Cei care se așteaptă ca un ciclu de tăieri de dobânzi-cheie de către banca centrală americană, Federal Reserve, să revitalizeze subit investițiile în active ″verzi″ și întreaga tranziție către o economie cu emisii reduse de carbon se înșeală, a declarat Barry Norris, fondatorul și conducătorul fondului de hedging britanic Argonaut Capital Partners, într-un interviu acordat Bloomberg.
Viziunea sa este contrară consensului actual de pe Wall Street, unde analiștii Citigroup și Goldman Sachs se numără printre cei care consideră că prețurile acțiunilor listate ale companiilor ″sustenabile″ au intrat pe un trend solid de creștere și dau ca exemple în acest sens evoluția bursieră a operatorului de parcuri eoliene Orsted, care a consemnat o apreciere de 20% anul acesta, și cea a Siemens Energy, cu un plus șocant, de 174%.
Există însă numeroși emitenți din același sector care au înregistrat performanțe slabe. Titlurile producătorului de turbine eoliene Vestas s-au depreciat cu 30% în 2024, în principal din cauza creșterii costurilor cu mentenanța și reparațiile la instalații deja vândute, care au erodat profitul companiei. În plus, atât Vestas, cât și alți fabricanți europeni de profil pierd teren pe piața Indiei, aflată în plin avânt.
Iar principalul reper bursier verde, S&P Global Clean Energy Index, a pierdut circa 6% din valoare anul acesta, în timp ce benchmark-ul generalist S&P 500 a câștigat pesre 20%.
Astfel, deși unele acțiuni individuale s-au apreciat, sectorul verde, per total, a rămas departe de maximele istorice atinse în timpul pandemiei COVID-19, când moda investițiilor ESG a ajuns la apogeu, atât din cauza crizei energetice, cât și a politicii monetare radical-expansioniste. Față de vârful atins la începutul lui 2021, S&P Global Clean Energy Index s-a depreciat cu peste 50%.
Norris de la Argonaut Capital Partners se declară fundamental sceptic față de esența însăși a decarbonării economiei și afirmă că, dacă capitalismul ar fi fost lăsat să funcționeze, cele mai multe dintre companiile ″verzi″ active astăzi nici măcar nu ar fi fost înființate. Opinia sa este parte a unei schimbări mai ample de retorică în rândul coloșilor fondurilor de investiții, entuziasmul pentru tranziția verde din perioada pandemiei fiind înlocuit cu un limbaj care redescoperă exigența generării de profituri.
El arată cu degetul spre Europa ca dovadă a faptului că politicile care au obligat sectorul privat să îmbrățișeze tranziția verde au venit cu costuri economice masive. Companiile de pe Bătrânul Continent sunt cotate în mod constant la valori mai joase decât omoloagele lor americane, creșterea de anul acesta a indicelui Stoxx Europe 600 a reprezentat doar jumătate din cea a S&P 500, iar în ultimii 5 ani, aprecierea acțiunilor europene a reprezentat numai o treime din cea a emitenților bursieri americani.
″Uitați-vă numai la ce se întâmplă în industria auto europeană. Vor sfârși prin a distruge baza industrială a Europei. Nu sunt de acord nici cu ideea că trebuie majorate subvențiile pentru a concura cu China. Dacă tranziția energetică ar crea produse mai bune și mai utile, n-ar fi nevoie de nici un fel de subvenții″, a spus Barry Norris.
În SUA, așa-numita ″Lege de Reducere a Inflației″ a administrației Biden – în fapt un program masiv de subvenții și alte facilități de stat - poate genera cheltuieli în investiții de decarbonare de până la 3.300 de miliarde de dolari, potrivit estimărilor Goldman Sachs. La rândul său, Uniunea Europeană s-a angajat la finanțări în domeniu de circa 1.000 de miliarde de euro.
În același timp, e din ce în ce mai limpede că emisiile de gaze cu efect de seră nu vor putea scădea semnificativ dacă nu vor exista investiții private mai mari în economia verde. Unii asset manageri mari, precum fondurile de pensii și asigurătorii, fac eforturi pentru a-și alinia structura portofoliilor cu obiectivele climatice ale guvernelor, însă exemplul lor nu este urmat și de alți jucători din industria financiară globală.
Norris spune că cel mai mult îl îngrijorează faptul că firmele din industria verde par a fi viabile doar când sunt scutite de costurile de capital ale întreprinderilor ″normale″.
″Peste tot și tot timpul, tranziția energetică are nevoie de costuri de capital zero, subvenții guvernamentale și legi care să impună produsele ei. Asta are ca rezultat o creștere economică anemică, din cauza faptului că foarte multe resurse naționale sunt alocate greșit. Dacă vom continua astfel, alegătorii îi vor îndepărta de la putere pe politicienii care susțin astfel de măsuri. Tranziția energetică eșuează. Dacă n-ar fi atât de dependentă de subvenții, fondurile de hedging s-ar uita la ea cu mai mult entuziasm″, a conchis fondatorul Argonaut Capital Partners.
