Gigantul petrolier rus Lukoil va începe la finalul verii 2019 forajul unei noi sonde de explorare, Trinity-1X, în perimetrul offshore de hidrocarburi Trident pe care îl are concesionat în apele teritoriale românești ale Mării Negre, potrivit informațiilor Profit.ro, după ce precedenta campanie de foraj a rușilor, din urmă cu 4 ani, a dus la descoperirea unui zăcământ de gaze naturale cu rezerve estimate preliminar la peste 32 de miliarde de metri cubi, echivalentul consumului pe 3 ani al României.
Înainte de a fi prezentată aici, informația a fost anunțată cu mult înainte pe Profit Insider
Sucursala București a subsidiarei olandeze Lukoil Overseas Atash BV deține 87,8% din drepturile concesiunii, fiind și operator al acesteia, restul de 12,2% fiind în posesia producătorului român de stat Romgaz.
Anul trecut, perioada de explorare a perimetrului Trident a fost prelungită cu 3 ani și jumătate, până în noiembrie 2021, printr-un act adițional la acordul de concesiune încheiat cu ANRM, și a fost realizat un studiu de fezabilitate care a stabilit locația de forare a unei noi sonde ce urmează să fie săpată anul acesta. În funcție de succesul acesteia, în următorii doi ani se vor fora alte două sonde, de evaluare. De asemenea, se află în pregătire un acord ce va fi semnat cu Transgaz, care vizează acțiunile ce vor trebui întreprinse pentru introducerea în sistemul național de transport a gazelor ce ar urma să fie extrase din perimetrul Trident.
Poziționarea perimetrului Trident
Lukoil este cel mai discret dintre operatorii concesionari de perimetre petroliere din sectorul românesc al Mării Negre. Raportul pe 2018 al grupului nu face nicio referire la operațiunile upstream din România. De asemenea, rușii nu s-au implicat public deloc în dezbaterile și polemicile cu privire la forma finală a Legii offshore, adoptată anul trecut de Parlament și față de care ExxonMobil, OMV Petrom și Black Sea Oil&Gas și-au exprimat în repetate rânduri nemulțumirea, atât cu privire la aspectele fiscale, cât și în ceea ce privește obligația de a tranzacționa pe bursa românească jumătate din viitoarea producție din Marea Neagră.
Una dintre explicații este că, spre deosebire de companiile petroliere menționate mai sus, Lukoil a început mai târziu explorarea în Marea Neagră, acordul de concesiune fiind semnat în 2011, și are deci mai mult timp la dispoziție până la momentul în care va trebui să hotărască dacă merită să treacă la etapa de producție. Grupul-mamă Lukoil nu a răspuns la solicitarea de informații a Profit.ro privind orizontul de adoptare a unei eventuale decizii finale de investiție în exploatarea perimetrului offshore de gaze Trident.
În schimb, rușii sunt în plin proces de obținere a autorizațiilor și permiselor impuse de lege pentru demararea unei noi campanii de foraj de explorare în offshore-ul românesc, având deja elaborat raportul la studiul de evaluare a impactului proiectului asupra mediului. În plus, luna trecută au fost programate termenele limită de depunere a ofertelor la un număr de 5 proceduri competitive de achiziție de echipamente și servicii necesare lucrărilor din Marea Neagră.
Poziționarea viitoarei sonde Trinity-1X
Tot în martie, cei de la Lukoil au avut întâlniri cu oficialii Autorității Competente de Reglementare a Operațiunilor Petroliere Offshore la Marea Neagră (ACROPO). Potrivit legislației în vigoare, înainte de startul forajului, compania trebuie să depună la ACROPO spre aprobare o documentație care trebuie să conțină notificări privind proiectarea instalațiilor și operațiunile ce vor fi efectuate, precum și rapoarte privind pericolele majore presupuse de instalațiile de foraj.
Lucrările de forare a viitoarei sonde de explorare Trinity-1X ar urma să înceapă în septembrie 2019, după obținerea tuturor aprobărilor necesare, și sunt programate să dureze circa 3 luni. Forajul se va face până la o adâncime de 3.250 de metri, în condițiile în care adâncimea apei în zona de amplasare a sondei depășește 1.000 de metri. Dacă rezultatele explorării vor fi mulțumitoare, în 2020 și 2021 Lukoil va fora și 2 sonde de evaluare a zăcământului, A1 și A2.
Operațiunile vor fi efectuate de la bordul uneia dintre cele mai mari și mai performante platforme maritime mobile de foraj din lume, Scarabeo 9, care aparține companiei italiene de servicii petroliere Saipem. Și cei de la Saipem s-au întâlnit luna trecută cu reprezentanții ACROPO. Baza logistică onshore a operațiunilor Lukoil va fi amplasată în portul Midia, în incinta șantierului GSP Shipyard, parte a Grup Servicii Petroliere, companie deținută de omul de afaceri Gabriel Comănescu.
Scarabeo 9 a mai lucrat în Marea Neagră, însă în sectorul rus al acesteia, pentru altă companie petrolieră majoră din Federația Rusă, Rosneft, în cadrul unui proiect dezvoltat în parteneriat cu italienii de la Eni. De altfel, în 2017, uriașa platformă, în lungime de 115 metri și lățime de aproape 87 de metri, care poate găzdui 200 de persoane, a fost reasamblată în Portul Constanța, după ce fusese parțial demontată pentru a putea traversa strâmtorile Dardanele și Bosfor.
Potrivit datelor raportate la Ministerul Finanțelor Publice, din 2011 și până în 2017 inclusiv, Lukoil Overseas Atash BV Sucursala București a înregistrat cheltuieli totale cumulate în valoare de aproape 3 miliarde de lei, cele mai mari fiind cele consemnate în anii 2015 (1,41 miliarde lei) și 2017 (1,16 miliarde lei).
Campania de foraj de explorare a Lukoil din Marea Neagră din 2014-2015, care a dus la descoperirea zăcământului de 32 miliarde metri cubi de gaze în perimetrul Trident, s-a soldat și cu un proces cu ANAF pentru compania rusă. După ce Fiscul a refuzat să le recunoască rușilor dreptul de a le fi rambursat TVA în valoare de circa 8,4 milioane lei, aceștia s-au adresat justiției la finalul lui 2016, care le-a dat dreptate în vara anului trecut.
TVA respectivă era aferentă unor achiziții de servicii pe care Lukoil le efectuase în beneficiul angajaților unor firme partenere pe care le contractase în vederea lucrărilor de explorare din Marea Neagră, precum Sedco Forex, Schlumberger, Halliburton sau Weatheford. Mai precis, Lukoil plătise pentru angajații acestor companii servicii de transport, inclusiv cu elicopterul până la platforma de foraj din largul mării, plus cazare, masă, catering și cursuri de pregătire.
"Premisa greșită a refuzului de rambursare a TVA este aceea că costurile suportate de reclamantă pentru angajații furnizorilor săi nu au fost prestate în beneficiul său, ci în beneficiului furnizorilor, cu consecința reținerii faptului că acestea nu sunt aferente operațiunilor taxabile ale sucursalei. (...) nu are relevanță că Lukoil Overseas Atash nu este angajatorul personalului implicat în prestarea de servicii, existența unei legături directe și imediate între cheltuielile efectuate în amonte pentru munca acestora (incluzând aici și cheltuielile referitoare la masa, cazarea, transportul personalului) și desfășurarea activității economice a reclamantei (extracția și comercializarea de hidrocarburi, inclusiv activitățile pregătitorii/investiționale) fiind probată. (...) Curtea constată că TVA trebuie dedusă pentru serviciile de transport cu elicopterul și nu subzistă obligația colectării TVA pentru serviciile de masă pe platformă/serviciile de masă-transport-cazare pe uscat. (...) Curtea va admite în parte acțiunea, (...) cu consecința recunoașterii dreptului societății reclamante la rambursarea TVA în sumă de 8.443.690 lei", se arată în decizia definitivă instanței din iulie 2018, a cărei motivare nu a fost însă redactată decât foarte de curând.
Tot de curând, mai precis în februarie, Lukoil Overseas Atash BV Sucursala București a dat din nou în judecată ANAF, contestând o decizie de impunere din ianuarie anul trecut. Primul termen în noul proces a fost fixat pentru luna iunie.
