Cartea "Dezastrul de la Cernobîl. Mărturii ale supraviețuitorilor", scrisă de Svetlana Aleksievici din Belarus și publicată în iunie de editura Corint, se vânduse până joi într-un tiraj de aproape 1.000 de exemplare în toată țara, iar în doar câteva ore, după ce s-a anunțat că scriitoarea a primit premiul Nobel pentru literatură, s-a epuizat și restul tirajului de încă o mie de exemplare.
S-a demonstrat încă o dată joi că Nobel este numele celui mai bun director de marketing de pe piața cărții. O scriitoare aproape anonimă în România, de care mai nimeni nu se interesa prin librării, a devenit de joi de la prânz cel mai cerut nume pe piața românească și, probabil, chiar și pe cea mondială, a cărții.
Joi, la ora 14:00, când s-a decernat premiul Nobel pentru Literatură, în librăriile din țară singurul titlu semnat de proaspătul laureat era publicat la editura Corint. "Cartea a apărut în iunie într-un tiraj de 2.000 de exemplare, din care până ieri vânduserăm cam 1.000. De ieri, însă, după decernarea Nobelului, vânzările au explodat și am primit cereri de la diverse librării. În doar câteva ore s-a epuizat restul tirajului. Practic, am vândut în câteva ore, datorită Nobelului, cât vânduserăm anterior în câteva luni", a declarat pentru Profit.ro Roxana Petrescu, PR Manager al grupului Corint.
În general, pe piața românească a cărții, scriitori de mare anvergură, de genul lui John Cheever, Saul Bellow, Raymond Carver, John Updike sau Cormac McCarthy, nu reușesc să vândă mai mult de 2-3.000 de exemplare dintr-un titlu, și asta în câțiva ani și în ciuda faptului că multe dintre cărțile lor sunt premiate cu Pulitzer sau National Book Award, care garantează calitatea mult mai mult decât Nobelul.
Dacă ar mai fi avut câteva mii de exemplare pe piață, și ele s-ar fi epuizat până astăzi, crede reprezentanta editurii. Din acest motiv, Corint pregătește al doilea tiraj, de 5.000 de exemplare, care va apărea pe piață săptămâna viitoare, iar coperta va fi schimbată și va conține și o mențiune despre faptul că autoarea a primit Nobelul. Editura va publica în lunile următoare și alte titluri ale scriitoarei din Belarus, mai ales că pe piață mai există doar o singură carte semnată de ea, apărută cu mulți ani în urmă și care nu se mai găsește de multă vreme din librării.
Roxana Petrescu a spus că atunci când a fost aleasă pentru traducere cartea scriitoarei din Belarus, nimeni nu a mizat pe ideea că aceasta ar putea câștiga Nobelul. "Am publicat-o pentru că pur și simplu ne-a plăcut", a adăugat ea. Ea crede că Svetlana Aleksievici va avea un succes mai mare decât alți autori de Nobel, deoarece cărțile ei au subiecte culese din realitate, iar românii preferă acest gen de literatură
Odată câștigat Nobelul, orice scriitor are garantată o mai bună vizibilitate, iar cărțile sale se vor vinde mult mai bine. Cu toate astea, premiul acordat de Academia Suedeză nu reprezintă nicio garanție a calității, iar de-a lungul anilor scriitori uriași au fost ignorați de celebrul juriu. Cehov a mai trăit patru ani după ce a început să se decerneze premiul, dar nu l-a primit, în schimb fiind laureate în acei ani nume care azi nu mai înseamnă absolut nimic, cum ar fi Sully Prudhomme sau Jose Echegaray. Tolstoi a trăit până în 1910 și a ratat timp de zece ani premiul, iar în perioada aceasta l-au câștigat unii precum Henryk Sienkiewicz sau Rudolf Christoph Eucken. Lista nedreptățiților la Nobel e poate mai sonoră decât cea a laureaților, care totuși include și nume incontestabil valoroase ca Garcia Marquez, Thomas Mann, William Faulkner, Hemingway, Sartre, Camus ori Saul Bellow.
În vârstă de 67 de ani, ziarista și scriitoarea Svetlana Aleksievici este a 14-a femeie care primește premiul de la crearea sa, în 1901.
Aleksievici este autoarea mai multor cărți, văzute drept o cronică literară a istoriei emoționale a omului sovietic și post-sovietic. Prima sa carte, Războiul nu are chip de femeie, publicată în 1985, a fost vândută în peste 2 milioane de exemplare și este alcătuită din mărturiile a sute de femei care au luat parte la cel de-Al Doilea Război Mondial. Aceasta este prima carte din ciclu literar Vocile Utopiei, în care este descrisă viața din Uniunea Sovietică din perspectiva individului.
“Am căutat o metodă literară care să îmi permită cea mai apropiată aproximare a vieții reale. Realitatea m-a atras mereu ca un magnet, m-a torturat și m-a hipnotizat, am vrut să o surprind pe hârtie. Așa că adoptat acest gen, al vocilor uman reale și confesiunilor, al martorilor și documentelor. În acest fel văd și aud eu realitatea - ca un cor format din vocile indivizilor și un colaj al detaliilor zilnice“, spunea Aleksievici într-un interviu, citată de The Guardian.
Scriitoarea s-a născut în Ucraina, din tată belarus și mamă ucraineană. După ce tatăl a terminat stagiul militar, Aleksievici s-a mutat împreună cu familia în Belarus, unde ambii părinți au lucrat ca profesori.
Ea a studiat jurnalismul la Universitatea din Minsk între 1967 și 1972 și a lucrat ca reporter pentru mai multe publicații. Scriitoarea a fost persecutată de regimul dictatorial al lui Alexandr Lukașenko, ceea ce a făcut-o să plece din Belarus în 2000. După ce acest moment a locuit în Paris, Gothenburg și Berlin, întorcându-se la Minsk în 2011.
O influență importantă pentru cărțile Svetlanei Aleksievici o reprezintă scrierile asistentei medicale Sofia Fedorcenko, care povestește experiențele soldaților din Primul Război Mondial, alături de autorul belarus Ales Adamovici, care descrie evenimentele din cel de-Al Doilea Război Mondial.
