Chiar dacă legislația prevede că distribuitorii sunt obligați să-i racordeze "gratis" pe prosumatorii producători de energie regenerabilă la rețea, în practică acest lucru se dovedește mult mai dificil de realizat, în special în cazul prosumatorilor care dețin și sisteme de stocare. Autoritatea de Reglementare în Domeniul Energiei (ANRE) a publicat un proiect de ordin din care reies costurile pe care aceștia trebuie să le suporte, costuri care nu încurajează racordarea la rețeaua distribuitorului.
Potrivit unui proiect de ordin ANRE pentru aprobarea regulilor de comercializare a energiei electrice produse în centrale electrice din surse regenerabile, “costurile cu achiziția și montarea contorului de măsurare a energiei electrice din punctul de delimitare între instalațiile prosumatorului și cele ale operatorului de distribuție, inclusiv sistemul de comunicație, sunt suportate de către operatorul de distribuție la rețelele căruia este racordată centrala electrică”.
Prevederile proiectului însă arată că numai teoretic și la nivel de principiu sunt suportate aceste costuri de către distribuitor. Motivul: pentru majoritatea prosumatorilor existenți (persoane private), care au sisteme de producție off the grid, costurile racordării la rețea sunt prohibitive, investiția necesară urmând a fi amortizată într-o perioadă mai mare de 10 ani.
Și asta pentru că ANRE consideră că, în cazul prosumatorilor persoane fizice care dețin centrale electrice cu sistem de stocare, costurile sunt suportate de distribuitor numai pentru pentru “un contor de măsurare a energiei electrice produse de centrală, inclusiv sistemul de comunicație, costurile aferente fiind recunoscute în programul de investiții luat în considerare de autoritatea competentă la aprobarea tarifelor pentru serviciul de distribuție a energiei electrice”. Cu alte cuvinte, costurile nici măcar nu sunt suportate propriu-zis de distribuitor, ci de toți consumatorii finali, acestea urmând a apărea în tariful de distribuție, din moment ce sunt recunoscute de ANRE în programul de investiții.
“Pentru celelalte contoare de măsurare a energiei electrice necesare la determinarea energiei electrice” costurile sunt suportate de prosumator, arată proiectul de ordin al ANRE.
Majoritatea prosumatorilor care și-au instalat sistemei solare off-grid (pentru că până în urmă cu câțiva ani nici măcar nu era posibilă instalarea lor on-grid) și-au achiziționat un invertor off-grid, fiind mai ieftin (un invertor care permite stocarea, dar care nu permite evacuarea energiei suplimentare în rețea).
Ca să se racordeze la rețea, aceștia ar trebui să-și schimbe invertorul cu unul hibrid, care să permită și stocarea de energie în baterii și trimiterea energiei excedentare în rețea.
Costul unui astfel de invertor de 5 KW, de exemplu, pornește de 7.000 de lei și poate ajunge și la 12.000 de lei.
Pentru a-și amortiza investiția într-un astfel de invertor necesar racordării la rețea, o persoană fizică ar trebui să furnizeze în instalațiile distribuitorului minimum 35,7 MWh, la actualul preț cu care cumpără furnizorii energia regenerabilă produsă de prosumatori, de 19,6 bani/KWh.
La o medie de 10 KWh pe zi introdusă în rețea (și aceasta ridicată pentru un mic prosumator cu o capacitate instalată de 3-5 KW, ținând cont de cele 4 luni de iarnă sau cele înnorate din primăvară și toamnă în care nu-și acoperă nici măcar consumul propriu), de exemplu, ar fi nevoie de 10 ani pentru ca prosumatorul să-și amortizeze investiția numai în invertor. Perioadă care depășește durata de funcționare medie a unui astfel de invertor.
Drept urmare, probabil că la rețea se vor racorda numai prosumatorii persoane juridice sau cei persoane fizice cu capacități ridicate de producție, care permit o amortizare mai rapidă a investiției, mai ales ținând cont de faptul că definiția prosumatorului a fost modificată în sensul creșterii pragului de putere electrică instalată de la 27 kW la 100 kW pe loc de consum (potrivit legii 155/2020).
Distribuitorii nu vor avea niciun cost nici în ceea ce privește racordarea la rețea a noilor prosumatori, fericiții câștigători ai Programului Administrației Fondului pentru Mediu (AFM). Și asta pentru că, precizează ANRE, “în cazul prosumatorului persoană fizică care accesează programul privind instalarea sistemelor fotovoltaice pentru producerea de energie electrică în vederea acoperirii necesarului de consum și livrării surplusului în rețeaua națională derulat prin Administrația Fondului pentru Mediu și care instalează în centrala electrică sistem de stocare a energiei electrice produse din surse regenerabile care poate fi alimentat cu energie electrică din rețeaua electrică, costurile cu achiziția, montarea, inclusiv sigilarea contorului de măsurare a energiei electrice produsă în centrala electrică din instalațiile prosumatorului respectiv, inclusiv a sistemului de comunicație aferent acestuia sunt suportate de către prosumatorul persoană fizică”.
În ceea ce privește persoanele juridice, acestea suportă la rândul lor toate costurile racordării la rețea, a tuturor contoarelor și sistemelor de comunicație aferente.
În plus, pentru a deveni prosumator, o persoană fizică trebuie să treacă printr-un proces birocratic. Astfel, trebuie să transmită operatorilor de distribuție o cerere în acest sens, însoțită de un teanc de informații/documente (prevăzute într-o altă procedură ANRE), operatorii de distribuție verifică urmând a verifica dacă documentația este completă. Apoi, operatorul de distribuție emite certificatul de racordare pentru locul de consum și de producere respectiv completat inclusiv cu calitatea de prosumator, la rubrica „Alte precizări/condiții“, și îl transmite solicitantului în termenul legal prevăzut.
Alte prevederi birocratice apar în relația cu furnizorul (care în urma liberalizării pieței poate fi diferit de compania soră a distribuitorului), acesta fiind cel care va “cumpăra” (compensa în realitate) energia electrică de la prosumator.
Prosumatorul, în baza certificatului de racordare emis de distribuitor, va solicita furnizorului de energie electrică cu care are contract încheierea unui alt contract, de vânzare-cumpărare a energiei electrice produsă în centralele electrice din surse regenerabile și livrată în rețeaua electrică.
Perioada de valabilitate a noului contract de vânzare-cumpărare este cel mult egală cu perioada de valabilitate a contractului de furnizare a energiei electrice, fără a depăși data încetării contractului de furnizare a energiei electrice.
La schimbarea furnizorului de energie electrică pentru locul de consum al prosumatorului, contractul de vânzare-cumpărare a energiei regenerabile produsă și livrată în rețeaua electrică își încetează aplicabilitatea la data încetării contractului de furnizare a energiei electrice, cu posibilitatea încheierii unui nou contract de vânzare-cumpărare a energiei electrice cu noul furnizor de energie electrică, care nu poate intra în vigoare înainte de data intrării în vigoare a contractului de furnizare a energiei electrice încheiat cu noul furnizor.
În plus, chiar dacă proiectul de ordin prevede că “sistemul de măsurare a energiei electrice se realizează fie cu contoare inteligente, fie cu contoare care permit cel puțin citirea la distanță, integrabile în sisteme de măsurare inteligente, având sistemele de comunicație compatibile cu cele ale operatorului de distribuție”, în practică situația va fi foarte probabil alta.
Pentru că același document specifică faptul că “în situația în care citirea la distanță a contoarelor de măsurare a energiei electrică nu este posibilă din motive tehnice, energia electrică va fi determinată pe baza datelor istorice măsurate, iar regularizarea cantităților estimate se va realiza la urmatoarea citire a contoarelor respective”.
