Ceea ce se întâmplă este cu atât mai greu de înțeles, cu cât persoanele în cauză „dețin permis de ședere valabil și plătesc contribuția, dar tot nu apar ca asigurate”, susțin reprezentanții PIFM într-un comunicat de presă.
Patronatul semnalează lipsa de integrare a bazelor de date dintre Inspectoratul General pentru Imigrări, ANAF și CNAS. Deși informațiile privind plata contribuțiilor și valabilitatea permiselor de ședere se află deja în sistemele acestor instituții, absența unei conexiuni între ele împiedică fluxul normal de date, atrag atenția reprezentanții PIFM.
,,Vorbim despre oameni care muncesc legal, plătesc taxe și contribuții la zi, dar care, atunci când au nevoie de un medic, sunt trimiși acasă pentru că nu apar în sistem. Nu cerem nicio favoare și nicio schimbare de lege, cerem ca un sistem care primește deja toate datele necesare să își facă treaba automat. Este o chestiune de bun-simț administrativ și de respect față de niște oameni care își îndeplinesc toate obligațiile”, a declarat Corina Constantin, vicepreședinte al Patronatului Importatorilor de Forță de Muncă.
Organizația a trimis mai multe adrese către Ministerul Finanțelor, Ministerul Sănătății și către Casa Națională de Asigurări de Sănătate prin care solicită actualizarea automată a calității de asigurat pe baza contribuțiilor deja raportate prin declarația D112, eliminând astfel necesitatea depunerii unor cereri scrise individuale.
De asemenea, Patronatul cere interoperabilitatea sistemelor informatice între IGI, ANAF și CNAS, o măsură care ar permite transmiterea automată către casele de asigurări a datelor privind valabilitatea permiselor de ședere și ar debloca fluxul informațional dintre aceste instituții.
Nu în ultimul rând, PIFM mai propune introducerea unei proceduri electronice de transmitere în bloc a solicitărilor de înregistrare sau actualizare, dedicată angajatorilor cu un număr mare de salariați, însoțită de un termen legal de soluționare.
Printre solicitări se numără și recunoașterea calității de asigurat pe toată perioada în care se plătește contribuția, inclusiv în intervalul de 90 de zile prevăzut de lege după expirarea documentului de ședere, precum și înființarea unui punct de contact dedicat angajatorilor care gestionează un volum mare de cetățeni străini, până la implementarea soluțiilor tehnice definitive.
Patronatul semnalează o situație critică care afectează mii de cetățeni străini angajați legal în România: deși plătesc lunar contribuții sociale de sănătate, ei nu apar ca asigurați în sistemul public de sănătate, iar atunci când au nevoie de servicii medicale sunt refuzați, cu toate că și-au îndeplinit în întregime obligațiile legale și fiscale.
Consecința directă este aceea că salariatul străin achită lunar contribuția de sănătate, dar nu poate beneficia efectiv de servicii medicale, deși și-a respectat integral obligațiile față de stat, se precizează în comunicat.
Reprezentanții Patronatului, ai cărui membri gestionează anual formalitățile de imigrare pentru câteva mii de cetățeni străini veniți în România pentru a se angaja, susțin că această situație nu este determinată de o lacună legislativă, ci de o disfuncționalitate administrativă și tehnică.
„Calitatea de asigurat este îndeplinită potrivit art. 222 din Legea nr. 95/2006, iar contribuția este reflectată în declarația D112 depusă de angajator, însă statutul persoanei în sistemul informatic nu se actualizează automat pe baza acestor date”, se menționează în document.
Trei situații întâlnite frecvent
Angajatorii membri ai organizației patronale au semnalat trei situații care se repetă frecvent. O primă categorie de cetățeni străini nu figurează ca asigurați nici după obținerea permisului de ședere, deși contribuția a fost reținută și virată la stat. O a doua situație vizează persoane care nu apar deloc înregistrate în sistem, corectarea fiind posibilă doar dacă angajatorul depune, individual, o solicitare scrisă către casa de asigurări competentă, pentru fiecare salariat în parte. În al treilea rând, angajatorii cu un număr mare de salariați se confruntă cu refuzul sau cu neprocesarea acestor solicitări, pe motivul lipsei de personal la nivelul instituțiilor responsabile.
„Un proces care ar trebui să fie automat devine o sarcină manuală pusă în grija angajatorului, imposibil de dus la capăt în timp util atunci când numărul de salariați este mare. Consecința directă este aceea că salariatul străin achită lunar contribuția de sănătate, dar nu poate beneficia efectiv de servicii medicale, deși și-a respectat integral obligațiile față de stat”, se arată în comunicat.
PIFM mai precizează că, printr-un răspuns oficial transmis, Casa Națională de Asigurări de Sănătate a confirmat că rezidența pe teritoriul României, atestată prin permisul de ședere eliberat de autoritățile române, constituie condiția de asigurare în sistemul public de sănătate.
„Blocajul este unul administrativ și tehnic, care poate fi remediat fără nicio modificare legislativă, tocmai pentru că persoanele în cauză dețin permis de ședere valabil și plătesc contribuția, dar tot nu apar ca asigurate”, atrage atenția patronatul.
