Liberalizarea prețului la gaze la producători de la 1 aprilie a provocat reacții, în special din partea politicienilor care au amenințat în repetate rânduri că vor impune obligativitatea tranzacționării gazelor exclusiv pe piețele centralizate în cazul în care cei doi mari producători (OMV Petrom și Romgaz) vor majora prețul.
“Dacă ne referim la implementarea unei obligații generale de tranzacționare exclusiv pe piețele centralizate, așa cum există deja pentru energie electrică, aceasta va crea cu siguranță dificultăți, în special pentru producători, care, de cele mai multe ori, trebuie să aibă certitudinea vânzării gazelor la un moment anterior începerii producției, ceea ce implică de obicei încheierea unor contracte bilaterale de vânzare-cumpărare. O interdicție a încheierii acestora ar avea un impact masiv asupra modelului actual, cu afectarea, de exemplu, a posibilității de a finanța anumite proiecte”, susține Alina Stancu Bîrsan, partener al casei de avocatură PeliFilip, specializat în sectorul Energie și Resurse Naturale.
În opinia ei, cu toate acestea, adaptarea legislației din sectorul energiei electrice la cea a pieței gazelor poate fi făcută în bună măsură, cu atât mai mult cu cât pe piața de energie electrică a fost sesizat progres în ultimii ani în ceea ce privește platformele de tranzacționare. “Există însă și îmbunătățiri care pot fi aduse, precum și adaptări necesare care țin cont de diferențele inerente între tranzacționarea gazelor și tranzacționarea energiei electrice (inclusiv în ceea ce privește infrastructura prin care se transportă gazele tranzacționate)”, susține partenerul PeliFilip.
Una dintre diferențele cele mai importante de pe piața gazelor comparativ cu cea a energiei electrice este aceea că, în condiții de vârf de consum, producția potențială internă (capacitatea de producție) nu poate acoperi cererea potențială.
“Producția internă ar trebui să poată acoperi cererea, mai ales având în vedere limitările de infrastructură (absența unei interconectări reale cu piețele vecine - n.r.). Din această perspectivă este foarte importantă strategia energetică a României mai departe. Cum unele capacități de producție sunt prea «bătrâne» pentru a mai face față cerințelor actuale sau celor de peste câțiva ani, trebuie identificate cele mai bune alternative și modul de susținere a acestora”, afirmă Bîrsan.
Până la 1 aprilie, Executivul stabilea prin hotărâre de guvern un preț al gazului destinat alimentării populației la care producătorii erau obligați să vândă furnizorilor. De la 1 aprilie însă, prețul stabilit prin HG este cel la care furnizorii sunt obligați să factureze gazul populației, indiferent de prețul de achiziție. Diferența dintre prețul efectiv de achiziție (liberalizat), recunoscut de ANRE, și cel stabilit de guvern va reprezenta principalul element al componentei unitare de corecție, care poate fi recalculată trimestrial/semestrial/anual în cursul unui an.
Cu alte cuvinte, Guvernul stabilește un preț estimativ de achiziție a gazelor pentru anul X, furnizorul achită un preț liber pentru gazele necesare alimentării propriilor clienți casnici și, în cazul în care acesta este mai mare decât cel stabilit de guvern va subvenționa clienții casnici pentru o perioadă de un an (deși poate fi și o subvenționare trimestrială sau semestrială), urmând a-și recupera “subvenția” alocată acestora anul următor chiar de la ei.
