Marii producători de gaze din România, Romgaz și OMV Petrom, dar mai ales operatorul sistemului de transport, Transgaz, s-ar putea număra printre marii câștigători ai unei eventuale decizii a Ucrainei de a nu mai prelungi acordul de tranzit al gazelor către UE cu Rusia după 2024, informație avansată de fostul CEO al OMV, principal acționar al Petrom, Gerhard Reuss.
De ce este important În prezent gazul rusesc mai este transportat prin conducte doar printr-unul din tronsoanele din Ucraina și prin Turk Stream. Iar o parte din gazul din Turk Stream tranzitează România în direcția Ungaria, probabil și Austria.
Mai este important În absența livrărilor rusești prin Ucraina, care, în ultima perioadă s-au ridicat la 430 GWh/zi, tranzitul gazelor rusești către Europa s-ar putea muta integral prin Turk Stream, gazoduct prin care, până la intrarea sa în revizie în urmă cu 3 zile, transporta 200-250 GWh/zi. Capacitatea totală de transport a Turk Stream către Europa se ridică la 576 GWh/zi, de unde rezultă că, în prezent, este neutilizată o capacitate aproape similară celei pe care statele europene o utilizează în prezent în Ucraina. Totuși, capacitatea utilizată atât prin Ucraina, cât și prin Turk Stream pe timp de iarnă este evident mai ridicată, ceea ce ar avantaja producătorii autohtoni, OMV Petrom, Romgaz și BSOG (sau Engie, care a cumpărat în avans producția declanșată de americani în Marea Neagră anul trecut), care ar putea compensa diminuarea livrărilor din Rusia către UR, dar și către Ucraina și Republica Moldova. România este deja exportator net de gaze, iar în eventualitatea începerii producției în Neptun Deep, poziția sa de furnizor extern al altor state europene s-ar putea consolida.
În plus, Transgaz ar câștiga de pe urma mutării tranzitului gazului rusesc, dar și celui alternativ celui rusesc (azer, kazah sau LNG din Grecia) către Europa prin România, încasând atât tarfe de rezervare capacitate, cât și de transport superioare.
În prezent, doar o treime din capacitatea totală de transport a Turk Stream către Europa este utilizată
Recent, fostul CEO al OMV, principal acționar al Petrom, Gerhard Reuss, a declarat că Kievul nu va reînnoi acordul de tranzit al gazelor cu Rusia după 2024, citând o conversație cu ministrul adjunct al energiei al Ucrainei. Potrivit acestuia, Ucraina intenționează să respecte acordul și să permită tranzitul gazelor rusești către UE până în 2024, dar nu îl va reînnoi.
Informația a fost aparent infirmată de ministerul ucrainean al Energiei, care a precizat, pentru agenția de presă austriacă APA că nu are cunoștință de nicio decizie de a opri transportul gazelor naturale din Rusia prin Ucraina către Europa după expirarea contractului cu Rusia la sfârșitul anului 2024.
"Ucraina își respectă obligațiile și este un partener de încredere al statelor UE. Companiile europene pot rezerva în mod liber capacități de transport în Ucraina", a răspuns biroul de presă al ministerului la o întrebare APA.
În decembrie 2019, Moscova și Kievul au convenit să prelungească tranzitul gazelor rusești pe teritoriul ucrainean pentru perioada 2020-2024, cu posibilitatea reînnoirii acordului pentru încă 10 ani. Contractul prevede tranzitul a 65 de miliarde de metri cubi de gaze în 2020 și 40 de miliarde de metri cubi anual, din 2021 până în 2024.
„Dacă acordul de tranzit nu va fi prelungit după 2024, Ucraina va lovi în țările UE care cumpără gaz rusesc și, în același timp, se va împușca singură în picior, pierzând tarifele de tranzit. Această situație va afecta negativ independența energetică a Europei, dar va provoca, fără îndoială, bucurie la Washington, care încearcă să facă Europa dependentă din punct de vedere economic și politic (de SUA - n.r.) și să profite cât mai mult posibil de pe urma crizei ucrainene”, a declarat ministrul adjunct de externe Mihail Galuzin pentru agenția rusă Tass.
Acesta a precizat că „nu s-au primit notificări din partea Ucrainei despre astfel de intenții prin canale oficiale”. Totuși, potrivit oficialului rus, Moscova nu va fi surprinsă dacă Kievul va decide să renunțe la acordul privind tranzitul gazelor.
„După cum știți, regimul de la Kiev vede absolut toate domeniile activităților sale politice și economice externe și interne exclusiv printr-o perspectivă anti-rusă. Este gata să ia orice măsuri pentru a provoca daune Rusiei, chiar dacă astfel sunt afectate și propriile sale interese și cele ale altor”, a precizat Galuzin.
Oficialul rus a precizat și pierderile pe care le va suferi Ucraina „Gazprom plătește către Naftogaz (compania de stat ucraineană care operează sistemul național de transport -n.r.) mulți bani pentru tranzitul gazelor. Se știe că tariful este de 32 de dolari la mia de metri cubi. Potrivit acordului, în primul an au fost pompați 65 de miliarde de metri cubi, iar în următorul patru ani, ar trebui transportați 40 de miliarde de metri cubi, chiar dacă volumele au scăzut și acum se ridică la aproximativ 46 de milioane de metri cubi pe zi în loc de 109,6 milioane/zi. Cu alte cuvinte, Rusia plătește Ucrainei aproximativ 1,3 miliarde de dolari pe an pentru tranzitul de gaze. Partea rusă respectă pe deplin termenii de tranzit", a explicat Galuzin.
"Permiteți-mi să vă reamintesc că Ucraina nu cumpără oficial gaz rusesc. În noiembrie 2015 și-a oprit unilateral achizițiile directe din Rusia. De jure, îl cumpără din țările UE, în principal Slovacia, Ungaria și Polonia. Dar injectarea în depozite se realizează de facto din sistemul de transport al gazelor din Ucraina (cu gaz rusesc -n.r.)”, a concluzionat Galuzin.
Chiar dacă oficialul rus pune scăderea volumelor care tranzitează Ucraina pe refuzul Kievului de a utiliza stația de măsurare care se situează pe teritoriul cucerit de ruși din Luhansk, ea ar putea fi mai degrabă un efect al distrugerii cererii de gaze din UE, care este surprinzător de rapidă.
Traderii citați de Bloomberg anticipează chiar prețuri negative pentru această vară. Speranța producătorilor europeni, precum OMV Petrom, este că se vor închide centralele pe cărbune în toată Europa și că aceste capacități vor fi înlocuite cu altele pe gaze, stimulând cererea.
Numai că, dincolo de legislația ecologista ostila a UE și noile practici bancare de creditare durabilă, se pare că și sectorul privat din UE caută soluții de a substitui gazul în procesele de producție, din moment ce cererea nu-și revine în pofida prăbușirii prețurilor la 20 de euro/MWh. Motivul: dincolo de riscul legislativ, există un important risc politic: gazele, cel puțin în Europa Centrală și de Est vin în principal din est și trebuie să tranziteze fie Ucraina (cele rusești), fie Turcia (și cele rusești și cele azere, kazahe etc).
