Autoritatea Națională de Reglementare în Domeniul Energiei (ANRE) susține, într-un răspuns remis Profit.ro, că existența unui singur operator de distribuție de energie electrică într-o anumită zonă geografică este impusă de către normele europene, transpuse în legislația primară românească, pe care ANRE nu are competența de a o modifica prin ordine ale sale.
Răspunsul a fost solicitat ca reacție la un comunicat recent al operatorului telecom RCS&RDS, care a anunțat că a cerut Autorității să-și revoce ordinele care împiedică intrarea companiei pe piața distribuției de energie electrică și că ANRE a refuzat acest lucru.
Potrivit sursei citate, două companii ale grupului RCS&RDS au solicitat în septembrie licențele necesare pentru două proiecte-pilot de dezvoltare a unor rețele de distribuție de energie electrică, în Oradea și în vecinătatea Timișoarei.
28 noiembrie - Profit Financial.forum
"ANRE nu permite însă prestarea acestui serviciu în lipsa aprobării operatorilor de distribuție care prestează în prezent serviciul în fiecare zonă", se arată în comunicatul operatorului telecom.
În document se afirmă că, în baza unor ordine ale ANRE emise în 2014 și 2015, Autoritatea a condiționat eliberarea licențelor solicitate de către companiile din grupul RCS&RDS de obținerea acordului actualilor distribuitori din acele zone, care au incheiat contracte de concesiune a serviciului în legătură cu rețelele construite de stat. RCS&RDS precizează că a demarat procedurile pentru contestarea acelor acte ANRE, care, în opinia companiei, "contravin legii și Constituției".
Ce spune legislația europeană
În răspunsul său, ANRE arată că din prevederile Directivei 2009/72/CE a Parlamentului European și a Consiliului "rezultă în mod explicit că într-o anumită zonă, pentru o perioadă limitată de timp, statul desemnează un singur operator de distribuție".
În sprijinul concluziei sale, ANRE citează mai multe dispoziții din directivă, printre care cele de la art. 2 pct. 6, potrivit cărora "operator de distribuție" înseamnă "orice persoană fizică sau juridică care răspunde de exploatarea, de întreținerea și, dacă este necesar, de dezvoltarea sistemului de distribuție într-o anumită zonă și, după caz, a interconexiunilor acestuia cu alte sisteme, precum și de asigurarea capacității pe termen lung a sistemului de a satisface un nivel rezonabil al cererii de distribuție de energie electrică".
Autoritatea se mai referă și la art. 24, potrivit căruia "Statele membre desemnează sau solicită întreprinderilor care au în proprietate sau răspund de distribuție să desemneze, pentru o perioadă de timp stabilită de către statele membre ținând seama de considerente de eficiență și echilibru economic, unul sau mai mulți operatori de distribuție", precum și la pct. 1 al art. 25, care stipulează că "Operatorul de distribuție este responsabil de asigurarea capacității pe termen lung a sistemului de a satisface cereri rezonabile de distribuire a energiei electrice, de exploatarea, întreținerea și dezvoltarea, în condiții economice, a unui sistem de distribuție a energiei electrice sigur, fiabil și eficient în zona sa, acordând atenția cuvenită protecției mediului și promovării eficienței energetice".
"Atribuțiile operatorilor de distribuție sunt prevăzute la art. 25 din Directivă, cu referire explicită la zona de activitate a acestora, iar din prevederile citate în antecedență rezultă în mod explicit că într-o anumită zonă, pentru o perioadă limitată de timp, statul desemnează un singur operator de distribuție", este concluzia ANRE.
Conceptul de "monopol natural" nu există în directiva UE
Prevederile Directivei sunt transpuse în cadrul legislativ din România prin Legea energiei electrice și a gazelor naturale 123/2012 cu modificările și completările ulterioare, precum și de reglementările subsecvente, precizează ANRE, printre aceste reglementări subsecvente numărându-se și ordine ale Autorității.
"Astfel, ANRE acordă solicitanților licență pentru prestarea serviciului de distribuție a energiei electrice dacă aceștia îndeplinesc cerințele și condițiile prevăzute de Legea energiei electrice și a gazelor naturale și de Regulamentul pentru acordarea licențelor și autorizațiilor în sectorul energiei electrice, aprobat prin Ordinul ANRE nr. 12/2015, aplicabile acestui tip de licență. În cazul licenței de distribuție, pentru respectarea prevederile legii 123/2012, la art. 23 alin. (2) lit. i) din Regulament se prevede necesitatea ca solicitantul licenței să obțină acceptul operatorului de distribuție concesionar, în cazul în care intenționează să presteze serviciul de distribuție într-o zonă concesionată unui alt operator de distribuție", se arată în răspunsul ANRE.
Autoritatea mai menționează că drepturile și obligațiile operatorului de distribuție concesionar cu privire la acceptul de a permite altui deținător de rețea să presteze serviciul de distribuție în zona sa de activitate sunt reglementate de art. 12 din Condițiile generale asociate licenței deținute de operatorul de distribuție concesionar, aprobate prin Ordinul ANRE nr. 73/2014.
Aceste prevederi au fost introduse în legislația secundară, spune ANRE, pentu a fi respectat caracterul de monopol natural al serviciului de distribuție, consacrat de prevederile art. 3 punctul 37 din Legea 123/2012 ca fiind "situația de piață în care serviciul de transport și serviciul de distribuție a energiei electrice se asigură, fiecare în parte, de către un singur operator economic pentru utilizatorii de pe un teritoriu delimitat". Acest concept de "monopol natural" și, în general, cuvântul "monopol" nu există însă în textul Directivei 2009/72/CE. Mai mult, ANRE se lansează și în considerații de teorie economică pentru a justifica existența acestui concept în legislația românească.
"Spre deosebire de monopolul legal, unde limitarea concurenței nu se datorează caracteristicilor tehnologice ale industriei, ci mai degrabă prevederilor de ordin legislativ, monopolul natural apare într-un domeniu de activitate în care condițiile sunt de asemenea natură încât este mai economic să se asigure un bun sau un serviciu necesar de către o singură companie decât de mai multe (cu cât întreprinderea este mai mică, cu atât mai mari sunt costurile). Altfel spus, economia de scară realizată în anumite domenii contribuie la scăderea costurilor de producție într-o măsură atât de mare încât alte firme, cu un volum mai redus de activitate, nu ar putea ajunge la o atare performanță. În același timp, în anumite domenii, nici tehnologic și nici economic nu ar fi posibilă existența mai multor întreprinderi concurente, deoarece aceasta ar însemna cheltuieli de investiții prea mari. Exemplele clasice sunt rețelele de distribuție a energiei electrice, a gazelor naturale și a apei, rețelele de termoficare, sistemele de irigații, rețeaua de căi ferate. Dublarea sau triplarea acestor rețele, numai din dorința de a exista întreprinderi concurente, nu ar fi rațională din punct de vedere economic, întrucât pe de o parte ar necesita o dublare sau triplare a volumului de investiții (care s-ar reflecta în costurile la consumatori), iar pe de altă parte între aceste întreprinderi s-ar putea încheia înțelegeri secrete pentru fixarea prețurilor, ceea ce ar însemna că problema restaurării concurenței tot nu s-ar rezolva", este de părere ANRE.
Nu se poate decât prin racordare la rețeaua concurentului
Autoritatea mai arată că, în baza regulamentului ANRE, emis în aplicarea Legii energiei, pentru a obține licență de distribuitor de electricitate, RCS&RDS trebuie să dețină certificat de racordare emis de către operatorul de rețea prin a cărui rețea electrică sunt racordate la sistemul energetic național (SEN) instalațiile solicitantului unei astfel de licențe.
"În Regulamentul privind racordarea utilizatorilor la rețelele electrice de interes public, aprobat prin Ordinul ANRE nr. 59/2013, cu modificările ulterioare, este definit certificatul de racordare, ca “documentul unic, emis de către operatorul de rețea pentru un loc de consum și/sau de producere, prin care se certifică îndeplinirea condițiilor de racordare la rețea, respectiv realizarea instalației de racordare, precum și a instalațiilor electrice ale utilizatorului, și prin care se stabilesc condiții tehnice de utilizare a rețelei după punerea sub tensiune finală a instalației de utilizare”. Or, nu este posibil să se acorde o licență pentru distribuția energiei electrice/prestarea serviciului de distribuție a energiei electrice, înainte ca rețeaua respectivă să fie racordată la rețelele electrice de interes public prin care se preia sau injectează energie în SEN", se menționează în răspunsul ANRE remis Profit.ro.
Autoritatea mai arată că, potrivit Legii energiei, deținătorul de licență și clientul final au acces reglementat la rețelele electrice de interes public. Accesul la rețelele electrice de interes public reprezintă un serviciu obligatoriu, în condiții reglementate, pe care trebuie să-l îndeplinească operatorul de transport și de sistem, precum și operatorul de distribuție.
Accesul la rețea poate fi restricționat numai dacă racordarea afectează siguranța SEN, prin nerespectarea normelor tehnice și a standardelor de performanță prevăzute în reglementările tehnice în vigoare sau în cazul în care operatorul de transport ori de distribuție nu dispune de capacitățile necesare. Refuzul trebuie motivat și justificat în mod corespunzător pe criterii obiective, din punct de vedere tehnic și economic, conform reglementărilor emise de autoritatea competentă. Disputele privind accesul la rețeaua electrică se soluționează de autoritatea competentă prin emiterea unei decizii obligatorii pentru părți, în termen de două luni de la primirea sesizării sau plângerii.
"În prezent operatorul economic RCS&RDS - fie în calitate de titular de licență, fie în calitate de client (sau consumator) final - nu poate să dezvolte propria rețea de distribuție de energie electrică fără a lua în considerare racordarea acesteia la alte rețele, cu respectarea cadrului de reglementare aplicabil, reprezentat prin “Regulamentul privind racordarea utilizatorilor la rețelele electrice de interes public”, aprobat prin Ordinul ANRE nr. 59/2013, cu modificările ulterioare. În încheiere, dorim sa subliniem că, în desfășurarea activității sale de reglementare, stabilită în baza Legii nr. 123/2012 si Legii nr. 160/2012, ANRE aplică prevederile legislației primare în domeniu și nu are competență legislativă în privința emiterii și/sau modificării actelor normative ale acesteia", conchide ANRE.
