Diferența dintre prețul spot al gazului de pe cea mai importantă bursă regională, cea austriacă CEGH, și cel de pe Bursa Română de Mărfuri (BRM) s-a prăbușit, de la aproape 90 de euro/MWh la 5 euro/MWh, într-o singură lună. În timp ce prețul de pe bursa austriacă a scăzut, cel de pe cea internă s-a majorat, iar importurile de gaze ale României s-au înjumătățit. Foarte probabil acestea sunt efecte ale nou adoptatei Ordonanțe de Urgență 119 de modificare a legislației de temperare a prețurilor, intrată în vigoare de la 1 septembrie.
Dacă, pe 16 august, prețul pentru ziua următoare al gazului tranzacționat pe bursa vieneză era de 236 euro/MWh, iar cel de pe BRM, de 147,5 euro/MWh, prețurile spot ale gazelor cu livrare în ziua de marți, 13 septembrie, erau de 187,6 euro/MWh pe CEGH și de 182,4 euro pe BRM.
În timp ce la mijlocul lunii august în România intrau din Bulgaria peste 105 GWh de gaze (din care 49 GWh erau reexportați către Ungaria), marți, pe 13 septembrie, au ajuns doar 58 GWh (din care 35 GWh reexportați către Ungaria).
Evoluția divergentă a prețurilor de pe BRM și CEGH din ultima lună
În numai o lună, prețul de bursa austriacă s-a redus cu aproape 50 de euro/MWh, în timp ce cel de pe BRM s-a majorat cu aproximativ 35 euro/MWh. În prezent, pe BRM se tranzacționează majoritar gaz de import, producătorii interni fiind obligați să pună la dispoziția furnizorilor cu clienți casnici și CET-uri gazele extrase la prețuri reglementate.
Motivul acestei evoluții divergente este probabil nou introdusa contribuție de solidaritate, prin care traderii sunt impozitați cu 98% pentru gazele vândute pe piața internă sau exportate.
Astfel, România nu mai este o piață atât de atractivă pentru aceștia nici în ceea ce privește importurile pentru consum intern, nici în ceea ce privește tranzit gazelor către Ungaria, de unde și scăderea volumelor importate.
Totodată, valoarea contribuției achitată de traderi se calculează pentru fiecare lună scăzând prețul mediu ponderat de achiziție din luna respectivă din prețul mediu ponderat de vânzare și înmulțind ceea ce rezultă cu 1,02 și apoi cu cantitatea de energie livrată în respectiva lună. Diferența dintre prețul efectiv de vânzare și rezultatul formulei din OUG este “confiscată” de stat și merge în Fondul de tranziție energetică.
Pentru a minimiza sumele pe care ar trebui să le achite statului român, traderii au tot interesul ca prețul de achiziție, cu care gazul este importat sau cumpărat de pe piața internă (de pe BRM), să fie cât mai apropiat de cel cu care este exportat.
Chiar și în ceea ce privește gazul importat și reexportat către Ungaria, molecula de gaz rusesc care intră prin punctul de interconectare cu Bulgaria de la Negru Vodă nu este identică cu cea care iese din România în Ungaria prin punctul de interconectare de la Csanadpalota. Între actorii de pe piața gazelor au loc swap-uri, care și ele sunt supuse plății contribuției de solidaritate. Acesta este motivul pentru care traderii au tot interesul ca diferențele dintre cele 3 prețuri, cel cu care gazul intră în România, cel de pe BRM și cel cu care gazul iese din România să fie infime.
Așa se face că, în prezent, prețul de BRM este aproape identic cu cel de pe CEGH, diferența de 5 euro/MWh reprezentând contravaloarea tarifelor de transport.
Drept urmare, statul va încasa de la traderii care importă și exportă gaze o contribuție de solidaritate egală cu zero.
Marii pierzători sunt însă furnizorii și companiile autohtone, care s-au văzut nevoite să achite prețuri egale cu cele de pe CEGH, după ce, în urmă cu numai o lună, puteau cumpăra gaz la un discount de 90 de euro față de cel de pe piața austriacă, de referință în regiune.
În plus, așa cum se poate observa, și volumele de gaze importate de România, fie pentru piața internă, fie în vederea reexportării către Ungaria, s-au înjumătățit, ceea ce va avea efect și asupra veniturilor operatorului de transport autohton, Transgaz.
