Președintele rus Vladimir Putin este așteptat astăzi să anunțe, într-o ceremonie la Kremlin și cu un "discurs voluminos", că Rusia va anexa o serie de teritorii din Ucraina. Primăria Moscovei a anunțat deja închiderea unor drumuri din centrul capitalei ruse, în jurul emblematicei Piețe Roșii, unde se lucra la instalarea unei scene.
Ce se va întâmpla cu prețurile la energie în România și care va fi situația la iarnă urmează să fie anunțat la Profit Energy.forum, programat pentru 3 octombrie
Conferința, organizată la Hotel JW Marriott cu sprijinul Engie, Romgaz, Transgaz, OMV Petrom, Federației Asociațiilor Companiilor de Utilități din Energie (ACUE), Premier Energy, Vimetco Alro, Complexul Energetic Oltenia, Tinmar Energy, Hidroelectrica și Nova Power&Gas, va fi transmisă în direct și la PROFIT NEWS TV
Vladimir Putin a mai susținut un discurs, cu mare pompă, în 2014, după anexarea Peninsulei ucrainene Crimeea, sub cupolele Kremlinului, în care le-a cerut parlamentarilor ruși să valideze anexarea acestui teritoriu ucrainean la Rusia.
Comunitatea internațională nu a recunoscut niciodată această anexare.
28 noiembrie - Profit Financial.forum
Acum, aceeași comunitate internațională are în față o dublă provocare. Iarna care vine va testa dur solidaritatea europeană în sprijinul Ucrainei și al sancțiunilor economice dictate de UE și aplicate de statele membre împotriva Federației Ruse ca urmare a războiului declanșat împotriva țării vecine României, care durează deja de mai bine de jumătate de an.
Cu facturi la energie și gaze de neimaginat în urmă cu un an, care erodează dramatic puterea de cumpărare a populației și împing economia în recesiune, Europa riscă să se confrunte tot mai acut cu întrebarea ″Cine suferă mai mult, cine are mai mult de pierdut de pe urma sancțiunilor: noi sau ei?″.
Pentru că oricât de multă presiune ar pune sancțiunile occidentale asupra economiei Rusiei, efectele lor nu par, cel puțin deocamdată, pe termen scurt, nici să afecteze semnificativ capacitatea de finanțare a mașinii de război a lui Putin din Ucraina și nici să fie resimțite de populația Federației cu o acuitate care să creeze premisele unor revolte consistente anti-război și anti-regim. Amplificarea nemulțumirilor populare și înmulțirea protestelor din ultima perioadă are legătură cu decretarea mobilizării parțiale de către regimul de la Kremlin.
Asta printre altele, deoarece colosul Gazprom, de care consumatorii europeni de gaze sunt profund dependenți, este folosit ca armă politică nu doar pe plan extern, în relațiile cu ″neprietenoasa″ UE (căreia i se taie selectiv livrările, cu efectul unor cotații spot astronomice și al spectrului permanent al închiderii totale a robinetului), ci și la intern, prin reglementarea strictă de către stat a prețurilor pentru toți consumatorii ruși, atât casnici, cât și noncasnici, pe tot lanțul logistic de la producător la clientul final.
Rusia deține pe teritoriul său 19% din totalul resurselor de gaze naturale ale planetei, fiind pe primul loc în lume din acest punct de vedere, urmată de Iran și Qatar.
Rușii au nu puține probleme economice de pe urma sancțiunilor, însă cel puțin deocamdată nu și pe aceea de a nu-și putea plăti facturile la utilități sau de a rămâne fără căldură și lumină la iarnă.
Acest lucru nu înseamnă că europenii ar trebui să își dorească prețuri reglementate la gaze, stabilite de stat. Deși, din păcate, lucrurile exact într-acolo se îndreaptă la nivelul întregii UE, tocmai din cauza eșecului comunitar în diversificarea surselor de aprovizionare cu gaze. Eșec manifestat atât prin menținerea și chiar majorarea dependenței de Gazprom în ultimii cel puțin 20 de ani, cât și prin descurajarea producției interne de gaze naturale a statelor membre, cu ideea nemărturisită că decarbonarea sectorului energetic european se va face folosind drept combustibil de tranziție gazul ieftin rusesc.
Cu atât mai puțin înseamnă că europenii ar trebui să-și dorească să aibă un regim politic precum cel de la Moscova. Înseamnă însă că, pe moment, nevoile energetice de bază ale rușilor sunt satisfăcute, spre deosebire, de exemplu, de cele ale românilor care l-au îndepărtat de la putere pe Nicolae Ceaușescu în decembrie 1989. În timp ce, pentru europeni, ''(…) cinci până la zece ierni vor fi dificile (…), din cauza acestor prețuri mari la energie'', a declarat recent premierul belgian Alexander de Croo.
În prezent, potrivit datelor analizate de Profit.ro, locuitorii din zona metropolitană a Moscovei cu centrale de apartament plătesc un preț reglementat final facturat la gaze naturale de 6.160 de ruble/1.000 de metri cubi, adică 0,584 ruble/kWh. Prețurile sunt și mai mici în interiorul propriu-zis al capitalei Rusiei.
La actualul curs valutar calculat și afișat de BNR în funcție de cotația rublei față de euro, 0,584 ruble/kWh înseamnă echivalentul a circa 0,051 lei/kWh. Iar la cursul mediu din 2021, de dinainte de război și de sancțiuni, ar însemna chiar 0,033 lei/kWh. Un astfel de ordin de mărime al prețurilor nu a mai fost consemnat în România din prima parte a anilor 2000. De exemplu, în 2005, acum 17 ani, prețul reglementat pentru casnici al unuia dintre marii furnizori de atunci, Distrigaz Sud, era de circa 0,048 lei/kWh.
Sediul central din Moscova al Gazprom Mezhregiongaz. Sursă foto: yandex.ru
În România, actualul preț plafonat la gaze pentru populație este de 0,31 lei/kWh, adică de 6,5 ori mai mare (sau aproape de 10 ori mai mare, la cursul valutar din 2021). Cel mai mic preț de furnizare ″real″ (neplafonat) din piața românească este de 0,85 lei/kWh, potrivit comparatorului de prețuri al ANRE, și este oferit de către furnizorul WIEE România, deținut chiar de Gazprom. Restul ofertelor depășesc 1 leu/kWh.
Salariul mediu net în Moscova este de circa 930 de euro, în timp ce, în București, cuantumul este ușor mai mare, de aproape 1.000 de euro.
Actualele prețuri reglementate la gaze din Moscova sunt valabile din 1 octombrie anul trecut, fiind stabilite în urma unei majorări cu 4% față de cele anterioare, decisă de către Comitetul pentru Prețuri și Tarife (la utilități și alte servicii publice) al Regiunii Moscova.
De la 1 iulie 2022, Serviciul Federal Antimonopol (FAS, gen Consiliul Concurenței) al Rusiei a aprobat majorarea prețurilor reglementate (ce includ costurile de transport) cu care Gazprom își vinde angro producția pe plan intern furnizorilor, cu 3% pentru gazele destinate populației și cu 5% pentru cele aferente consumatorilor industriali. Prețurile sunt diferențiate pe regiuni tocmai pentru a reflecta costurile de transport, care depind inclusiv de distanța locurilor de consum față de locațiile de producție ale Gazprom.
Potrivit ordinului FAS, în prezent, prețul de vânzare către furnizori al producției Gazprom, în regiunea Moscova, este de 4.160 ruble/mia mc pentru casnici și de 5.303 ruble/mia mc pentru industriali. Asta înseamnă echivalentul a circa 37 lei/MWh (pentru populație) și 48 lei/MWh pentru agenții economici, la cursul rublă-leu din prezent.
În România, prețul reglementat cu care marii producători Romgaz, OMV Petrom și Black Sea Oil&Gas își vând gazele din producția proprie destinate populației și CET-urilor este de 150 lei/MWh, iar plafonul de preț final impus furnizorilor pentru gazele vândute clienților noncasnici (cu excepția celor mai mari consumatori industriali, cu consum de peste 50.000 MWh pe an) este de 370 lei/MWh.
Și totuși, pe termen lung, Rusia riscă să cadă în aceeași capcană precum Europa acum: să devină excesiv de dependentă de... gaze rusești ieftine, pacea socială și dezvoltarea economică, în primul rând cea industrială, depinzând prea mult de ele. Lucru pe care l-a înțeles și Vladimir Putin încă din anii 2000, în care relațiile Rusiei cu Occidentul erau infinit mai bune decât în prezent.
Pentru că pe atunci a început să devină presantă problema procesului de depletare a zăcămintelor vechi ale Gazprom, cu cele mai mici costuri de producție, și a necesității înlocuirii acestora cu exploatări noi, dramatic mai costisitoare, precum cele din offshore-ul arctic și nu numai.
Astfel, în 2006, Putin a stabilit ca țintă ca prețurile reglementate interne de vânzare a gazelor din producția Gazprom să crească gradual an de an, într-un ritm accelerat, astfel încât să ajungă la paritate cu cele practicate de companie la exporturile către UE în 2011 (practic să se dubleze în intervalul respectiv), moment în care piața rusă a gazelor ar fi urmat să fie liberalizată. Scopul era ca vânzările interne ale Gazprom să devină profitabile, pentru ca gigantul să facă rost de banii necesari investițiilor costisitoare în noi zăcăminte (și în extinderea sistemului de conducte), dar și stimularea creșterii eficienței energetice a industriei ruse, prin reducerea consumului. Ținta a fost codificată juridic printr-un decret adoptat în 2007.
″În prezent, există în continuare o anumită disparitate între prețurile din interiorul Rusiei și cele de pe piața mondială. (...) Însă avem o înțelegere cu Uniunea Europeană privind alinierea parametrilor de preț. Cel mai important lucru nu sunt prețurile în sine, cât formula de calcul al acestor prețuri. Și vom lua măsuri graduale, ținând seama și de evoluția veniturilor populației, de schimbare a reglementărilor serviciilor publice astfel încât să ne îndreptăm spre rezolvarea acestei probleme″, declara președintele Rusiei în noiembrie 2006, la Summitul Rusia-Uniunea Europeană de la Helsinki.
Ulterior, în 2013, cu un an înainte de mișcarea Maidan din Ucraina, de anexarea Crimeei de către Rusia și de debutul conflictului armat din Donbas, Vladimir Putin a renunțat cu totul la politica de aliniere a prețurilor interne la cele de export, decretând că prețurile reglementate ale tuturor monopolurilor din utilități precum Gazprom vor putea crește anual cel mult cu rata inflației din anul anterior.
Relevant pentru momentul de față este că, în contextul războiului declanșat de Rusia în Ucraina și al sancțiunilor economice cu care a răspuns Occidentul, Gazprom are mult mai multe probleme decât în 2006. Deocamdată, reducerea semnificativă a volumelor livrate Europei este compensată de majorarea galopantă a prețurilor. Pe termen mai lung, însă, eventuala pierdere integrală a clientului Europa (voluntară sau nu) nu va putea fi compensată automat de încasări de la noi clienți, cum ar fi China. Pentru asta, Gazprom va trebui mai întâi să investească sume masive în construirea infrastructurii de transport necesare. În plus, cum se vede deja în tranzacțiile cu țiței, chinezii vor profita pentru a obține prețuri cât mai reduse de import.
Mai mult, ca urmare a sancțiunilor, Gazprom a pierdut atât capitalul marilor companii petroliere americane și europene, necesar pentru dezvoltarea și exploatarea prin parteneriate a celor mai costisitoare zăcăminte, cât și know-how-ul și tehnologia de extracție a acestora, exporturile occidentale de astfel de echipamente fiind interzise prin sancțiuni.
Potrivit unui document intern recent al Guvernului de la Moscova, citat de Bloomberg, o întrerupere completă a livrărilor de gaze către Europa ar însemna o pierdere anuală de venituri bugetare de circa 6,6 miliarde dolari, care nu va putea fi compensată pe termen mediu prin vânzări către alte piețe de export. Perspectiva pare tot mai credibilă, după recentele avarii grave, cu suspiciuni de sabotaj, survenite la gazoductele Nord Stream 1 și 2, care transportă gaze din Rusia spre nordul Europei.
În consecință, producția va trebui redusă, ceea ce va pune sub semnul întrebării obiectivul Kremlinului de majorare a furnizării de gaze către piața internă. Iar embargoul tehnologic occidental amenință capacitatea Rusiei de a își menține în funcțiune instalațiile de gaze naturale lichefiate existente și de a construi altele noi.
În concluzie, Rusia s-ar putea vedea nevoită în cele din urmă să decidă să extragă de la clienții interni ai Gazprom mult mai mulți bani decât erau aceștia obișnuiți de ani de zile.
Ca o confirmare a ipotezei, noul proiect de buget al Rusiei are ca obiectiv obținerea unor fonduri suplimentare de la producătorii de petrol și gaze, într-un moment în care prețurile materiilor prime sunt ridicate, a anunțat de curând ministrul de Finanțe, Anton Siluanov, în cadrul eforturilor autorităților de a reduce deficitul bugetar. Publicația Kommersant anunța anterior, citând surse care au dorit să-și păstreze anonimatul, că Rusia ia în considerare majorarea taxelor în domeniul petrolului și gazelor cu până la 3.000 miliarde de ruble (50 miliarde de dolari), în perioada 2023-2025.
Siluanov a declarat la o reuniune televizată a Guvernului că printre principalele propuneri pentru noul proiect de buget se numără majorarea taxei de export pentru exporturile de gaze prin conducte și a taxelor pentru gazele naturale lichefiate.
În plus, prognozele economice oficiale ale Executivului de la Moscova estimează o majorare cu 8,5% a prețurilor angro la gaze pentru toate tipurile de consumatoiri finali de la 1 decembrie 2022, urmată de altele, de câte 7%, din iulie 2024 și iulie 2025.
