Capitalul de risc destinat companiilor tinere, așa numiții „investitori angelici”, poate avea șanse mai mari de reușită în România decât media din țările dezvoltate, tocmai pentru că piața încă este neexploatată, spune Dan Mihăescu, fondator al Gapminder Investment Fund.
86% din firmele start-up „se duc naibii”. Este înțelepciunea investitorilor desprinsă din date statistice centralizate în țările dezvoltate, reflectare a destinului antreprenorilor în piețe foarte competitive. Totuși, în România, pe termen scurt pentru așa-numiții „investitori angelici”, axați pe realizarea de plasamente în firmele noi, ratele de succes ar putea fi mai mari întrucât în acest domeniu al capitalului de risc există un pionierat, iar piața este departe de a fi explorată.
Sunt așteptări pe care le are Dan Mihăescu, investitor care a lansat recent Gapminder Investment Fund, entitate de tip „angel investor”. Într-o conferință organizată de Bursa de Valori București în parteneriat cu TechAngels Romania, Investment Ready Program și Ashoka România, acesta a afirmat că pe plan local avem un „ecosistem înfometat” și finanțatorii au șanse mai bune să găsească proiecte bune.
În Europa, randamentele medii ale fondurilor sub 50 milioane euro sunt de peste 25%, în timp ce fondurile mari au câștiguri anuale de 16-18%. Sunt performanțe obținute călărind caii câștigători, pentru că cea mai mare parte a firmelor eșuează.
În România, investitorii angelici fiecare speră că va găsi următorul UiPath, companie acum evaluată la aproximativ 1 miliard de dolari, însă în același timp caută să diminueze pe cât posibil cazul investițiilor unde dau rateu.
Este premise pentru așa ceva în condițiile în care, în România anilor trecuți, băncile au denunțat un veritabil „sport național” al insolvenților. Angelicii temerari cred că da.
Un astfel de investitor a afirmat, într-o discuție cu Profit.ro, că avantajul lor este acela de a evalua oameni, acolo unde creditorii în alte cazuri doar au avut pe masă dosarii. Investitorul nici măcar nu crede că este un talent acela de a citi oamenii. „Îți dai ușor seama dacă are față de borfaș sau dacă este numai unul care vrea să ia bani rapid...”
“Mă întreb câți dintre aceștia știu în ce s-au băgat?”, spune un investitor experimentat
Mark Cuban, proprietar al lanțului de cinema Landmark Theatres și al echipei de baschet Dallas Mavericks, avertiza încă de acum 4 ani că un nou balon apare în domeniul tehnologic, iar acesta are neajunsul de a fi pe companii de dimensiuni mici. Dacă bula dot.com a putut fi administrată întrucâtva de investitori, fiind vorba de companii listate la bursă, unde acțiunile puteau fi vândute, în cazul noilor firme finanțate de așa-numiții „angel-investors” singura cale de ieșire este chiar cash-flow-ul societății.
Cuban numărase nu mai puțin de 225.000 de investitori angelici care aruncă cu banii și dintre care cei mai mulți „sub nivelul mării” cu investițiile lor. „Ca în zilele de nebunie a boom-ului din internet, mă întreb câți dintre aceștia știu în ce s-au băgat?”, declara omul de afaceri American, el însuși investitor în companii din tehnologie aflate în stadii incipiente de dezvoltare.
Cum se despart investitorii de antreprenorii faliți… și de banii (care au fost ai) lor
Care este rata de insucces din piața românească și cât trebuie să crească business-urile de success pentru a acoperi pierderile provocate de primele? Deocamdată, pionierii din sectorul românesc de angel investing nu pot formula un răspuns precis pentru că sunt la început de drum. Miăhescu de la Gapminder spune că un avans de 3 ori pe cash este un reper urmărit având în vedere proiecte similar de investiții, însă sunt companii care chiar și după aceste momente continuă să crească, ceea ce răsfrânge favorabiul asupra portofoliilor investitorilor.
Cum sunt tăiați de la capital cei care nu au succes în piață și cât timp sunt lăsați să se joace de-a antreprenorii după ce eșecul deja se prefigurează? Dan Călugăreanu, președinte al TechAngels Romania, spune că este de datoria investitorului să-l sprijine cu toate puterile pe antreprenor, în niciun caz nu să-i dea în cap sau să-l „nenorocească”.
Răspunsul a fost unul diplomatic pentru că investitorul avea chiar în auditoriu antreprenori în a căror firme era investit, dar realitatea este diferită, ne spune unul dintre investitorii angelici după încheierea evenimentului. Despărțirea apare și este elegantă. După prima fază în care sunt alocate sumele de început, ulterior, pentru etapele următoare din viața firmei unii antreprenori primesc bani, iar alții nu, alocările fiind făcute de investitori în funcție de rata de succes și nu după necesitățile de finanțare ale societății de a acoperi ineficiențe sau un impas întâlnit în piață.
În prezent, în România sunt multe firme zombi, care au accesat cândva o finanțare a unor investitori, dar care nu au avut rata de creștere scontată, fără să dispară în același timp cu totul.
