Banca Națională a României mai trebuie să vină cu creșteri de dobândă, în contextul inflației ridicate, care ar putea persista în următorul deceniu la nivel mondial, apreciază Cristian Popa, membru al Consiliului de Administrație. Politica monetară nu poate suplini pentru multă vreme lipsa de acțiune în ceea ce privește deficitul fiscal, care este unul ridicat în România și vine din probleme structurale. Creșterea economică în acest an probabil se va menține ridicată, însă va fi una înșelătoare, generată de avansul foarte ridicat din primul trimestru, în timp ce în restul anului vom avea o cvasi-stagnare, atrage atenția oficialul BNR.
BNR a majorat dobânda cheie cu 1 punct procentual, la 4,75% la cea mai recentă ședință de politică monetară, ținută în iulie. Saltul a fost unul peste cel așteptat de analiști, care anticipau o creștere de 0,75 puncte procentuale.
”Este o măsură mai fermă decât se așteptau analiștii și piețele, dar este o măsură necesară. De ce? Avem și vedem rate înalte ale inflației. Inflația este un simptom al dezechilibrelor și șocurilor din economie, însă e un simptom care poate deveni chiar boala dacă nu îl tratăm cum trebuie și de aceea trebuie să-l tratăm”, spune Cristian Popa la Profit News TV.
Majorarea ratei cheie de către banca centrală, cuplată cu deficitul de lichiditate din piața bancară în raport cu BNR, a făcut ca ratele de dobândă la care se împrumută băncile între ele sau la care cotează (cum ar fi referința ROBOR) să crească simțitor peste rata cheie. ROBOR la 3 luni a ajuns la aproape 7,4% pe an vineri, cel mai ridicat nivel de după 2010, ceea ce nemulțumește debitorii cu credite în lei. Popa explică însă că majorarea dobânzilor trebuie văzută în contextul inflației de 15,1% pe an în iunie, ieșită mult din ținta BNR de maximum 3,5%.
”Ne uităm în jur, dacă ne uităm la Ungaria, rata BUBOR (echivalentul ROBOR, n. red.) este la 12%. Faptul că vedem dobânzi de 7% aș spune că nu e o cifră deloc anormală. Comparăm acest 7% cu inflația de 15,1% și aș spune că diferențele sunt evidente. Încă dobânzile sunt mult mai mici decât inflația”, spune Popa.
Banca Ungariei a ajuns cu dobânda cheie la 9,75%, în timp ce rata Lombard a ajuns la 12,25% - creșteri forțate de deprecierea puternică a forintului.
Oficialul BNR crede că o comparație mai potrivită pentru situația monetară de astăzi nu este cu ultimul deceniu, ci cu cel de dinainte.
”Comparația cu ultimul deceniu nu este fericită, pentru că a fost unul de deflație, pentru că această perioadă cu inflație scăzută și dobânzi real-negativă s-a încheiat. Este utilă comparația mai degrabă cu perioada de dinainte de ultimul deceniu, de dinainte de 2012 – nu că s-ar repeta acea perioadă, dar înțelegem mai bine viitorul așa. După o deflație prelungită de 11 ani, a urmat o inflație rampantă în ultimii doi ani, în contextul eforturilor monetare și fiscale de depășire a crizei COVID, de criză energetică, de război, de tot acest context. Cum erau dobânzile atunci – dobânzi de 2,3,4% la euro și dolari nu erau deloc anormale, dobânzi de 6,7,8% la leu nu erau deloc anormale. Acesta este noul normal în care trăim”, explică Popa.
Analiștii estimează că banca centrală va veni cu o nouă creștere de dobândă în august – ultimele estimări sunt pentru un salt la 5,5% - care să o aducă mai aproape de ratele din Polonia (6,5%) sau Cehia (7%).
”Sunt de acord că mai este nevoie de creșteri de dobândă, câtă vreme vedem inflația la cifrele actuale. Din punctul meu de vedere se impune creșterea în continuare a ratelor dobânzilor”, spune Popa, care adaugă că o discuție corectă include termenul de gradualitate. ”Dozajul e important pentru că prea puțin ar putea avea un efect prea redus, prea mult ar putea avea efecte secundare prea importante. Suntem dependenți de date – de datele economice, de inflație, de creștere economică”.
Banca Centrală Europeană a crescut pentru prima oară în 11 ani rata cheie ca urmare a inflației record din zona euro – majorarea de 0,5 puncte procentuale a fost dublă față de cea așteptată de piețe -, în timp ce Rezerva Federală a SUA este așteptată cu un nou avans de 0,75 pp, similar celui livrat în iunie.
”Nu putem lăsa inflația să devină rampantă. De aceea trebuie să acționăm. Creșterea dobânzilor îi afectează pe cei cu credite, însă inflația îi afectează pe toți românii. Trebuie să ne gândim că această inflație trebuie rezolvată. Este mai dificil să crești dobânzile decât să le scazi. Dacă vă uitați spre Turcia, vedem ce se întâmplă când în loc să fie crescute dobânzile sunt scăzute: inflația o ia razna”, explică Popa.
În Turcia, intervențiile guvernului în politica băncii centrale au dus la pierderea credibilității instituției și la scăparea completă a inflației de sub control, în condițiile în care rata anuală a ajuns la aproape 80% (potrivit cifrelor oficiale), în timp ce rata cheie este la doar 14%. Lira turcească a pierdut mai bine de jumătate din valoare în raport cu dolarul american în ultimul an.
Leul românesc s-a remarcat în regiune prin stabilitatea față de euro – a rămas practic nemișcat în acest an – evoluție pusă pe seama intervențiilor băncii centrale în piața valutară. Popa spune că BNR nu vrea să permită o depreciere a leului pentru a nu avea încă un supliment de inflație.
”Stabilitatea relativă a cursului este cu siguranță parte din politica pe care Banca Națională a promovat-o și a susținut-o. Cred că e important să spunem că atunci când inflația este de 15%, singurul lucru pe care nu ți-l dorești este un factor inflaționist și mai mare. O depreciere ar fi însemnat inflație, inflație și mai mare, poate de aceea preferința este pentru o stabilitate a cursului”, explică oficialul BNR, care mai adaugă și că n-ar fi fost oportun un nou motiv de îngrijorare pentru români după episoadele de panică nejustificată din ultima vreme – cozile la ulei, case de schimb, benzinării.
Pentru următorul deceniu, Popa vede o inflație ridicată inclusiv ca urmare a schimbării structurii economiei – tranziția de la energia fosilă la cea regenerabilă, cu costurile aferente -, la care se adaugă costurile războiului și măsurile care afectează liberalismul economic, astfel că băncile centrale vor fi nevoite să încerce să reducă inflația, după ce în ultimul deceniu s-au străduit să o crească.
Economia României a crescut cu 6,2% pe an în primul trimestru (cu 5,2% comparativ cu trimestrul al patrulea al lui 2021), rată care a depășit cu mult așteptările analiștilor. ”Creșterea economică de anul acesta va fi probabil destul de mare, dar înșelătoare, pentru că vedem o cvasi-stagnare în restul anului. Însă această cvasi-stagnare pleacă de la un trimestru I care a înregistrat o creștere foarte ridicată, plecăm de la un punct înalt și dacă economia se menține la acest punct înalt, atunci tot anul va arăta bine. Însă, dacă ne uităm la datele trimestriale vedem o cvasi-stagnare”, spune Popa.
Pentru perioada următoare, perspectiva negativă este cea a unei stagflații – combinație între stagnare economică sau recesiune și inflație ridicată. ”Stagflația este scenariul economic pe care niciun decident economic nu și-l dorește”.
O astfel de ipoteză s-ar putea materializa dacă criza energetică europeană se adâncește, în contextul dependenței de gazul rusesc – Gazprom a oprit în această vară livrările către unele țări și le-a redus către altele, cum ar fi Germania, prețurile au explodat, ceea ce afectează atât consumatorii casnici cât și pe cei industriali.
”Suntem legați de partenerii noștri comerciali – Europa este cel mai mare partener comercial, cu circa 70% din comerțul extern, deci ce se întâmplă în Europa sunt mari șanse să se întâmple și în România. Și aici avem acest scenariu al opririi gazelor, deopotrivă recesionist și inflaționist. Deci, dacă se opresc gazele, situația va fi mai complicată. Sperăm să nu se întâmple. Însă dacă Germania are recesiune, e greu să-ți imaginezi că România scapă”, spune oficialul BNR.
Situația României este complicată de cheltuielile publice cu mult peste venituri – deficitul este estimat la 6,7% în acest an, cel mai mare nivel din regiune, în scădere foarte ușoară de la 7,1% anul trecut.
”Problema fiscală este majoră în România și vine din sectorul public. Acolo este problema, și sunt probleme structurale când 80-90% din veniturile statului se duc pe cheltuieli fixe”, explică Popa. ”Problema fiscală este majoră în România, și vine din sectorul public. Acolo este problema, și sunt probleme structurale când 80-90% din veniturile statului se duc pe cheltuieli fixe”.
În deficit nu au fost luate încă în calcul costurile cu plafonarea și compensarea facturilor la energie, ceea ce ar trebui să ne preocupe.
Toate aceste probleme fiscale se văd în credibilitatea statului, care se împrumută cu dobânzi de 9% în ultima lună, cel mai ridicat nivel din regiune – spre exemplu, Cehia, deși are o inflație mai ridicată, se împrumută cu jumătate din costul României.
