BNR a uimit pe mulți atunci când a anunțat că, pentru prima oară, a identificat un risc sistemic sever la adresa stabilității financiare, care vine tocmai din legislația pregătită de Parlament care vizează băncile, îndeosebi darea în plată. Economiștii cu înclinații libertariene spun că tocmai banca centrală este cel mai mare generator de risc sistemic, iar tentativa de a identifica și zdrobi aceste riscuri de către un Comitet al Înțelepților e un lucru de care “socialiștii ar fi mândri”.
“BNR identifică pentru prima oară în România un risc sistemic sever. Toate propunerile privind cadrul legislativ financiar-bancar se concentrează într-un risc de sistem sever”, declara guvernatorul Mugur Isărescu săptămâna trecută, cu referire directă la legea dării în plată, despre care spune că ar fi neconstituțională.
La o zi după, președintele Klaus Iohannis refuza să semneze legea prin care se instituie Comitetul de Supraveghere Macroprudențială, ce urmeză a fi condus chiar de către Isărescu, entitate a cărei sarcină e să găsească amenințările la stabilitatea macro-economică a țării. Președinția spune că legea este neconstituțională, pentru că avertizările Comitetului ar fi obligatorii pentru Guvern, care trebuie să emită legislație să contracareze riscurile, iar membri Comitetului ar avea un nou tip de imunitate.
“E cea mai socialistă entitate care a apărut în ultimii 50 de ani la nivel european”, a declarat economistul Florin Cîțu despre Comitetul din care vor face parte și membri de la Autoritatea de Supraveghere Financiară și de la Guvern.
“Nu cred că am fost mai aproape de o utopie decât cu acest sistem de macroprudențialitate. Va eșua și se va termina în criză”, a declarat Cîțu, în cadrul evenimentului Free Markets Roadshow.
Legea de macroprudențialitate s-a născut după ce la nivel european a apărut o recomandare care arată că fiecare țară trebuie să aibă un organism care să vadă riscurile din sistem, care ar putea afecta economia, și să facă recomandări guvernelor pentru a contracara aceste riscuri.
Problema este, spune Cîțu, că birocrații nu au cum să identifice riscurile, așa cum n-au făcut-o nici înainte de criză. Iar rezultatul este că, din rolul de dirijori ai economiei, vor încălca o nouă promisiune făcută cetățenilor, în condițiile în care nu au nicio răspundere penală sau civilă, deci nu pot plăti pentru acțiunile lor.
CITEȘTE ȘI Fiscul a decis cum va restitui taxa auto tuturor proprietarilor de mașini. Ce trebuie făcut pentru a primi banii Un sistem croit greșit
“Politica monetară este tocmai ea cea care creează risc sistemic”, explică economistul Bogdan Glăvan, profesor la Universitatea Româno-Americană.
Prin ieftinirea artificială a banilor, băncile centrale distrug stimulentul de a ține cash pentru economisire, și creează stimulente pentru supraîndatorare, dar în același timp vin și spun că piețele nu se descurcă singure și trebuie reglementate, spune Glăvan. “Eu (bancă centrală) creez risc sistemic, după care vin și spun să te salvez de riscul sistemic”, adaugă el.
Introducerea sistemului de rezerve fracționare și a monedei de tip fiat cu bancă centrală a pervertit rolul banului, spune economistul Cristian Păun. “Banul bun se află în concurență cu producția de bunuri și servicii reale”, spune Păun, profesor la Academia de Studii Economice. În momentul de față, banul este produs politic de băncile centrale și are capacitatea de a fi multiplicat la infinit, ceea ce permite unora să extragă rente.
Asta s-a întâmplat după ce statele au renunțat la monedele de aur marfă și au trecut treptat la banii de hârtie, explică Vlad Topan, profesor de economie la ASE. Reversarea sistemului ar frâna expansiunea monetară. “Într-un asemenea sistem, rezervele fracționare ar dispărea, am avea libertate monetară”, crede Topan.
“Prima Casă este răul cel mai mare”
Simptomatic pentru ignoranța reglementatorului, spune Cîțu, este faptul că BNR se luptă cu îndârjire pentru păstrarea programului Prima Casă, care a ajuns la 90% din creditul ipotecar și o treime din creditul pentru persoane fizice.
“Prima Casă este răul cel mai mare”, adaugă economistul și explică cum statul, prin această subvenție, a creat un risc enorm în sistem, în condițiile în care debitorii au o capacitate redusă de rambursare.
Un alt lucru pe care BNR îl păstrează sub tăcere este pericolul reprezentat de expunerea băncilor pe datoria publică, care a ajuns la 22% din active și este a doua cea mai mare din Europa. Băncile au aceste titluri de stat marcate pentru vânzare în bilanțuri. Cum le-au cumpărat când dobânzile erau jos și au reușit să facă profituri frumoase din ele din diferența de dobândă, o creștere a randamentelor va duce prețurile în jos și pierderi importante pentru bănci, comentează Cîțu.
CITEȘTE ȘI Ministerul Energiei vrea revocarea actualului reprezentant al statului român în board-ul OMV Petrom Darea în plată
BNR spune că apetitul băncilor pentru creditarea ipotecară se va reduce drastic din cauza legii dării în plată. Mai mult, aplicarea legii la portofoliul de credite în derulare încalcă principiul constituțional al neretroactivității legii, ceea ce ar putea duce la declasarea României și la creșterea costurilor de finanțare, deci la deficite mai mari, motiv pentru care această lege, plus un proiect al conversiei creditelor blocat în Parlament sunt generatoare de risc sistemic sever.
Argumentul BNR, care estimează pierderi de 2,8 miliarde de lei dacă toți debitorii cu ipoteci sub valoarea creditului dau în plată, nu îi convinge pe toți economiștii.
“Dacă presupunem că mâine s-ar duce toți să ducă casa înapoi, înseamnă că riscul sistemic era deja acolo, nu l-a creat legea. Înseamnă că în portofoliile băncilor se află creanțe a căror natură este foarte dubioasă. Poate că legea ne-ar face să vedem unde suntem acum”, spune Glăvan, care menționează că nu este un suporter al legii privind darea în plată.
“Până acum nu am văzut vreo bancă centrală care să spună că Parlamentul reprezintă risc sistemic sever. Raportul de stabilitate e mai mult o declarație politică decât o analiză a sistemului bancar”, spune Cîțu.
El arată că sistemul actual este construit asimetric. În timp ce băncile, statul și firmele au protecție prin diferite legi, precum cea a insolvenței, persoanele fizice nu beneficiază de nici o acoperire. Ba chiar plătit din costurile insolvențelor companiilor, pentru că executarea silită se menține și după ce debitorul a pierdut activele. Și economic ar aduce beneficii legea, pentru că ar elibera o resursă în societate, pe debitor.
“Darea în plată poate fi văzută ca o inițiativă împotriva agresiunii statului, agresiunii fiscale. Sistemul bancar împrumută statul, e principalul finanțator al deficitului bugetar. Deficitul bugetar se alimentează din taxe și impozite și împrumuturi. Sistemul bancar vine și spune, eu te împrumut pe tine: ține-i pe ăia captivi! Banca e interesată să-și mențină privilegiul”, spune Gabriel Staicu, profesor la ASE.
Staicu e de acord că sistemul este asimetric. În timp ce băncile beneficiază de legea bail-in, pentru debitorii persoane fizice nu există protecție.
De altfel, băncile s-au opus unei legi a insolvenței persoanelor fizice încă din 2009-2010, deși acum o preferă dării în plată. Tot ele s-au opus și eliminării clauzelor abuzive din contractele de credit, iar Staicu aduce aminte că BNR a chemat judecătorii la training la Sinaia și de sentințele diferite pe aceeași speță date de instanțe.
CITEȘTE ȘI Șeful Fiscului: În maximum două săptămâni ieșim cu formularul de TVA D088 modificat Haiducie: repararea unui sistem greșit cu o altă măsură strâmbă - legea dării în plată
Cristian Păun, Vlad Topan și Radu Mușetescu, profesor la ASE, spun că se încearcă repararea unui sistem greșit cu o altă măsură strâmbă, cum este legea dării în plată. Haiducește.
“Darea în plată n-a venit cu nici un principiu pe masă”, spune Topan.
Aceasta este o greșeală, spun ei. Discuția de la inițiatorii legii ar fi trebuit să fie una principială, despre sistem. Adică legislația ar fi trebuit să meargă în eliminarea privilegiilor celorlalți, cum ar fi garantarea depozitelor sau chiar principiul rezervelor fracționare.
Cât despre efectele viitoare ale legii în stăvilirea creditului, ei nu se arată prea convinși. “Dacă sursa sunt banii ieftini, băncile vor găsi soluții la darea în plată”, spune Topan.
“Ce credeți că o să facă băncile cu banii dacă nu mai dau așa de multe credite? O să finanțeze statul”, adaugă Mușetescu.
