Strategia energetică a Uniunii Europene, care pune accentul pe electrificare și decarbonare, adică pe energie regenerabilă, inclusiv în sectorul încălzirii rezidențiale, poate duce la ″nebunie″, dacă este aplicată incorect și are ca rezultat multiplicarea inutilă și păguboasă a investițiilor și infrastructurilor în domeniu, spune CEO-ul E.ON România, Volker Raffel.
″Întrebarea este cum putem furniza energie non-stop când avem atât de multe centrale fotovoltaice și eoliene. Nu cred în dogme, ci în pragmatism – să construim lucrurile corect. Aud persoane care spun că răspunsul corect este <totul electric>. Nu spun că energia electrică și investițiile mai mari în regenerabile nu sunt bune, dar să le facem corect.
De exemplu: dacă punem împreună elementele strategiei energetice europene într-un mod greșit, ajungem să construim mii de MW de noi capacități regenerabile (prima investiție), construim electrolizoare care produc hidrogen (a doua investiție), construim depozite de hidrogen (a treia investiție), le transportăm (a patra investiție), avem o centrală pe gaz pregătită pentru hidrogen care transformă hidrogenul în electricitate (a cincea investiție), apoi modernizăm rețeaua de distribuție electrică (a șasea investiție) și, în final, demontăm centralele pe gaz existente (a șaptea investiție) și construim o pompă de căldură care costă între 10.000 și 35.000 de euro, dacă apartamentul este pregătit pentru asta.
În total, opt investiții la nivel macroeconomic doar pentru a aduce căldură într-un apartament. Dacă facem lucrurile așa, ajungem în Nirvana și nu va funcționa deloc!″, a spus Raffel, la conferința PowerShift Summit 2024, organizat de asociațiile profesionale naționale și europene din domeniul energiei eoliene și fotovoltaice - RWEA, RPIA, WindEurope și SolarPower Europe.
Potrivit șefului operațiunilor din România ale grupului german E.ON, este nevoie de o dezbatere națională în care să se discute și să se stabilească ce surse de încălzire vor fi folosite și unde.
″Singurul lucru și mai rău ar fi să construim trei sau patru infrastructuri în paralel, cum ar fi o rețea de distribuție pentru încălzire, o rețea electrică pregătită pentru pompe de căldură, o rețea de gaze naturale care să transporte gaze naturale sau hidrogen și poate cineva apoi să sugereze să construim și o infrastructură pentru hidrogen. Deci, patru infrastructuri – este asta o nebunie? Da, este o nebunie! Ceea ce avem de fapt nevoie este o dezbatere națională despre unde și cu ce sursă să asigurăm încălzirea. Nu patru infrastructuri pentru aceeași zonă, ci una, care să aibă un scop logic.
Dacă reușim să facem acest lucru corect, atunci este bine să investim în energia regenerabilă. Dar să facem și stocarea într-un mod eficient. Hidrogenul este sigur, l-am testat, până la 20%, nu există probleme, și imaginează-ți, 20% din volumele de gaze naturale din rețelele noastre de distribuție să fie cu hidrogen. Putem injecta hidrogenul când soarele strălucește și vântul bate și să folosim mai puțin gaz natural din stoc atunci când nu este. Cred în pompele de căldură, are sens să construim pompe de căldură, dar să nu facem o soluție universală pentru toate, ci să facem lucrurile corect″, a punctat Raffel.
El a mai arătat că, pentru ca investițiile masive în rețelele electrice necesare pentru integrarea un volum tot mai mare de surse regenerabile de prodicuție să poată fi făcute, este nevoie nu doar de tarife corecte, ci și de distribuirea corectă a costurilor între utilizatorii rețelelor.
″De exemplu, acum trei ani aveam în total mai puțin de 100 de prosumatori în rețeaua noastră, apoi a venit o perioadă în care aveam 100 de cereri pe lună. În acest moment conectăm 100 de prosumatori pe zi. Deci, acest proces este în plină desfășurare, această capacitate de producție de energie există deja. Așadar, acum este momentul să reacționăm; nu putem face asta peste noapte. Știu că este un subiect sensibil.
Dar, dacă devii prosumator, cred că ajuți sistemul național, și de aceea este corect să primești sprijin, cum ar fi prin programul Casa Verde sau alte stimulente. Dar până unde ar trebui să mergem? Un prosumator sau un consumator care devine prosumator plătea înainte un tarif de distribuție per KWh consumat. Acum, când este prosumator, extrage mai puțină energie din rețea și plătește mai puțin pentru utilizarea rețelei de distribuție. Dar folosește mai puțin rețeaua de distribuție? Nu! Injectează energie! Folosește rețeaua de distribuție ca o baterie imensă.
Nu spun că prosumatorul ar trebui să plătească mai mult pentru rețea sau altceva, dar nici nu ar trebui să plătească mai puțin decât înainte, pentru că altfel acest cost se transferă către restul pieței, în special către cei din mediul rural, care ajung să plătească pentru un prosumator care deja primește sprijin financiar. Și atunci toată lumea ne reproșează: „Oh, ați crescut atât de mult tarifele de distribuție!”. Da, pentru cei care plătesc, din cauză că alții plătesc mai puțin. Și nu este pentru că impunem costuri suplimentare sau inventăm tarife mari. Este doar pentru că distribuirea taxelor este greșită. Asta am vrut să spun prin costuri reflectate corect. Nu este corect să folosești rețeaua mai intens și să plătești mai puțin″, a spus Volker Raffel.
El a subliniat că acest lucru poate avea un efect negativ, iar tranziția energetică ar putea lua o direcție greșită și nu va fi acceptată social pe termen lung.
″Să luăm un exemplu: ești prosumator și produci energie solară în timpul zilei, dar ești la serviciu în acel interval, iar când te întorci acasă, după apus, pornești aerul condiționat. La ora 16:00 nu vei ști unde să depozitezi energia, iar la ora 18:00 nu vei ști de unde să o iei. Asta nu este o soluție. De aceea, noul program de panouri fotovoltaice din România include stocarea ca obligație. Primești subvenția doar dacă adaugi și o soluție de stocare. Acesta este un exemplu.
Sau, dacă vorbim despre pompe de căldură, dacă vrei să fie cald în sufragerie dimineața sau în bucătărie, nu contează pentru tine dacă pompa de căldură pornește la ora 3 dimineața sau la ora 4. Dar pentru sistem va conta foarte mult. Folosirea acestei flexibilități va reduce costul total. Asta văd eu în viitor – dezvoltarea acestor piețe, care vor funcționa doar dacă există elemente de reflectare a costurilor și stimulente pentru clienți să facă aceste lucruri.
Va fi sarcina noastră, ca furnizori, să oferim soluții astfel încât clientul să nu trebuiască să își facă griji. Sunt convins că am găsit deja echilibrul corect în ceea ce privește investițiile. Acum trebuie să găsim echilibrul în reglementare. La final, aceste costuri sunt plătite prin tarife, de către consumatorii de electricitate. Dar, așa cum am spus, dacă este făcut cum trebuie și putem mobiliza capital privat acum, putem face investiții care îmbunătățesc infrastructura României, prin furnizori de servicii românești, astfel încât banii să ajungă pe această piață și să genereze un impact pozitiv puternic″, a arătat șeful E.ON România.
El a mai spus că soluția este să se facă investiții în rețele, altfel prețul electricității va rămâne nejustificat de ridicat.
″Dacă dorim să scădem prețul energiei, este esențial să investim în rețelele de distribuție. Am observat în dezbaterile publice că unii spun: dacă se dorește să se investească atât de mulți bani în rețele, este scump pentru clienți, însă aceasta este o perspectivă greșită. Bineînțeles, dacă investim în calitatea pe care o avem, de companie de distribuție, putem mobiliza fonduri private și fonduri europene. Dacă utilizez banii din Fondul pentru Modernizare, pot investi 1 euro și pot obține alți 4 euro din fonduri UE. Așadar, costul nu este recuperat de la clienții noștri în următorii doi ani, ci pe parcursul a 40 de ani. Impactul asupra tarifelor ar fi poate de 5 bani/kWh, ceea ce înseamnă aproximativ 5 lei pe lună pentru clienții care consumă în medie 100 kWh. Deci, impactul este gestionabil, însă, dacă nu facem acum aceste investiții, costurile vor fi și mai mari″, a conchis Volker Raffel.
