Mina CSM din Stonava, aflată aproape de granița cu Polonia, extrage în aceste zile ultimele tonete de cărbune din galerii adânci de peste un kilometru, pe fondul prăbușirii cererii și al tranziției energetice europene.
Compania de stat OKD, aflată în proces de lichidare, trebuia să oprească minele încă din 2021, însă invazia Rusiei în Ucraina a provocat explozia prețurilor la energie, oferind industriei locale o scurtă prelungire a activității. Acum însă, realitatea pieței s-a impus: prețurile globale ale cărbunelui sunt scăzute, iar costurile de extracție în minele extrem de adânci au devenit prohibitive.
”Este trist că mina se închide. Este o muncă grea, dar bună”, spune minerul polonez Grzegorz Sobolewski, care ia în calcul să își găsească de lucru în Polonia, unde exploatările continuă.
”Îmi va fi dor de utilaje, de zgomot, de tăietoarea de cărbune”, adaugă el, în timp ce mașinile sfredelesc ultimele bucăți de rocă.
Directorul OKD, Roman Sikora, admite că ”adâncimea minelor a devenit punctul lor slab”. Costurile operaționale au crescut constant, în timp ce Europa reduce dependența de combustibili fosili, iar industria grea regională, cândva motorul economiei, s-a restrâns masiv.
Un bazin minier care a construit o regiune industrială
Exploatarea cărbunelui în zona Ostrava a început la sfârșitul secolului al XVIII-lea, transformând un colț rural al Imperiului Habsburgic într-un centru industrial major. Investitori precum familia Rothschild au finanțat infrastructura feroviară, oțelăriile și extinderea minelor, atrăgând zeci de mii de muncitori.
Naționalizarea comunistă din 1948 a dus la un nou boom. În anii 1980, peste 100.000 de mineri lucrau în regiune, iar producția anuală ajungea la 25 de milioane de tone.
Prăbușirea comunismului în 1989 a declanșat declinul abrupt: industriile energofage s-au restrâns sau au dispărut, minele s-au închis rând pe rând, iar zeci de mii de oameni și-au pierdut locurile de muncă. OKD, privatizată ulterior, a intrat în faliment acum un deceniu, iar statul a preluat controlul pentru a gestiona închiderea etapizată.
În 2024, producția anuală a scăzut la 1,1 milioane de tone, iar personalul la doar 2.300 de angajați — un fragment din forța de muncă de odinioară. Alte 1.550 de persoane vor fi disponibilizate în lunile următoare.
Regiune în tranziție, între noi investiții și probleme de mediu
Economiștii locali afirmă că perioada cea mai dificilă a fost între anii 1990 și 2000, când șomajul a crescut vertiginos iar noile industrii au întârziat să apară. Acum, rata șomajului din regiune este 6,6%, încă peste media națională, dar sub nivelurile din anii ’90. Investitorii străini — inclusiv Hyundai — au contribuit semnificativ la diversificarea economiei după aderarea Cehiei la UE.
Totuși, moștenirea minieră rămâne vizibilă: terenuri contaminate, zone cu risc de prăbușire a solului și instalații industriale abandonate. Regiunea va beneficia de 19 miliarde de coroane (aproximativ 908 milioane dolari) prin Fondul pentru Tranziție Justă al UE, destinat zonelor afectate de decarbonizare.
În timp ce Cehia închide definitiv exploatările de cărbune superior, Polonia menține încă aproximativ 70.000 de mineri în subteran, cu promisiunea politică a funcționării minelor până în 2049. Exploatările de lignit (cărbune brun) din vestul Cehiei vor continua încă câțiva ani.
Un viitor deasupra solului
OKD intenționează să supraviețuiască transformării, păstrând activitatea în comerțul cu cărbune și dezvoltând proiecte noi, inclusiv un parc de baterii, un centru de date și o centrală electrică pe metan extras din vechile puțuri.
”Avem planuri ambițioase pentru OKD în viitor”, spune directorul Sikora, marcând trecerea definitivă a unei regiuni de la epoca minieră la era tranziției energetice.
