Informațiile non-financiare contează din ce în ce mai mult în decizia investitorilor de a finanța o companie, spune, la PROFIT NEWS TV, Daniela Șerban, președintele Asociației pentru Relația cu Investitorii din România (ARIR). În ceea ce privește investitorii instituționali, deja aceștia nu mai au voie din punct de vedere legal să finanțeze companiile care nu oferă aceste rapoarte non-financiare.
„În primul rând, vorbim despre Pactul Ecologic European, care s-a cascadat și s-a transpus în toate domeniile și a fost foarte vizibil atunci când investitorii instituționali, dar și băncile, au fost limitate în a mai finanța companii care nu respecte anumite standarde de mediu, de implicare în comunitate și de guvernanță corporativă. Istoric, la companiile listate vorbeam doar de acea guvernanță corporativă clasică, lucrurile erau destul de simple. În acest moment, companiilor listate li se impun mult mai multe obiective, chiar și de mediu, lucruri care se transpun într-un cost de operare mult mai mare”, spune aceasta.
Pactul Ecologic European este un set de inițiative politice ale Comisiei Europene cu scopul general de a face Europa climatică neutră în 2050.
„În privința companiilor de stat sau instituțiilor publice, lucrurile sunt mult mai clare în sensul că ele au fost primele incluse și ar trebui să dea tonul, după aceea vin companiile cu mai mult de 500 de angajați care sunt acum obligate să raporteze informații non-financiare dacă vor să atragă investitori instituționali sau finanțare bancară mai mare. În timp, acest nivel va scădea la 250 de angajați. Asta înseamnă o evaluare a tuturor activităților pentru a înțelege amprenta de carbon curentă și eventual să-și facă o strategie de reducere a acelei amprente de carbon atât dinspre furnizori, cât și dinspre clienți. Se gândește un întreg lanț”, precizează Daniela Șerban.
Respectarea acestor noi standarde vor genera costuri din ce în ce mai mari pentru companii, mai ales că, potrivit acesteia, „lucrurile nu sunt foarte clare”.
„Avem un nivel de legislație europeană care este cascadată în alte legi locale și, după aceea, mai sunt și standarde. Practic, Uniunea Europeană încearcă acum să standardizeze aceste raportări, să ajute companiile, pentru că, în acest moment, fiecare investitor solicită într-un format propriu aceste informații. Un pas în față ar fi să standardizăm. Vorbim de acei indicatori care să ne ajute să înțelegem noi mai bine. Acest concept de ESG are indicatori pentru fiecare componentă”, afirmă președintele Asociației pentru Relația cu Investitorii din România (ARIR), adăugând că și „guvernanța corporativă va trebui extinsă”.
„O bună guvernanță a unei afaceri va însemna și acest ochi asupra mediului. Cred însă că a fost prea repede. Tot acest tăvălug cu Pactul Ecologic European a venit mult prea repede, iar cantitatea de informații și resurse care trebuie puse în acest subiect crește sau este una foarte mare. Din acest an avem și o raportare financiară unică europeană care a fost, de asemenea, un efort foarte mare. Standardizarea ca și concept nu este rea, însă, trebuie adaptată puțin și în context pandemic, avem și războiul, lucrurile s-au complicat foarte mult”, mai spune aceasta.
