Ultima țară care a aderat la UE în 2013, Croația, preia președinția rotativă a Uniunii Europene în această miercuri, 1 ianuarie, pentru șase luni. Guvernul croat speră în special să integreze țara cât mai repede în spațiul Schengen, vital pentru industria sa turistică, și în zona euro. Dar pentru mulți dintre croați, beneficiile aderării se lasă încă așteptate, comentează publicația Ouest-France.
Autoritățile și-ar dori o aprofundare a integrării. Zagrebul se ambiționează să înlocuiască kuna cu euro și să integreze țara în spațiul Schengen al liberei circulații, cu speranța de a continua expansiunea sectorului său turistic, arată Agerpres.
Aderarea la UE în 2013 a încununat eforturi de peste un deceniu de a aduce la "același nivel" o țară devastată parțial de războiul de independență (1991-1995). Dar această aderare a sosit în cel mai nepotrivit moment, în timp ce UE se afla în plină criză instituțională, iar Croația suferea încă consecințele crizei economice din 2008. Bulgarii și românii, care au aderat în 2007, așteptau mult de la UE. Croații, care nu așteptau mare lucru, "nu au fost decât puțin deziluzionați", comentează ironic un jurnalist de la Zagreb.
Intrarea în UE a avut consecințe dramatice pentru sectoare întregi de economie, precum construcția navală, marea specialitate industrială a litoralului.
La 13 mai, ultimul mare șantier al țării, cel de la Uljanik la Pula, în Istria, a intrat în faliment, după cele din Split, Kraljevica și Rijeka. Orașul a proclamat o zi de doliu: închiderea șantierului a provocat pierderea a 1000 de locuri de muncă directe și mii de locuri pentru subcontractanți. Timp de peste un an, Uljanik a făcut grevă și populația din Istria și-a unit eforturile pentru a încerca să salveze întreprinderea.
