Compania Romcarbon Buzău, specializată în reciclare și în fabricarea ambalajelor, a vândut pentru o sumă de peste 7 milioane de euro un teren din Iași, unde intenționa acum 10 ani să-și extindă producția. Acest lucru nu mai este de interes, având în vedere faptul că în cel mai important oraș al Moldovei se găsesc greu muncitori. Societatea reclamă că e tot mai dificil să recruteze forța de muncă, în fața competiției mari a salariilor oferite în Europa. „Nu găsim pretendenți”, spune directorul general Radu Andrei.
La drum către Buzău! Victor Savu este investitor cu peste 20 de ani de experiență pe piața de capital românească unde a prins perioada marilor randamente, prăbușirea din criza financiară internațională, dar și perioada prelungită de lichiditate mică pe care o parcurgem. Îi este tot mai greu să găsească oportunitățile bursiere de altădată, așa încât e mereu atent când vede o companie dinamică. Are o expunere de câteva mii de euro pe acțiunile Romcarbon Buzău (ROCE) și vrea să vadă dacă este rost să-și suplimenteze plasamentele. Adunarea Generală a Acționarilor de bilanț a fost un bun prilej pentru el să se întâlnească cu conducerea executivă a societății.
Ca și alți investitori de pe bursă, admiră creșterea afacerilor Romcarbon și felul cum societatea reușește să navigheze într-o piață dificilă, dar este derutat de structura de organizare la nivel de grup alcătuită în ultimii ani de acționarul majoritar, taiwanezul Hung Ching Ling, cu mai multe SRL-uri adiacente care gravitează în jurul Romcarbon, societate cu dimensiuni consistente și pe vremea dictaturii lui Nicolae Ceaușescu.
28 noiembrie - Profit Financial.forum
Încă înainte de începerea AGA, pentru Savu, care găsește acțiunea Romcarbon subevaluată, vine o veste. Anunțul privind vânzarea unui teren la Iași pentru o sumă depășind 7 milioane euro aruncă în sus acțiunile Romcarbon, care cresc în limita superoară pentru un avans de 15% într-o zi admis de sistemul bursei. La prețul de 0,1725 lei/acțiune, titlurile Romcarbon rămân fără ask, iar la acest nivel capitalizarea societății este de 45,56 milioane lei (9,80 milioane euro).
Deși acțiunile Romcarbon sunt în atenția investitorilor de portofoliu, iar lichiditatea pe acest emitent este acceptabilă, la Adunările Generale ale Acționarilor de ieri nu au participat decât acționari care puteau fi numărați pe degetele de la o mână, incluzându-i pe majoritari. Suprapunerea cu alte AGA la mai multe societăți într-o zi încărcată ar putea fi una din explicații.
Savu este un caz insolit al unui investitor care a ales să bată drumul până la Buzău. Este abrupt încă de la început: „Dacă dinamica cifrei de afaceri este în creștere, de ce scade profitul?”
Răspunsurile directorului general Radu Andrei sunt multiple, dar au un numitor comun și anume fenomene de piață care erodează marjele. Spre exemplu, dacă la un revânzător de mase plastice, așa cum este Romcarbon, diferența altădată era de 10%, acum marjele sunt subunitare. S-a înmulțit oferta, iar pe unele sectoare s-a redus cererea. Sporirea concentrației din piață contribuie la diminuarea profitabilității, iar acest lucru nu poate fi compensat decât printr-o cifră de afaceri majorată. Este obiectivul Romcarbon.
Dacă vizează extinderea, de ce vinde la Iași? În prezent, proiectul inițial conturat în 2007, când au cumpărat activele, și anume acela de creare a unor facilități de producție, a fost abandonat. Motivul este indicat de directorul general Andrei: „În Iași situația forței de muncă este extrem de complicată, ca în marile orașe”.
Nimeni nu vrea să deprindă meseria în liceu. Toți sunt cu gândul la salariile din străinătate
Discuția din AGA merge către problematica forței de muncă. Acționarul Savu întreabă despre costurile salariale, confirmate ca o componentă importantă a creșterii cheltuielilor de către directorul financiar Viorica Zăinescu.
Majorarea salariului minim, conform reglementării, a determinat Romcarbon să opereze modificări în întreaga structură salarială pentru a păstra remunerarea în funcție de competențe. Andrei pare conștient că, pe termen lung, tendința este de aplanare a diferențelor salariale dintre țările dezvoltate ale Uniunii Europene și România, iar acest lucru va pune presiune pe costuri.
În prezent, recrutarea este dificilă. „Nici în Buzău nu există oameni calificați”, zice șeful executiv. „Nu există. Orice business are handicap de găsire de resursă umană.” Nu este ceva de la care Romcarbon a abdicat, dar eforturile au fost constante și cu randamente mici. Angajați ai Romcarbon bat liceele din Buzău și Valea Buzăului, merg chiar și la clasa a 8-a pentru a-i îndemna pe tineri să îmbrățișeze o carieră în industria prelucrării maselor plastice.
„Nu găsim pretendenți”, zice Andrei. Oferă exemplul liceului pe care Romcarbon l-a patronat în timpul regimului socialist și unde chiar au făcut o campanie inclusiv cu flyere pentru a-i îndruma pe cursanți către o astfel de profesie. Doar părinții a 6 copii de clasa a 8-a și-au exprimat opțiunea, astfel încât clasa de formare profesională în domeniul maselor plastice nu a putut fi alcătuită. „Toți vor să plece afară”, sintetizează directorul Romcarbon, care admite că este de înțeles având în vedere diferențele salariale.
Chinezii și vietnamezii nu sunt o soluție, iar tehnologiile solicită personal calificat
Nici aducerea de forță de muncă din alte țări, precum cele asiatice, nu reprezintă o soluție, deși la un moment dat conducerea Romcarbon a explorat și această variantă. Reglementările sunt prea restrictive, așa încât varianta este abandonată. „Cu forța de muncă de afară, ce economisim pe mere, dăm pe pere”, rezumă Andrei.
Acționari prezenți la AGA au întrebat în ce măsură investițiile în tehnologizări derulate de Romcarbon în ultimii ani nu au fost în măsură să suplinească acest deficit de forță de muncă umană. Directorul de la Romcarbon este nuanțat: investițiile în tehnologii au fost pentru majorarea productivității muncii, dar operarea respectivelor sisteme sau utilaje presupune o calificare mai ridicată și pregătirea lucrătorilor pentru aproximativ 1 an și jumătate sau chiar 2 ani.
Piețe foarte concurențiale
Soluția la problema costurilor majorate: sporirea volumelor. Andrei spune că Romcarbon activează pe mai multe piețe și se află în diverse stadii cu implementarea tehnologiilor, ele însele cu cicluri diferite viață. „Este complicat de gestionat mai multe sectoare”, zice directorul general. El punctează, însă, că există și avantaje. De exemplu, societatea reușește o compensare atunci când prețurile debalansează pe diversele categorii de produse. Când prețurile suferă la materiile prime virgine, tendința este pozitivă pe segmentul de reciclare și invers. „Avem tot timpul echilibru”, zice Andrei.
La cererea acționarilor, trece în revistă competiția pe diversele segmente. „În piața de polietilenă competiția este peste tot”, începe expunerea. „Este o piață extrem de competitivă și volumele sunt cele care fac diferența.”
În piața de propilenă, principala concurență vine din Turcia, unde există o tradiție în fabricarea ambalajelor din rafie. Pe piața de polistiren, în schimb, competiția este aproape exclusiv internă, având în vedere că sunt costurile de transport cele care fac prohibitive importurile. „Nu poți să trimiți aer.”
Pe segmentul filtrelor, o competiție importantă vine din Bulgaria. Romcarbon a sondat posibilitatea de a face filtre direct pentru producători auto, dar aceștia în ultimii ani și-au creat propriile lor capacități, în special în China. În schimb, există spațiu de extindere pentru parteneriate cu distribuitori de filtre pentru care compania Romcarbon să producă sub brandul acestora. Un astfel de contract este cu liderul de piață Autonet, după cum are în negociere alte contracte.
În zona de reciclare, concurența este în țară, însă nimeni nu este la nivelul Romcarbon, „nici ca volum, nici ca tehnologie”.
Ce se va întâmpla cu cash-ul care vine de la Iași?
Înapoi la Iași. Un acționar care concentrează acțiuni în valoare de peste 100.000 de euro întreabă cât de sigură este tranzacția pentru care există un precontract și conform căruia grupul grupul industrial Flux, care derulează și proiecte imobiliare, ar urma să plătească peste 7 milioane euro pentru terenul de la Iași. 99% - vine replica lui Andrei. „Trebuie să se întâmple anul acesta.”
Ce se întâmplă cu cash-ul? Într-o primă fază va fi păstrat pe bilanțuri, răspunde directorul financiar Zăinescu. Compania are o abordare conservatoare și nu vrea să aibă probleme de lichidități care să-i întârzie planurile de dezvoltare. „Trebuie să avem grijă totodată ca bunul mers al activității să nu fie afectat”, zice Andrei. „Piața este din ce în ce mai dificilă”, avertizează.
Societatea probabil va veni cu dividende, undeva după jumătatea anului
Este și motivul pentru care pe ordinea de zi a Adunării Generală Ordinare a Acționarilor nu a figurat propunerea de distribuire de dividende, deși compania a obținut în 2017 un profit net de 4,80 milioane lei. Cel mai probabil, ca și în exercițiul financiar precedent, pe măsură ce se vor configura fluxurile de numerar din acest an, compania va organiza o AGA special pentru distribuirea de dividende.
Directorul Andrei folosește însă de aproape 10 ori cuvântul „conservator”. Explică și motivul prudenței sale: „În mod îngrijorător, în ultima perioadă au început să se întețească insolvențele.” Aceste insolvențe apar de multe ori mai degrabă urmare a unor probleme de gestionare a lichidității, ceva ce Romcarbon vrea să evite.
Un ajutor important pentru cash-flow vine de la export, spune Viorica Zăinescu. Volumul a crescut cu 10,48 milioane lei, o dinamică de 26,47%, peste media pieței, la 50,02 milioane lei, de la 39,55 milioane lei. În plus, aceste venituri din străinătate, care sunt și mai sigure din punctul de vedere al respectării termenelor de plată, sunt în măsură să mijlocească riscul valutar, având în vedere că împrumuturile sunt denominate în euro.
O întrebare de la acționarul Savu este legată de nivelul datoriilor, în opinia sa ridicate la nivelul de 136,57 milioane lei de la finele anului trecut, deși ușor diminuate, cu 5,18%, față de cele de 144,02 milioane lei din 2016.
„Nu avem o teamă”, răspunde fără ezitare Andrei. Interfața Romcarbon de la băncile creditoare sunt persoane care înțeleg piața maselor plastice și de reciclare și sunt capabili să discearnă natura anumitor dificultăți. „Nu ar trebui să existe probleme”, întărește directorul general al companiei.
Din ce trăiește compania Living Jumbo
Investitorii sunt nelămuriți față de politica acționarului majoritar, taiwanezul Hung Ching Ling, decedat înainte de Paști, de a fonda companii în domeniul energiei „verzi” și apoi de a le înstrăina chiar înainte de a avea creșteri explozive. Exemplul oferit de Savu este cel al Green Group.
Radu Andrei spune că Romcarbon ar păstra participații mai mari în respectivele societăți, dar nu dispune de capitalul necesar. Astfel, societatea vinde pachetul majoritar către investitori care le pot dezvolta mai departe, păstrând paricipații minoritare.
Companiile subsidiare sunt în măsură să aducă dividende. În AGA de bilanț a fost adusă în discuție activitatea firmei Living Jumbo, pentru care Romcarbon a cumpărat la Câmpia Turzii un teren în vederea dezvoltării de activități productive.
Living Jumbo fabrică saci mari de ambalare a materialelor de construcții, capabili să care cantități între 500 de kilograme și 2 tone, produs care concentrează cea mai importantă activitate de tip manufacturier.
În același timp, pentru echilibrare, Living Jumbo are ca obiect de activitate și segmentul cu cele mai mici costuri manufacturiere, respectiv produsele PET, caserole și folii multistrat. Romcarbon are un avantaj competitiv, întrucât este singura capabilă să ofere jucătorilor din industria alimentară atât caserole, cât și folii multistrat. Societatea este singura din Europa de Sud-Est care deține tehnologia fabricărilor foliilor cu 9 straturi, zice Andrei.
Compania a părăsit piața fabricării pungilor subțiri din plastic, așa încât nu va fi afectată de reglementări care restricționează utilizarea acestora. În paralel, concurența dinspre fabricanții de ambalaje din produse rapid biodegradabile este apreciată ca fiind redusă, chiar dacă există un trend favorabil utilizării acestora. „Mi-e greu să cred că acest trend va crește. Va fi un produs de nișă”, zice directorul de la Romcarbon, oferind argumentul că piața caută în continuare prețul cel mai mic, iar costurile unui ambalaj de plastic este de aproximativ 5 ori mai mic decât cel al unui ambalaj eco. Doar în cazul unor produse premium, cu valoare adăugată mare, utilizarea acestor tipuri de ambalaje se justifică.
Sala în care se ține AGA este și expoziție cu produse Romcarbon, dintre care cele mai spectaculoase sunt echipamentele de protecție, respectiv măștile de gaz. La finalul lucrărilor, puținii acționari primesc o invitație specială de la gazde. Directorul financiar Zăinescu oferă un tort gătit chiar de dânsa, veritabilă cerință a pieței, întrucât unul dintre acționari declarase și altădată că i s-a părut deosebit de bun.
Savu este drumețul omenit care a venit de la București. Pleacă încântat de la Romcarbon, unde venise și cu anumite îndoieli. Dinamica exporturilor i se pare foarte bună, navigarea printre dificultăți reușită și găsește profesionalism la conducerea executivă care i-a răspuns în AGA.
Apreciază, de asemenea, și angajamentul. Remarcă, la ieșirea din incinta unității, că biroul decedatului Hung Ching Ling – înlocuit de Huang Liang Neng cu prezență discretă la AGA – este amplasat chiar la intrare. Spune că este un model asiatic, în care șeful companiei vrea să știe totul și să le arate angajaților că știe totul. Este implicarea pe care o apreciază acționarii minoritari. Finalmente, i-a plăcut și atenția de final. La drept vorbind, are dreptate. Este cel mai bun tort de mere pe care l-am mâncat în viața mea.
