Ministerul de finanțe vrea să instituie un regim special pentru persoanele fizice care produc și comercializează energie regenerabilă, în prezent neexistând, potrivit actualului Cod fiscal, decât posibilitatea acestui lucru ulterior autorizării ca Persoane Fizice Autorizate (PFA).
Înainte de a fi prezentată aici, informația a fost anunțată cu mult înainte pe Profit Insider
“Urmează să primim propunerile Ministerului energiei și ANRE și, în momentul în care vom primi aceste propuneri, ne vom pronunța. Ne gândim la un regim special, de simplificare”, a anunțat astăzi directorul general adjunct al Ministerului de Finanțe, Nicoleta Ciubuc.
De ce este important: Aceasta este prima dată când Ministerul de Finanțe și-a declarat disponibilitatea de a identifica o soluție la problema comercializării de energie regenerabilă de către persoane fizice. Un ordin ANRE condiționa obținerea avizului de amplasament din partea distribuitorilor la construirea unei case la mai mult de 100 de metri de rețea de semnarea unui document potrivit căruia nu ai pretenții să fii racordat la rețeaua electrică. Cu alte cuvinte, racordarea unei construcții proprietate fizică situată la mai mult de 100 de metri de rețea era practic imposibilă. Singurele două soluții pe care o persoană fizică le avea la dispoziție erau instalarea de panouri solare și/sau turbine eoliene (soluție extrem de scumpă) și înființarea unei firme și solicitarea racordării la rețea a acesteia. Aceasta deoarece limita de 100 de metri era aplicată numai persoanelor fizice, nu și celor juridice.
Până în prezent, autoritățile române, fie că este vorba de Ministerul Energiei sau de Autoritatea Națională de Reglementare în Domeniul Energiei (ANRE), au considerat că energie regenerabilă poate fi produsă doar de companii, persoanele fizice care apelează la această soluție de alimentare a unei locuințe fiind tratate discriminatoriu și considerate, probabil, excentrice.
La nivel politic sunt discutate acum reguli prin care este impusă o politică de control al prețurilor și al cantității de energie regenerabilă care poate fi introdusă în sistem de persoanele fizice.
Asta în timp ce pentru producătorii persoane juridice de energie regenerabilă a fost făcut un serviciu, un amendament prevăzând majorarea cotei anuale obligatorie de achiziție de certificate verzi, “astfel încât impactul mediu la consumatorul final să fie de 11,7 euro/MWh în anul 2018, 12,5 euro/MWh în anul 2019 13 euro/MWh în anii 2020-2021 și 14,5 euro/MWh începând cu anul 2022”. Cu alte cuvinte, în timp ce persoanelor fizice li se impun limite la vânzarea de energie regenerabilă, impactul certificatelor verzi asupra facturii unui consumator casnic va fi majorat cu 2,8 euro/MWh în următorii patru ani.
Mai este interesant: Apelarea la instalațiile de producere a energiei regenerabilă ridică la rândul său două probleme: prețul și caracterul volatil al producției. Acestea produc energie multă în momente în care consumul este redus (ziua și vara), de aceea fiind necesară achiziționarea unui sistem complex de baterii de înmagazinare a energiei. Pentru a face față relativ onorabil consumului în orice zi a anului, capacitatea instalată de producție ar trebui să fie mai mare de câteva ori decât cea a consumului mediu.
Ce te faci însă în zilele de vară, cu soare, când panourile solare produc energie mult mai mare decât consumul locuinței? În SUA și restul Europei, persoanele fizice au posibilitatea de a introduce și, implicit, vinde energia suplimentară în sistem și astfel să-și poată amortiza investiția inițială, costisitoare pentru o persoană fizică. Nu și în România, unde, în pofida existenței unei legislații principale, inexistența legislației secundare și mai ales, poziția Ministerului de Finanțe de a încasa TVA pe energia vândută, face imposibilă orice vânzare de energie produsă “pe persoană fizică”.
Cu alte cuvinte, pentru a vinde energie în sistem, o persoană fizică trebuie să-și înființeze o firmă sau o persoană fizică autorizată (FPA). Însă dacă făcea acest lucru din primă fază se putea conecta la rețea fără a achita costul ridicat al panourilor solare/ turbinelor eoliene și a sistemului de înmagazinare a energiei aferent. Cu atât mai mult cu cât statul român nu-i permite amortizarea investiției pe persoană fizică.
Potrivit Greenpeace, care a lecturat proiectul de lege de aprobare a OUG 24/2017, deși, ironic, legea are în titlu termenul “promovare”, documentul nu face altceva decât să prelungească deceniul de suferință pentru micii producători (sau pentru cei interesați să aibă un sistem fotovoltaic pentru autoconsum).
Principalele probleme identificate de Greenpeace sunt plafonarea prețului pe kWh și plafonarea capacităților instalate de producție de energie regenerabilă de către persoane fizice.
Plafonarea prețului pe kWh la prețul pentru consumul propriu tehnologic al distribuitorilor (reglementat de ANRE) este o asociere nemaîntâlnită în Europa, o măsură clară de blocare a dezvoltării regenerabilelor la nivel mic în România. Prețul oferit reprezintă doar o treime din prețul de retail (0,21 lei față de 0,6-0,7 lei la retail persoane fizice), susține Greenpeace.
Regularizarea financiară cu serviciile de distribuție devine astfel total dezavantajoasă economic. “Practic, pentru 1 kWh, un producător ar primi 0,21 lei, care s-ar compensa cu tariful de distribuție de 0,14 lei. La 7 bani / kWh produs, micii investitori nu își pot amortiza investiția. Mai mult, atunci când au nevoie de energie, micii producători vor cumpăra energie la prețul de retail, adică de 10 ori mai mare”. susține ONG-ul.
Totodată, este plafonat nu numai prețul, ci și cantitatea instalată la nivel național la 100 MW. În decembrie 2017, ANRE a redactat un proiect de ordin prin care propunea tot 100 MW, însă nu pe țară, ci pe distribuitor (deci de 8 ori mai mult).
