Deși au pierdut peste 20.000 de clienți de la începutul anului, fondurile de investiții românești păstrează active robuste, de peste 40 miliarde lei. Industria de profil controlează participații reprezentând 30% din acțiunile disponibile la tranzacționare (free-float) de la BVB și percepția în cadrul managerilor de fonduri este că, mai existând spațiu de creștere a contribuțiilor, este nevoie de noi listări la bursă.
După ce au avut creșteri robuste în perioada post-criză, majorându-și de aproape 4 ori valoarea activelor în administrare în ultimii 7 ani, fondurile de investiții românești au avut o etapă de impas în 2018, cu retrageri nete ale investitorilor, descumpăniți de randamentele mici oferite de instrumentele cu venit fix. La finalul trimestrului III, industria avea aproape 305.000 de clienți, în scădere cu 6,50% față de cei aproximativ 326.000 de la sfârșitul anului 2017.
Activele totale au avut un declin mai atenuat, de 5,26%, la 40,44 miliarde lei (8,66 miliarde euro), de la 42,69 miliarde lei (9,16 miliarde euro), la aceeași bază de raportare, conform informațiilor furnizate de Asociația Administratorilor de Fonduri (AAF).
Fondurile de investiții concentrează active reprezentând 4,9% din Produsul Intern Brut, ceea ce ne situează pe penultimul loc în clasamentul țărilor membre UE din regiune, înaintea Bulgariei, a cărei industrii a fondurilor deține echivalentul a numai 1,2% din PIB.
Spațiu de creștere există, pentru că activele fondurilor de investiții arată indicatori mult mai relevanți în Ungaria (15,9% din PIB), Polonia (14,3% din PIB), Slovacia (7,8% din PIB), Slovenia (6,2% din PIB) și Republica Cehă (5,8%). „Suntem puțin în urma cehilor. Am recuperat rapid”, spune Mihai Purcărea, CEO la BRD Asset Management.
Europa are o medie a activelor în fonduri echivalentă cu 30% din PIB, însă trasă în sus de Marea Britanie, o piață foarte dezvoltată care cumulează active reprezentând 300% din PIB.
Pentru dimensiunea pieței financiare din România, fondurile de investiții sunt relevante, deținând 3% din datoria publică emisă, 1% din activele bancare, 24% din obligațiunile municipale și corporative emise și 7 din capitalizarea bursieră de la BVB. Prezența pe bursă este încă și mai relevantă dacă avem în vedere că totalul participațiilor fondurilor de investiții este de 29% din capitalizarea agregată a companiilor din componența indicelui BET Plus și 30% din acțiunile disponibile la tranzacționare (free-float).
„Suntem deja destul de mari”, spune Purcărea de la BRD AM, care atrage atenția că piața de capital românească ar avea nevoie de noi listări pentru a se crea debușee de investire pentru industria în creștere a fondurilor de investiții.
Deja lipsa de oportunități pentru entități care au avut predilecție pentru piața locală și care au 98% din plasamente în România se răsfrânge asupra unor decizii de investire. Astfel, deja echivalentul a 5,55 miliarde lei sunt plasate pe obligațiuni corporatve externe, în condițiile în care piața domestică este puțin ofertantă pentru astfel de produse.
Industria locală de profil este covârșitor debalansată în favoarea instrumentelor cu venit fix, unde sunt 83% din plasamente sunt pe fondurile de obligațiuni, monetare și pe segmentul obligatar al fondurilor diversificate.
Aurel Bernat, director general la BT Asset Management, divizia de administrare a activelor financiare parte a grupului Banca Transilvania, are explicația că această caracteristică a pieței românești este dată de modalitatea de distribuție a unitățile de fond, respectiv prin agențiile și sucursalele bancare. Forța de vânzări a tins să ofere produse asemănătoare cu comportamentul depozitelor bancare, iar acestea sunt fondurile monetare și de obligațiuni.
Prin contrast, în Europa abia 39% din alocări sunt pe bonduri, iar acțiunile sunt ținta cea mai predilectă, echivalentul a 40% din active. „Banii se câștigă din acțiuni”, spune Ioan Gheorghiu, director de vânzări la Amundi România. În România, fondurile de investiții au alocări de numai 11,26 miliarde lei în acțiuni cotate și alte 8,78 miliarde lei în acțiuni necotate.
Observația pe bazele de clienți proprii este aceea că investitorii pe segmentul monetar și obligatar au plecat pe măsură ce randamentul a fost în declin pe aceste piețe, în timp ce cei în fondurile diversificate și de acțiuni în măsura în care s-au obișnuit cu tolerarea volatilității și au văzut randamentele superioare au devenit clienți fideli. Experiența spune că merită eforturile pentru construirea unei baze de clienți cu toleranță mai mare la risc, iar câștigarea unor investitori pentru plasamentele bursiere reprezintă un model de business de succes pentru administratorii de fonduri.
