În nordul insulei Karpathos din Marea Egee, satul Olympos găzduiește una dintre puținele societăți matriarhale din Grecia care rezistă în fața turismului și a standardizării stilurilor de viață, relatează AFP.
În atelierul său situat pe o alee îngustă din Olympos, unde trăiesc mai puțin de 300 de locuitori, Rigopoula Pavlidis lucrează la mașina sa de cusut, scrie Agerpres.
"Aici, femeile sunt la conducere!", afirmă ea mândră. Giannis, soțul ei, aprobă, dând din cap, în timp ce pictează icoane.
"Soțul meu nu știe să facă nimic fără mine, nici măcar declarația lui de impozit", afirmă femeia în vârstă de 60 de ani.
Aflate în centrul societății, femeile din Olympos joacă un rol esențial, cu rădăcini într-un sistem de moștenire datând din epoca bizantină.
În pofida ocupației otomane începând din 1538, apoi a prezenței italiene pe insulă, între 1912 și 1944, Olympos își păstrează specificul.
Izolat de restul insulei, acest sat a rezistat mereu schimbării până când a fost construit un drum asfaltat în anii 1980.
Acum, în fiecare vară, mii de turiști ajung pe înălțimile pitorești ale satului.
"Acest sistem de moștenire era foarte avansat în comparație cu restul Greciei. Moștenirea mamei îi revine fiicei mai mari", a explicat Giorgios Tsampanakis, istoric provenit din satul de pe această insulă situată între Creta și Rodos, în sudul Marii Egee.
Fiica cea mare, Rigopoula Pavlidis a moștenit, așadar, de la mama ei 700 de măslini.
"Familiile nu aveau suficiente bunuri pentru a le împărți între toți copiii (...) Și, dacă am fi lăsat moștenirea bărbaților, ar fi risipit-o!", glumește femeia.
După căsătorie, bărbatul se mută în locuința femeii.
Predominanța femeilor se regăsește și în transmiterea prenumelor.
"Fiica cea mare preia prenumele bunicii materne, spre deosebire de restul Greciei, unde este preluat prenumele bunicii paterne", explică Giorgos Tsampanakis.
"Multe femei poartă încă numele de familie al mamei lor, nu pe cel al soțului", a adăugat el.
Începând din anii 1950, emigrarea bărbaților în Statele Unite și în alte țări europene a obligat femeile să administreze singure fermele.
În Avlona, un cătun agricol în apropiere de Olympos, Anna Lentakis, 67 de ani, culege cu plăcere anghinare pentru a pregăti omleta bio pe care o servește în mica ei cantină.
"Nu am avut de ales decât să muncim (...) Era singura noastră modalitate de a supraviețui", afirmă ea.
În urma cu câțiva ani, ea conducea taverna "Olympos" din satul omonim. Însă acum Marina, fiica ei cea mare, a preluat-o.
"Îmi place să spun că bărbatul este capul familiei, iar femeia gâtul. Ea este cea care ghidează deciziile luate de bărbat", afirmă Marina.
