Turismul românesc a intrat în 2015 pe ritmurile unei vești foarte bune: s-a redus TVA la pachetele turistice. Vestea proastă e că nimeni n-a scăzut prețurile. O altă veste bună, TVA redus la alimente, nu și-a găsit rezonanța în farfuriile celor care mănăncă la restaurante. A fost votată legea voucherelor, dar nu este aplicată, legea turismului este gata, dar n-a intrat în vigoare, iar problemele politice din Turcia și nordul Africii vor trimite turiștii în alte țări, dar România nu va fi printre ele.
TVA-ul, bată-l vina!
Dacă îi întrebai până anul trecut pe hotelierii români, mai ales pe cei de la mare, de ce țin prețurile atât de sus, de ce serviciile continuă să fie proaste, de ce nu se vorbesc limbi străine prin stațiuni și de ce umblă câini vagabonzi printre mesele turiștilor, principalul vinovat era TVA-ul mare, care nu lăsa România să concureze cu țările din jur. Toți visau ca taxa să scadă și promiteau, dacă acest vis li se împlinea, să scadă tarifele cu vreo 15%. Unii profețeau și că un TVA de 9% la pachete turistice, în loc de 24%, ar umple litoralul de all inclusive și i-ar face pe localnicii de la mare, care încearcă să racoleze turiștii cu cheia de la apartament în mână, pe marginea străzii, să-și deschidă firme și să-i dea statului ce i se cuvine.
Văzându-se cu taxa redusă, hotelierii au început să se plâng de profitabilitatea mică și de sezonul scurt. Nici măcar unul din zece nu a scăzut tarifele, iar cei care au făcut-o le-au dat în jos cu 4-5%, iar turiștii au continuat să plătească la fel de scump aceleași servicii, în general, proaste. La fel de scump au plătit și mâncarea din restaurante, deși TVA la alimente a scăzut la 9% de la 24. Unii turiști au renunțat la restaurante și au cumpărat mâncarea din magazin, unde, într-adevăr, au găsit-o mai ieftină cu 10-11% față de anul trecut.
Privită ca o mare victorie a mediului de business din domeniu, legea voucherelor de vacanță s-a putut aplica din acest an, chiar dacă exista de ceva vreme, dar nu era funcțională, neavând normele de aplicare aprobate. Legea le dă posibilitatea angajatorilor să-i trimită pe angajați în vacanță în limita unei sume, însă doar în stațiunile din țară. Hotelierii au sperat că în acest fel îi țin în țară și pe românii care au început să prindă gustul străinătății și îi scot din letargie și pe cei care-și fac vacanțele la socri sau acasă. Din păcate pentru toți, însă, Guvernul a anunțat că nici anul viitor instituțiile statului nu vor acorda tichete, iar visul frumos al hotelierilor s-a spulberat, pentru că exact bugetarii erau piața pe care o țintiseră.
Statul se zbate în zadar să promoveze turismul românesc
Legea Turismului, la care se lucrează chiar de pe vremea în care era Udrea ministru, a ajuns la o formă finală în acest an, dar n-a fost încă aprobată. Mai important decât legea este însă că România nu are încă un sistem statistic în turism, și, astfel, nimeni nu poate spune câți dintre cei aproape două milioane de străini care dorm la hotelurile din țară sunt turiști și câți sunt oameni de afaceri. Nimeni nu știe dacă Bucureștiul a devenit un oraș turistic și dacă străinii pe care îi vedem prin Centrul Vechi au ajuns aici atrași de frumusețea orașului sau au venit în interes de serviciu și, în timpul liber, au ieșit la o bere în zonă. Institutul Național de Statistică spune că mai mult de jumătate dintre nerezidenții care dorm la hoteluri sunt străini veniți pentru afaceri, congrese și evenimente, dar hotelierii susțin că în orașele mari procentul acestora este și mai mare.
În ceea ce privește străinii din România, veștile bune sunt mult mai puține decât cele rele. Neckermann a scos România din cataloagele tipărite din această toamnă, broșuri cu tiraje de milioane de exemplare. Vestea n-ar fi o tragedie, dacă ținem cont că turoperatorul ne aduce doar câteva mii de turiști. Dar dacă ținem cont că atât Neckermann, cât și ceilalți turoperatori germani, aduc în țară în fiecare an împreună o mână de turiști, dar primesc bani de la statul român pentru promovare, viitorul, dar și trecutul, pentru unii, s-ar putea să nu sune bine.
La ședințele în care se decide soarta industriei, și la care își împart experiența miniștri, secretari de stat, hotelieri și agenți de turism, se discută aprins problemele turismului și se dezbat teme adânci. Aceiași oameni intră an de an pe și bat la ușa miniștrilor care se ocupă de turism, unii dintre ei îi consiliază, mai mult sau mai puțin oficial pe acești miniștri de pe vremea Elenei Udrea, iar în timpul ăsta România nu a reușit să aibă un site oficial de turism, iar în majoritatea stațiunilor nu există indicatoare. Ca o încununare a incompetenței, toate proiectele de promovare externă outdoor din ultimii ani, în valoare de aproape 8 milioane de euro, pe bani europeni, au fost pierdute.
Deși și-au dorit de multă vreme un impozit specific, iar dorința le-a fost împlinită, hotelierii vor mai aștepta cel puțin câteva luni până s-o vadă transformată în realitate. Deocamdată unii declară profit și li se reține 16% din el, iar alții, în special marile hoteluri de cinci stele, au pierderi și nu plătesc nimic. Ideea impozitului specific a fost ca toată lumea să plătească ceva, în funcție de numărul de camere, gradul de confort și de poziția hotelului, iar cei care au profit spun că în acest fel vor plăti mai puțin. Noul sistem de impozitare urma să intre în vigoare de la 1 ianuarie, însă va mai întârzia o vreme pentru că actul normativ aferent nu a fost încă votat de Parlament.
Dacă legislativ lucrurile nu merg prea bine, statistic totul e perfect. Turismul a crescut pe hârtie cu 17% în acest an, iar la mare, în fiecare vară, autoritățile locale și patronatele de acolo raportează cifre uluitoare, care depășesc cu mult capacitățile de cazare. Unii spun că romantismul provocat de briza mării îi face pe localnici mai visători, iar alții vorbesc că cifrele mari vor să justifice cheltuielile cu promovarea stațiunilor făcute de unii. În lipsa lui Mazăre s-au ținut, în continuare, carnavaluri și show-uri de promovare pe litoral, dar cei care le-au văzut erau exact aceeia pentru care nu trebuia făcută reclamă: turiștii deja ajunși la mare și localnicii.
A devenit deja o obișnuință ca marea să trimită în Capitală omul care conduce turismul, și după ce o vreme apropiați de-ai lui Mazăre au condus ANT, în această vară a venit în instituție Anca Nedea, fost director de hoteluri la mare. Oamenii din turism spun că nu este o apropiată a fostului primar, dar nimeni nu știe prea bine filiera prin care a ajuns să conducă turismul. Nedea a avut o tinerețe aventuroasă și a făcut subiectul unor știri de scandal cu ani în urmă. Ajunsă, însă, la Autoritatea Națională pentru Turism, și-a făcut destul de repede fani, dar și dușmani. Unii cred că este mai eficientă și că se mișcă mai bine decât predecesorii, dar alții o acuză de lipsă de experiență. Unii încearcă destul de insistent să-l convingă pe ministrul Economiei, Costin Borc, să o schimbe, dar alții cred că într-un guvern de tehnocrați, Nedea este singura cu experiență în domeniu. Anul 2015 a marcat și o premieră negativă, fiind primul din ultima jumătate de secol în care numele turismului nu mai apare în titulatura niciunui minister.
Statisticile nu sunt ca viața ... afacerilor
Dincolo de jocurile de culise din ministere, în lumea de business lucurile merg și fără ajutorul statului. În februarie, fondul de investiții american 3TS Capital a intrat, cu o investiție de 5 milioane de euro, în acționariatul portalului Vola.ro. O lună mai târziu, cealaltă mare agenție de turism online, Paravion, a cumpărat un portal în Turcia.
La sfârșitul lui august a apărut și primul hotel Sheraton din România, transformat din Howard Johnson în urma unei investiții de șase milioane de euro. Discretul om de afaceri Radu Dimofte, fost partener de afaceri al lui Gabriel (Puiu) Popoviciu, a renunțat la brandul Howard Johnson despre care se vorbea în turismul românesc că nu era destul de puternic și nu putea face față concurenței cu Radisson, Marriott, Hilton sau InterContinental.
Nici Josef Goschy, unul dintre cei mai mari hotelieri români nu prea mai face față, dar nu concureței cu cineva anume, ci unui credit luat cu ani în urmă, când a cumpărat complexul Amfiteatru Panormic Belvedere din Olimp. Omul de afaceri l-a scos la vânzare, mai întât cu 60 de milioane de euro, apoi cu 30, pentru ca acum să lase din preț până la 23 de milioane de euro. Negăsind clienți, a trebuit să renunțe la alt activ, și a vândut hotelul Sport din Cluj-Napoca. Cumpărătorul, SIF Moldova, a plătit pe el aproape 5 milioane de euro.
Pe final de an, una dintre cele mai mari agenții de turism din România, Perfect Tour, a intrat în colaps financiar, nemaiputând să-și plătească furnizorii. DNA a pus sechestru pe averea lui Maricel Păcuraru, arestat pentru prejudicii aduse Poștei Române, și a blocat și conturile firmei fostei soții, Corina Păcuraru. Surse din turism spun că Perfect Tour ar fi avut probleme financiare mari de ceva vreme, iar decizia DNA le-ar fi pus capac și, în același timp, le-ar fi și justificat necazurile în fața clienților. Agenția și-a predat contractele de business travel unor alte firme, iar angajaților le-a transmis să-și caute de lucru. Cel mai prețios activ, directorul general Sorin Văduvoiu, a fost curtat de câteva dintre agențiile din top 10, dar n-a luat încă nicio decizie.
Dincolo de falimente, scandaluri, legi și taxe, există și turiști fericiți și bucuroși să-și facă vacanțele în țara lor. Revelioanele în hotelurile de patru și cinci stele din stațiuni s-au cam vândut din toamnă, chiar dacă o familie a trebuit să plătească 1.000-2.000 de euro pentru o săptămănă de cazare la sfârșit de an. Dacă ținem cont că 99% dintre turiștii care se bat vara pentru o săptămănă pe litoralul românesc sunt români, și tot ei sunt cei care plătesc atât de mult pentru un revelion în țara lor, putem spune că avem o țară minunată, pe care doar noi știm s-o apreciem.
