizate cu fiii săi Anthony și Alain-Fabien și declarațiile sale furtunoase au făcut din Alain Delon un personaj fascinant, deopotrivă adorat și detestat.
Trebuie spus că bărbatul a avut întotdeauna talentul de a stârni controverse: declarații directe despre femei sau despre lumea de azi, simpatii deschise pentru aripa dreaptă a dreptei (în contradicție cu lumea cinematografică) și acest obicei bizar de a vorbi despre sine la persoana a treia.
Ca să nu mai vorbim de legăturile sale periculoase, la un moment dat, cu o serie de gangsteri. „Am avut multe relații cu crima organizată, am atins-o chiar cu degetul”, mărturisea el în 2021.
De mai mulți ani, actorul se retrăsese de pe platourile de filmare. Spunea că nu mai cunoaște și nu-i mai place cinematografia de astăzi și că nu găsește niciun succesor pentru Deray, Verneuil, Melville sau Visconti.
În apartamentul său din Paris și în proprietatea sa din regiunea Loiret, Delon a trăit înconjurat de fotografii ale filmelor sale, ale iubitelor sale și ale tinereții sale. Astăzi, el ne lasă cu sute de instantanee glorioase. Și cu nostalgia ca moștenir, scrie Le Parisien. .
„Un erou trebuie să știe întotdeauna cum să moară”, a declarat actorul pentru Le Monde în 2018. „Mi-ar plăcea să mor pentru că este un punct final”.
