Investiția în acțiuni subevaluate în funcție de valoarea intrinsecă a unei companii, cea care a adus cele mai mari averi în ultimii zeci de ani, este tot mai mult amenințată. Tactica este subminată de dispariția retailului emoțional și de strategiile de investiții pasive.
Caută unde este valoare, analizează compania și cumpără-i acțiunile dacă sunt subevaluate. Apoi așteaptă ca piața să facă dreptate și toți să descopere ce tu ai aflat demult. Este strategia investiției în funcție de datele de evaluare fundamentale care a adus foarte mulți bani investitorilor talentați și disclinați de pe bursă.
Modelul este acum percilitat, în era roboților de tranzacționare, a fondurilor pe indici și a retragerii investitorilor de retail care altădată pedepseau nemeritat unele acțiuni prin vânzări pe panică. Investitorii care investesc în funcție de valoare au rămas fără oameni proști, spune un articol Financial Times.
Strategiile care altădată funcționau foarte bine, acum dau greș. Companii bune din punct de vedere fundamental pot rămâne mult timp subevaluate, iar în multe sectoare acțiunile ieftine lipsesc. Practic, nu mai poți să fii în acea minoritate pe care o identifica John Maynard Keynes, a investitorilor care își dau seama de la început unde este valoare pentru ca, apoi, să câștige pe seama majorității care ridică ulterior prețul acțiunii. Mișcările de capital pe bursă sunt de acum de multe ori contraintuitive.
Strategia investiției în funcție de valoarea intrinsecă a lui Ben Graham, și care îl are ca exponentul cu cea mai mare notorietate pe miliardarul Warren Buffett, este amenințată. Aceasta se baza pe cumpărarea pe panică, pe specularea slăbiciunilor la nivel comportamental, însă, acum, prezența slabă a retailului nu mai creează la fel de des astfel de oportunități.
Nu mai sunt oamenii cei care vând acțiunile. Sunt roboții de tranzacționare ai fondurilor de investiții. Apoi sunt fondurile pe indici, entități cu strategii pasive care stau tot timpul la cumpărare, indiferent de sentimentul pieței.
Roboții de tranzacționare triază fără sentimente acțiunile în funcție de multiplii de evaluare, de adecvarea prețului la valoarea contabilă, după cum identifică și titlurile cu puternică tendință pe termen scurt. Ce făcea altădată un investitor înțelept, fac acum algoritmii de tranzacționare.
Fondurile care replică indicii nu se tem de titlurile negative din presă pentru a-și arunca pachetele de acțiuni în piață după cum nu refuză să cumpere acțiunile retailerilor de teama că locul lor va fi luat de Amazon. Urmează reguli simple și doar rebalansează periodic portofoliile, la perioade de timp mai largi decât ar face-o în mod normal oamenii.
Deja investiția în funcție de multiplii de evauare scăzuți este moartă. Roboții de tranzacționare vânează prin presetări respectivele titluri. Această practică, care înainte necesita cercetare și calcule, acum poate fi livrată de o platformă robotizată oricărui investitor, la costuri infime, atrage atenția profesorul Aswath Damodaran de la New York Stern School of Business.
În al 2-lea rând, specularea fricii și a lăcomiei este tot mai dificilă în condițiile în care administratorii care cumpără pentru ETF-uri achiziționează constant pentru a replica pasiv structura indicilor. Ineficiențele pieței nu mai pot fi exploatate de investitorii experimentați.
În plus, strategiile de investiții pe indici au lovit și altfel în investiția în funcție de evaluare. Astfel, sunt societăți bune, ale căror titluri sunt tranzacționate la multiplii atractivi, însă acestea sunt condamnate să rămână ieftine întrucât nu se află în structura vreunui indice și nu sunt ținta achizițiilor entităților care vehiculează cei mai mulți bani. Sunt veritabile „capcane de valoare” în care investitorii riscă să rămână cu banii blocați.
