Impactul nu va fi unul de tip „șoc” imediat, arată analizele din industrie.
Cele mai afectate vor fi materialele de bază – cimentul, fierul, oțelul și aluminiul – esențiale în majoritatea proiectelor de construcții din România, în condițiile în care o parte semnificativă a materiilor prime și a produselor semifinite provin din state non-UE, scrie Agerpres.
Noua taxă este parte a Mecanismului de Ajustare a Carbonului la Frontieră (CBAM) și urmărește să alinieze costul carbonului plătit de importatori cu cel suportat de producătorii europeni prin sistemul de comercializare a certificatelor de emisii (ETS). Mecanismul intră în regim definitiv din 2026, după o perioadă de tranziție (2023–2025) în care importatorii au avut exclusiv obligații de raportare.
Creșteri etapizate, nu scumpiri bruște
„Pentru foarte multe materiale folosite în România, materia primă sau produsele semifinite vin din afara Uniunii Europene. Odată cu aplicarea taxei de carbon, aceste costuri vor intra în calculele de preț”, a declarat Cosmin Raileanu, fondatorul platformei Depozit Virtual. Potrivit acestuia, anul 2026 marchează începutul unei perioade în care scumpirile nu vor mai putea fi absorbite integral de piață.
Totuși, scumpirile nu vor fi introduse brusc prin liste noi de prețuri. Materialele fabricate cu materii prime achiziționate în 2025 vor putea fi livrate în continuare la prețuri apropiate de cele actuale, în timp ce producția demarată în 2026 va reflecta treptat impactul taxei de carbon, al costurilor cu energia și al cheltuielilor logistice, arată G4Media.ro
„Nu vorbim despre o scumpire dintr-o dată, ci despre una etapizată, care ține de ciclurile reale de producție”, a explicat Raileanu.
Ce spune expertiza în politici climatice
Această nuanțare este confirmată și de analiza realizată de Mihnea Cătuți, director de cercetare al Energy Policy Group.
„Scopul taxei este de a echilibra situația: dacă producătorii din UE plătesc un cost al carbonului mai mare prin ETS, atunci și importatorii de materiale din cele aproximativ șase categorii acoperite de CBAM vor plăti taxe aferente. Introducerea taxei este graduală, pe mai mulți ani, și nu ar trebui să fie un șoc imediat”, explică Mihnea Cătuți.
Potrivit acestuia, pe termen scurt, cele mai mari costuri generate de CBAM sunt cele de conformare administrativă (raportare, certificare, proceduri), nu neapărat cele directe din preț.
„Pe termen mediu și lung, taxele vor deveni însă din ce în ce mai mari pentru produsele provenite din țări care nu au un sistem național similar cu cel al UE, bazat pe ETS”, menționeză Cătuți pentru G4Media.
Dependența de importuri și presiunea asupra construcțiilor
România este puternic dependentă de importuri din afara Uniunii Europene, în special în sectorul metalurgic și industrial, principalele state furnizoare fiind Turcia, China și India, țări care nu sunt integrate în sistemul european de comercializare a certificatelor de emisii.
Estimările din piață indică, pe termen mediu, majorări de 9–10% la nivel de materie primă și produs semifinit, în special pentru oțel și aluminiu. Impactul va fi mai pronunțat în construcțiile industriale și logistice, unde ponderea materialelor metalice este ridicată.
Pentru structuri metalice, hale industriale și profile zincate, creșterile estimate sunt de 9–10%, iar efectele se vor propaga în lanț: pavaje (+~6%), acoperișuri metalice și profile (+5–7%), panouri sandwich (+5–7%).
„Când aduni materialele, transportul, manopera și costurile indirecte, prețul final al unei construcții poate ajunge să fie cu până la 15% mai mare în 2026 față de 2025”, a mai spus Cosmin Raileanu.
O schimbare structurală, nu un șoc punctual
Pentru moment, materialele de izolație, precum polistirenul și vata minerală, nu sunt vizate de creșteri majore, însă specialiștii atrag atenția că evoluțiile din energie și transport pot influența și aceste categorii pe termen mediu.
În concluzie, CBAM nu produce un șoc instantaneu la 1 ianuarie 2026, dar marchează începutul unei schimbări structurale în formarea prețurilor din construcții. Diferența nu o va mai face cel mai mic preț de listă, ci capacitatea companiilor de a planifica, de a cumpăra din timp și de a-și adapta lanțurile de aprovizionare într-un context de taxare tot mai accentuată a carbonului.
Contextul european al taxării carbonului vine într-un moment sensibil pentru economia României. Potrivit analizei „Politicile climatice în România: câștigul posibil versus prețul inacțiunii”, semnată de Mihnea Cătuți, director de cercetare al Energy Policy Group, reducerea de peste 75% a emisiilor României față de 1990 nu a fost rezultatul unor politici climatice coerente, ci în principal al colapsului industrial din anii ’90. În prezent, industria românească rămâne una dintre cele mai poluante din Uniunea Europeană, cu aproximativ 500 de grame de CO₂ emise pentru fiecare euro produs, de peste două ori peste media UE.
În acest context, mecanismele de prețuire a carbonului, precum ETS și CBAM, devin nu doar instrumente de mediu, ci factori economici majori. România a obținut deja venituri semnificative din vânzarea certificatelor de emisii, însă, avertizează Mihnea Cătuți, direcționarea eficientă a acestor fonduri este esențială. „Direcționarea fondurilor către modernizarea rețelelor, electrificare și sprijinirea consumatorilor vulnerabili va fi decisivă pentru succesul tranziției energetice”, spune acesta.
Sistemul de comercializare a certificatelor de emisii (EU ETS) este principalul instrument pentru reducerea emisiilor în Uniunea Europeană și este bazat pe un principiu simplu: pentru fiecare tonă de CO₂ emisă, companiile trebuie să predea anual un certificat de emisii.Prin acest mecanism, poluarea capătă un preț, iar în timp devine mai avantajos economic să reduci emisiile decât să continui activitatea poluantă.
