Deși distincția dintre componente "critice" și "non-critice" este o bună practică a majorității statelor membre UE, legislația națională privind rețelele 5G nu face această discriminare, având până acum un impact nefavorabil și incertitudine în ceea ce privește impactul acestei tehnologii în economia României. Astfel, activitatea unor jucători de pe piața telecom cu prezență semnificativă pe plan local a fost afectată, iar rezultatele se vor resimți în întârzierea dezvoltării serviciilor de comunicații de generație 5G la scară națională, cu impact în întreaga economie, avertizează specialiștii Dentons, una din marile firme globale de avocatură.
Cu peste 160 de birouri în peste 80 de țări, Dentons arată că includerea unor criterii tehnice și a distincției între tipurile de echipamente 5G în actuala legislație ar alinia România la standardele majorității statelor europene, aducând beneficii semnificative atât din punct de vedere concurențial, cât și predictibilitate pentru investiții și dezvoltarea mai rapidă a rețelelor de telecomunicații, cu avantaje sporite pentru economie și societate în general.
De ce este important: În octombrie 2024, Guvernul a aprobat un proiect de lege care modifică Legea nr. 163/2021 privind condițiile implementării rețelelor 5G și prin care a propus interzicerea echipamentelor din China și în viitoarele rețele 6G. Executivul a extins, totodată, de la producători și la distribuitori și integratori obligativitatea avizării de către CSAT.
Este bine de știut: În ce privește implementarea 5G, România se situează pe ultimul loc în Uniunea Europeană, cu aproape 33%, cu mult sub media europeană aflată în jurul pragului de 89%, așa cum rezultă din studii ale Comisiei Europene1 sau 5G Observatory2.
Potrivit specialiștilor citați, modificările propuse în proiectul de lege se îndepărteazã de la principiul unei piețe echilibrate și concurențiale, inclusiv prin impunerea unui regim de autorizare extins și către distribuitori si integratori, printre altele.
Pornind de datele citate, este evident că limitarea la mai puțin de jumătate a furnizorilor de echipamente 5G ar putea duce la decalaje și întârzieri mari între țările din UE, în ceea ce privește implementarea noilor tehnologii, 5G sau de generație viitoare, arată sursa citată.
”Sunt multe exemple de dat, în ambele direcții, dar un model de succes este cel al Germaniei, care, fără a interzice vreun furnizor, conduce piața europeană cu un număr de 90.671 de stații de bază 5G, spre deosebire de România, care deține doar 2.048 stații de bază 5G”, subliniază specialișii firmei Dentons.
Un subiect relevant la nivelul statelor Uniunii Europene îl reprezintă importanța includerii în cadrul legislației 5G în România a unei distincții între echipamentele "critice" și "non-critice".
În contextul actual, legea din România se bazează pe reglementări care nu includ nicio distincție între echipamentele critice și non-critice si nu este utilizat vreun criteriu tehnic care să ajute extinderea rețelei 5G.
Lipsa oricărei distincții între echipamente "critice" și "non-critice" în legislația existentă și cea propusă
Varianta în vigoare a Legli nr. 163/2021 nu face nicio distincție între echipamentele 5G "critice" și "non-critice" și nici nu include criteril tehnice pentru furnizorii de echipamente 5G. Aceste criterii tehnice nu sunt acoperite nici de către proiectul de lege avansta de către Guvern.
Distincția este crucială, potrivit specailiștirlor, având in vedere că, ăn timp ce "echipamentele critice" pot viza nucleul rețelei (și astfel pot avea un potențial impact asupra securității/apărării naționale), "echipamentele non-critice" nu au capacitatea tehnică de a genera riscuri pentru securitatea națională sau apărarea țărilor.
Această distincție poate fi explicată mai bine prin câteva aspecte tehnice:
• o rețea de comunicații mobile este formată din mii de antene. Aceasta este rețeaua de acces radio (RAN). Antenele reprezintă interfața cu echipamentele terminale ale clienților. Stațiile de bază ale acestora conțin logice de control pentru alocarea capacităților de transmisie disponibile pentru diferiți abonați mobili, precum li pentru asigurarea calității serviciului, de exemplu, prin reglarea puterii de transmisie, a alinierii antenelor și a altor parametri de calitate. Dincolo de aceste configurații, în rețelele de antene actuale nu se creează servicii și nici nu se modifică date.
• din RAN, datele ajung în rețeaua de transport și agregare, care combină fluxurile de date și le transmite către rețeaua de bază. Rețeaua de bază conține elementele de control ale rețelei mobile. Aici are loc procesarea datelor. Aici se află componentele critice pentru siguranță.
• ca urmare, având în vedere caracteristicile sale de performanță clar definite și limitate și distribuția sa geografică, rețeaua de acces radio (RAN) este clasificată ca echipament non-critic și tratată cu prioritate scăzută în ceea ce privește siguranța.
Rețeaua 5G moșteneste arhitectura de securitate a rețelei 4G cu diferite straturi și domenii, arată sursa citată. Rețelele 5G au granițe clare, se interconectează prin protocoale standard, suportă interoperabilitatea între furnizori și dispun de mecanisme de protecție a securității bazate pe standarde internaționale.
Includerea în lege a unor criteril tehnice și a unel distincții între echipamentele 5G "critice" și "non-critice"
Recunoscând importanța securității datelor transferate prin intermediui rețelelor 5G, se poate observa că nu toate componentele sau echipamentele utilizate în spectrul 5G au un impact asupra securității naționale sau a apărării țărilor.
În acest sens, "componentele non-critice", cum ar fi rețeaua de acces radio, sunt esențiale în asigurarea cerințelor de acoperire cu semnal de către operatorii de telecomunicații și nu vizează funcțiile de bază ale nucleului rețelei, prin urmare, ar putea fi excluse din cadrul procesului de autorizare.
Distincția este esențială, deoarece componentele "critice" pot viza nucleul rețelei (și implicit pot avea un impact din punct de vedere al vulnerabilitățillor). În schimb, componentele "non-critice" nu prezintă vulnerabilități.
Un criteriu obiectiv care ar putea fi introdus în prevederile legii este cel al unei metodologii de evaluare în baza standardului ISO 27005. Acest standard definește procesul de evaluare a riscurilor.
”Subliniem faptul că ”echipamentele non-critice" sunt esențiale în activitatea furnizorilor de telecomunicații și, prin urmare, nu ar trebui să fie supuse unui proces de autorizare din partea statului român. O listă a acestor "echipamente non-critice" poate fi întocmită în colaborare cu autoritatea de reglementare în domeniul telecomunicațiilor ANCOM, în condiții de transparență totală și neutralitate tehnică”, subliniază specialiștii menționați.
În cazul unei eliminări complete a echipamentelor 5G neautorizate, în sensul prevederilor din Legea nr. 163/2021, mai arată aceștia, furnizorii de telecomunicații care opereazã in România vor fi supuși unor costuri uriașe pentru înlocuirea acestor echipamente, iar, în cele din urmã, utilizatorii finali vor suporta povara acestor costuri crescute.
Conform unui studiu de impact realizat de Oxford Economics în decembrie 2023: ”înlocuirea echipamentelor 5G produse de companii neautorizate în România va costa între 4,4 miliarde lei și 4,9 miliarde lei până în 2030. Din cauza creșterii costurilor echipamentelor de rețea, între 1,3 milioane și 2,9 milioane de persoane (7%-16% din populație) care altfel ar fi avut acces la rețeaua 5G ar putea rămâne fără acces la o rețea 5G în 2030. Restricționarea concurenței pe piața infrastructurii de rețea ar reduce creșterea economică a României pe termen mediu. Estimăm că acest lucru ar putea reduce PIB-ul în 2030 cu între 1,8 miliarde lei și 4,5 miliarde lei. Intervalele prezentate reflectă incertitudinea privind viitoarele beneficii economice ale 5G, care se reflectă și în consecințele economice ale restricționării concurenței pe piața infrastructurii de rețea”.
Distincția dintre componente "critice" și "non-critice" este o bună practică a majorității statelor membre UE
Până la data de 30 august 2024, 21 de state membre ale UE și 2 țări SEE (Islanda și Norvegia) au publicat legi sau cerințe de securitate cibernetică privind 5G. Există încă 4 state membre ale UE care nu au publicat legi privind securitatea cibernetică privind 5G.
9 state membre ale UE au publicat liste de componente critice și non-critice și stabilesc doar măsuri de gestionare a componentelor critice, precum: Germania, Italia, Franța, Spania, Finlanda, Irlanda, Olanda, Cipru, Austria, Letonia. Fără îndoială că abordarea acestor state ne arată astăzi care este buna practică europeană în acest domeniu.
Germania a definit lista funcțiilor critice în 2021, pe baza intrării transportatorilor cu criteriile de evaluare tehnică, lansând componenta critică în iunie 2024, iar doar funcțiile de bază și critice ale sistemelor de gestionare a rețelei 5G sunt definite drept componente critice.
Practica majorității statelor UE poarte servi drept model de reglementare și pentru legislația națională, arată sursa menționată.
Distincția poate să se bazeze pe liste de cerințe tehnice și organizaționale legate de funcțiile critice ale rețelelor 5G, definite de autoritățile de resort.
”Forma actuală a reglementării pentru rețelele 5G a generat un impact nefavorabil și incertitudine în ceea ce privește impactul acestei tehnologii în economia României, conducând la posibile dezechilibre din perspectivă concurențială și afectând vizibil activitatea unor jucători de pe piața telecom cu o prezență semnificativă pe plan local. Efectele întârzierii în dezvoltarea serviciilor de comunicații de generație 5G la scară națională încep să fie resimțite în întreaga economie”, avertizează specialiștii casei de avocatură.
Potrivit acestora, includerea unor criterii tehnice și a distincției între tipurile de echipamente 5G în actuala legislație ar alinia România la standardele majorității statelor europene, aducând beneficii semnificative atât din punct de vedere concurențial, cât și predictibilitate pentru investiții și dezvoltarea mai rapidă a rețelelor de telecomunicații, cu avantaje sporite pentru economie și societate în general.
