Unele bănci locale vor continua să accepte notificările clienților de darea în plată, pentru că preluarea imobilului are avantaje față de executarea silită și poate crește sumele recuperate, spune Gelu Gherghescu, partener la firma de consultanță Ernst & Young.
Băncile au contestat circa o două treimi din notificările de dare în plată, arată datele BNR aferente lunii septembrie, procent ce pare că s-a menținut și în decembrie, când erau 6.400 de notificări și 4.000 de contestații pe portalul instanțelor.
“Unele bănci o să continue să accepte notificări, pentru că au realizat că poate fi o soluție mai bună să preiei activul, și să-l vinzi în condiții normale, printr-o agenție. Activul poate fi vizitat, lucru care nu poate fi făcut într-o executare silită. Potențialii cumpărători pot fi familiști. La executare silită, unde se mai depune și o scrisoare de garanție, sigur nu sunt familiști, sunt afaceriști”, a declarat Gelu Gherghescu, în cadrul unui seminar despre Legea dării în plată, organizat de Institutul Bancar Român.
28 noiembrie - Profit Financial.forum
Dacă acceptă darea în plată, imobilul ajunge în proprietatea creditorului, care șterge în schimb datoria clientului aferentă acelui împrumut. Dacă clientul nu-și mai plătește ratele și băncile preferă calea contestației și o eventuală executare silită, atunci imobilul trebuie vândut la licitație. Băncile pot să mai recupereze bani din poprirea veniturilor debitorului, dar de regulă aceste creanțe neacoperite sunt vândute cu discounturi ridicate către firmele de recuperare.
“Creditele date în plată au, în general, un LTV (loan-to-value) foarte prost, și atunci limita la care merge recuperarea e dată mai degrabă de valoarea colateralului”, explică Gherghescu.
Atunci când primesc notificări de dare în plată băncile ar trebui să se gândească dacă le acceptă sau nu, pentru că împrumuturile pentru care se fac notificări, care suspendă plata ratelor, trebuie constituite provizioane specifice, arată Gherghescu.
El dă exemplul unui credit cu jumătate peste valoarea imobilului adus în garanție, în cazul căruia prin preluarea pe darea în plată banca are șansa să recupereze măcar valoarea justă, spre deosebire de un haircut suplimentar de 30% la licitația publică, unde vin afaceriști care negociază mai bine.
Băncile vor segmenta notificările și vor stabili care au șanse mai mari de a fi contestate cu succes în instanță, în condițiile în decizia Curții Constituționale pe Legea dării în plată schimbă situația în favoarea creditorilor, opinează Gherghescu. Clienții vor avea mai mari șanse să câștige procesele pe franci elvețieni în comparație cu cele pe lei sau euro, adaugă el. Numărul notificărilor noi a scăzut în ultimele luni și pentru că unii debitori așteaptă decizia CCR pe conversia creditelor în franci elvețieni, iar alții au așteptat lămuriri privind impozitarea, crede consultantul fiscal.
Judecătorii prezenți la dezbatere consideră că legea va genera confuzie în instanțe și o practică neunitară, în condițiile în care magistrații vor cântări existența și efectele impreviziunii.
Băncile ar putea fi impozitate dacă ajung la acord cu debitorul
Transferul de proprietate între debitor și bancă nu ar trebui să fie supus taxei pe valoarea adăugată (TVA) însă problema intervine când banca vrea să vândă locuiințele preluate pe piață. Această vânzare intră sub sfera TVA, dar regula generală e că se plătște taxa doar pentru clădirile date în recepține mai recent de doi ani, explică Alin Negrescu – Director, Servicii de asistență fiscală, KPMG.
Băncile pot opta și pentru includerea TVA, care apoi poate fi dedusă cu cheltuielile cu expertiza, avocați, consultanți etc. Sau poate vinde în sistemul de taxare inversă către o altă persoană juridică, ceea ce nu afectează cashflow-ul bănciii, arată Negrescu.
Daniel Petre, Tax Director la Deloitte, spune că, darea în plată ar trebui să ofere deductibilitatea provizioanelor speciale și ștergerea de creanță să nu fie impozitată.
Însă pot apărea interpretări ale Fiscului în situația în care cele două părți ajung la o ștergere parțială de datorie prin acord, așa cum arată motivarea deciziei CCR că se poate întâmpla.
“Mi-e teamă că am putea să ajungem la situația în care partea care iartă să nu aibă o cheltuială deductibilă”, spune Petre.
Simetric, ar putea exista și o repercusiune asupra debitorului care primește iertarea de datorie, care ar putea fi considerată impozabilă.
