Prețul gazelor a sărit de 250 de lei/MWh pe piața pentru ziua următoarea operată de Bursa Română de Mărfuri (BRM), pentru prima dată în ultimele 20 de luni, făcând și primele victime, însă nu la București, ci la Chișinău, conform analizei Profit.ro.
Prețul mediu al gazelor cu livrare în ziua de joi tranzacționate miercuri pe BRM a fost de 249,2 lei/MWh, o cantitate de 1,9 GWh fiind tranzacționată la 253 lei/MWh.
Situația s-a repetat și joi, când o cantitate de 22 MWh cu livrare în ziua următoare s-a comercializat la un preț de 260 lei/MWh.
În ultima lună, prețul spot al gazelor de pe BRM s-a majorat cu o treime, de la 187 lei/MWh la aproape 250 lei/MWh.
Actualul preț este cu o pătrime peste cel mediu înregistrat în perioada similară a anului trecut, și mult peste cel din primăvara-vara anului trecut, care s-a situat între 110 și 150 lei/MWh.
Iar Republica Moldova cumpără, prin compania de stat Energocom, gaze din România. Din totalul cantităților de gze cumpărate de Energocom în perioada ianuarie-septembrie 2024, 44% au provenit de la OMV Petrom, iar 17% de la Romgaz. Un procent de 18% a fost achiziționat de pe Bursa Română de Mărfuri (BRM), pentru care s-a plătit prețul pieței.
Importurile din România s-au intensificat în octombrie și noiembrie, după cum a relatat Profit.ro, iar de la începutul lunii decembrie exporturile de gaze din România către Moldova le-au depășit pe cele către Ungaria.
Volumele ridicate de gaze cumpărate via România, dar și prețurile mari achitate, sunt probabil motivele pentru care premierul Republicii Moldova, Dorin Recean, a cerut demisia ministrului Energiei de peste Prut, Victor Parlicov, a directorului general al traderului de stat Energocom, Victor Bînzari, în contextul solicitării instituirii stării de urgență.
″Aceste persoane fie au blocat, fie nu au acționat la momentul potrivit pentru a achiziționa gaz la cel mai mic preț. În loc să caute vinovați, ei trebuiau să asigure gaze naturale la momentul oportun″, a spus Recean.
Premierul moldovean sugerează probabil că Energocom ar fi putut achiziționa gaze din România în primăvara-vara acestui an, când prețurile erau de 110-150 lei/MWh și, eventual să le înmagazineze în depozitele Depogaz, decât să le cumpere acum cu 250 de ei/MWh.
După cum a relatat Profit.ro, în urmă cu 2 zile, ministrul Energiei de la Chișinău, Victor Parlicov, căruia tocmai i s-a cerut demisia, declarase că Republica Moldova a discutat cu România la nivel politic, începând din luna iunie, încheierea unui contract de livrare de gaze naturale peste Prut la preț preferențial, discuțiile fiind finalizate după alegerile prezidențiale din Basarabia.
″La nivel politic s-au făcut demersurile necesare. Noi din luna iunie ne-am adresat după sprijin inclusiv către partenerii noștri din România, ca să obținem un contract (de livrare de gaze naturale – n.r.) cu preț preferențial. Acum, această discuție, într-adevăr, s-a transferat la nivel de prim-miniștri. Cred că mai bine, mai corect va spune domnul prim-ministru (Dorin Recean – n.r.) când au finalizat aceste discuții. Din ce cunosc eu, discuțiile cu privire la obținerea unui preț preferențial, miza era ca noi să reușim să obținem volume la prețuri bune, printr-un contract în care suntem avantajați, avem sprijinul politic. Aceste discuții s-au finalizat după alegeri (cele prezidențiale din Republica Moldova, cu al doilea tur pe 3 noiembrie – n.r.). Respectiv, noi am avut o situație în care, între timp, sigur că nu puteam renunța (la achiziții din alte surse – n.r.) (și – n.r.) să mizăm tot pe un singur contract. Se procura (gaz din alte surse – n.r.), dar se miza că vom obține un contract cu preț preferențial″, a spus Parlicov, răspunzând unei întrebări.
Oficialii moldoveni nu au precizat despre ce preț preferențial ar vrea să negocieze, însă pare dificil de crezut că producătorii români, care oricum sunt obligați să vândă cu un preț reglementat de 120 lei/MWh gaze furnizorilor autohtoni pentru alimentarea consumatorilor csnici și CET-urilor, vor fi încântați de această posibilitate. Romgaz, de exemplu, este deja obligat să-și vândă la acest preț, de două ori mai mic decât cel de piață peste jumătate din producție.
Dacă în ceea ce privește gazele, problema Republicii Moldova este prețul, România având gaze disponibile pentru export, mai ales în condițiile în care gazul rusesc va curge în continuare prin Turk Stream, la capitolul energie electrică situația și este mai gravă.
Nu numai că România a fost în luna noiembrie cea mai scumpă piață spot din UE, dar producția sa internă nu poate acoperi consumul, existând intervale orare când importă 3.000 MW, cu doar 500 MW sub capacitatea de interconectare disponibilă.
Și asta la un consum de 8.200 MW, și nu la unul maxim de iarnă, pe care Transelectrica în estimează la 9.500 MW.
În perioadele mai geroase ale acestei ierni, consumul intern din România ar putea ajunge la 9.500 MW, iar o majorare a cererii va veni nu numai dinspre Republica Moldova, ci și dinspre Ucraina. Iar capacitatea de interconectare de 3.500 MW se va dovedi, probabil insuficientă, pentru a face față.
Și asta în pofida faptului că Energocom a fost însărcinat să achiziționeze în continuare până la primăvară, la nevoie, energie electrică din România, în baza legislației românești care prevede că, ″În cazurile în care Republica Moldova nu poate să își asigure consumul național de energie electrică prin producție proprie, producătorii de energie electrică (din România – n.r.) au obligația să încheie contracte bilaterale, în limita cantităților disponibile, (...), prioritar cu traderi/furnizori de energie electrică desemnați de către Guvernul Republicii Moldova (...)″, la prețul reglementat fix de 400 lei/MWh, la care se adaugă costul certificatelor de emisii de gaze cu efect de seră, acolo unde este cazul. Energia electrică vândută în aceste condiții trebuie să acopere exclusiv necesarul de consum al consumatorilor finali din Republica Moldova.
Problema este că, după cum a avertizat Guvernul de la Chișinău încă din august, avertisment reluat ulterior și de Agenția Internațională pentru Energie (AIE), Republica Moldova se confruntă cu riscul ca, la iarnă, în condiții de criză în aprovizionarea cu energie, care ar putea surveni și ca urmare a stopării tranzitului de gaze rusești prin Ucraina către Transnistria, să nu poată importa suficient curent electric din România pentru a-și asigura integral necesitățile de consum.
