România a intrat în această iarnă cu o cantitate de 24,74 TWh de gaze înmagazinată, reprezentând 75% din capacitatea totală de depozitare, un nivel inferior celui din ultimii doi ani (de 31-21 TWh), însă în media anilor 2012-2018. Problema este că producția internă a înregistrat un declin accentuat, situându-se cu aproape 14% sub cea din 2018.
Începând cu 25 octombrie, companiile din România au extras din depozite mai mult gaz decât au înmagazinat. Dacă, pe 24 octombrie, în depozitele autohtone se aflau înmagazinați 24,74 TWh, pe 8 noiembrie cantitatea scăzuse cu aproximativ 200 GWh, la 24,54 TWh.
Chiar dacă nivelul depozitărilor din acest an se situează în media anilor 2012-2018, dependența de gazul de import rusesc s-a majorat.
Motivul: producția internă, cel puțin a celor 2 mari producători, Romgaz și OMV Petrom, s-a micșorat cu 13,75% față de cea din 2018.
Dacă, în primele 9 luni ale anului 2018, Romgaz și OMV Petrom produceau 7,56 miliarde mc, în aceeași perioadă a acestui an, producția lor a coborât la 6,52 miliarde mc.
Rezultă un deficit de producție internă de 1,04 miliarde mc (aproximativ 11 TWh) pe primele 3 trimestre. Dacă evoluția va fi similară și în ultimul trimestru al anului, acesta se va mări la aproape 15 miliarde mc, care trebuie acoperit din importuri.
Evoluția cantității totale de gaz înmagazinat, a injecțiilor și a extragerilor zilnice din depozite 
Comparativ, în întreg anul 2018, România a importat aproximativ 17 TWh de gaze la o producție internă de 111 TWh, ceea ce înseamnă că necesarul de import s-a dublat practic în numai 3 ani.
De altfel, potrivit datelor Autorității Naționale de Reglementare în Domeniul Energiei (ANRE), în primele 8 luni ale acestui an, România importase deja peste 25 TWh. E drept că 7 TWh doar au tranzitat România cu destinația Ungaria, de unde rezultă u import pentru consum intern de 18 TWh în perioada ianuarie-august, peste întregul volum de gaz importat în 2018. Și iarna încă n-a început!
Evoluția cantității totale de gaze înmagazinate din ultimii 10 ani
Acesta este probabil și motivul pentru care operatorul sistemului de transport gaze național, Transgaz, se teme că volumul de gaze ce urmează a fi scos la tranzacționare iarna aceasta pe platformele Bursei Române de Mărfuri (BRM) va fi unul insuficient și vrea să cumpere cantitatea de gaze necesară echilibrării Sistemului Național de Transport (SNT) din import. Licitația prin care compania vrea să achiziționeze 860 GWh de gaze, estimată la o valoare cuprinsă între 477 și 596,5 milioane lei, confirmă faptul că prețul gazului s-ar putea să nu fie cea mai mare problemă a României în această iarnă, cum cred politicienii care au adoptat adoptat măsuri de subvenționare și plafonare a acestuia, ci o problemă mai stringentă ar putea fi disponibilitatea gazului, așa cum a avertizat în repetate rânduri Profit.ro.
“Dacă în perioadele de cerere maximă (decembrie - martie) sursele de gaze din producția interne și din depozitele de înmagazinare gaze naturale sunt exploatate la maxim și cantitățile de gaze achiziționate de pe burse ca și produse standardizate pe termen scurt nu acoperă necesarul de gaze care să mențină SNT în limite operaționale, atunci singura sursă disponibilă pentru menținerea SNT în limite operaționale este din import. Serviciile de echilibrare constau în asigurarea furnizării în PVT (punctele virtuale de tranzacționare - nr.r) a gazelor naturale necesare menținerii SNT în limitele sale operaționale”, precizează Transgaz în caietul de sarcini.
Zăcămintele onshore, dar și cele offshore (exploatate în prezent de OMV Petrom), sunt îmbătrânite, declinul natural al producției interne înregistrând o creștere accentuată în ultima perioadă.
Potrivit operatorilor din piață, în acest ritm și în absența declanșării producției în Marea Neagră, România va importa 50% din necesarul de consum de gaze în cel mult 10 ani.
Dacă ar porni producția de gaze offshore, de la o producție internă de 8,7 miliarde metri cubi în 2020, potrivit unui raport statistic al BP, România va ajunge la un nivel de 14-15 miliarde metri cubi pe an în perioada 2027-2029.
Iar în cazul în care consumul intern se va păstra în intervalul de 10-12 miliarde metri cubi pe an, România ar putea deveni independentă de gazul rusesc și chiar să și exporte 20-25% din producția internă.
