Pe rolul Curții de Justiție a Uniunii Europene (CJUE) se află în prezent 3 procese în care reclamanții solicită anularea contribuției de solidaritate de minimum 33% din ″profiturile excesive″ pe 2022 ale companiilor cu cifră de afaceri de cel puțin 75% din extracție de țiței și gaze și fabricare de produse petroliere rafinate, impusă printr-un Regulament UE din octombrie 2022, a cărui aplicare în România printr-o ordonanță de urgență adoptată la finalul anului trecut a generat scandalul ″suprataxei OMV Petrom″.
Cele 3 acțiuni juridice împotriva contribuției de solidaritate au fost intentate toate în decembrie 2022.
Cea mai recentă, din 28 decembrie 2022, este cea introdusă de două subsidiare europene ale gigantului petrolier american ExxonMobil, care operează o rafinărie din Olanda, respectiv zăcăminte onshore de țiței și gaze din Germania.
Anterior, însă, pe 12 și 20 decembrie, pe rolul CJUE au fost înregistrate alte 2 procese deschise împotriva contribuției de solidaritate, de către persoane necunoscute.
Cele 2 acțiuni sunt intitulate ″TJ și alți 7 reclamanți împotriva Consiliului Uniunii Europene″, respectiv ″TV și TW împotriva Consiliului Uniunii Europene″. În ambele, reclamanții anonimi sunt reprezentați de ″J. Jannsen, avocat″.
Contactat de Profit.ro pentru a afla identitatea reclamanților, Consiliul Uniunii Europene, pârât în procese, nu a transmis niciun răspuns oficial până în momentul publicării acestui articol. O sursă UE a declarat că Consiliul ″nu comentează asupra niciunui aspect de substanță al spețelor aflate pe rol și nu este în poziția de a da informații asupra identității reclamanților″.
Primul dintre procesele intentate de anonimi vizează anularea întregului capitol despre contribuția de solidaritate din Regulamentul (UE) 2022/1854 al Consiliului din 6 octombrie 2022 privind o intervenție de urgență pentru abordarea problemei prețurilor ridicate la energie și, cu titlu subsidiar, anularea articolul 15 din Regulament, ″în măsura în care permite prelevarea retroactivă a unei contribuții de solidaritate în cursul anului 2022″.
Articolul 15 stipulează: ″Contribuția de solidaritate temporară pentru societățile din Uniune și sediile permanente, care desfășoară activități în sectoarele țițeiului, gazelor naturale, cărbunelui și rafinăriilor, inclusiv pentru cele care fac parte dintr-un grup consolidat doar în scopuri fiscale, se calculează pe baza profiturilor impozabile, astfel cum sunt stabilite în temeiul normelor fiscale naționale, în exercițiul financiar 2022 și/sau în exercițiului financiar 2023 și pe întreaga durată a acestora, care depășesc cu mai mult de 20% media profiturilor impozabile, astfel cum au fost stabilite în temeiul normelor fiscale naționale, din cele patru exerciții financiare care încep la 1 ianuarie 2018 sau se desfășoară după această dată. În cazul în care media profiturilor impozabile din acele patru exerciții financiare este negativă, în scopul calculării contribuției de solidaritate temporare, se consideră că profitul impozabil mediu este egal cu zero″.
″În susținerea acțiunii, reclamanții invocă două motive. Primul motiv, întemeiat pe faptul că Regulamentul atacat a fost adoptat în mod eronat în temeiul articolul 122 alineatul (1) TFUE (Tratatul privind Funcționarea Uniunii Europene – n.r.) și ar fi trebuit să fie adoptat de Consiliu, hotărând în unanimitate după consultarea Parlamentului European și în conformitate cu o procedură legislativă specială, în măsura în care regulamentul atacat conține măsuri fiscale. Al doilea motiv, întemeiat pe faptul că Regulamentul atacat încalcă dreptul de proprietate, astfel cum este consacrat la articolul 1 primul Protocol la CEDO și la articolul 17 din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene, precum și principiile legalității și securității juridice ale dreptului Uniunii, în măsura în care regulamentul atacat permite o aplicare retroactivă″, se arată în motivarea acțiunii.
Articolul 122 alineatul (1) din TFUE prevede că ″Fără a aduce atingere celorlalte proceduri prevăzute în tratate, Consiliul, la propunerea Comisiei, poate decide, în spiritul solidarității dintre statele membre, să adopte măsuri corespunzătoare situației economice, în special în cazul în care apar dificultăți grave în aprovizionarea cu anumite produse, în special în domeniul energiei″, iar ″În cazul în care un stat membru se confruntă cu dificultăți sau este serios amenințat de dificultăți grave, datorită unor catastrofe naturale sau unor evenimente excepționale situate în afara controlului său, Consiliul, la propunerea Comisiei, poate acorda statului membru în cauză asistență financiară din partea Uniunii, în anumite condiții″, singura obligație a Consiliului fiind de a informa Parlamentul European cu privire la decizia adoptată.
Practic, reclamanții susțin că, invocând articolul 122 alineatul (1) din TFUE, Consiliul a eludat norma obligativității deciziei unanime a statelor membre UE la adoptarea Regulamentului.
Acest argument este invocat și în acțiunea intentată de subsidiarele ExxonMobil Producing Netherlands și Mobil Erdgas-Erdö (Germania) ale ExxonMobil.
În plus, americanii reclamă că Consiliul UE nu avea prerogativa legală de a impune Regulamentul, acesta vizând un domeniu în care puterile UE sunt partajate cu cele ale statelor membre, plus încălcarea principiilor egalității de tratament și proporționalității, precum și a Cartei drepturilor fundamentale a Uniunii Europene.
În celălalt proces anonim, se solicită doar anularea articolului 15 din Regulament, cu motivarea că acesta ″constituie o încălcare a dreptului de proprietate, astfel cum este consacrat la articolul 1 din Primul protocol adițional la Convenția europeană a drepturilor omului și la articolul 17 din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene, precum și de principiile legalității și securității juridice ale Uniunii, în măsura în care Regulamentul atacat permite o aplicare retroactivă″.
Recent, după cum a relatat Profit.ro, președintele Klaus Iohannis a reușit ca, în aceeași declarație, să deplângă faptul că principalele partide de la guvernare, PNL și PSD, aruncă de la unul la celălalt responsabilitatea riscului cu șanse tot mai mari de concretizare ca OMV Petrom, cel mai mare producător de țiței și gaze din România, să nu datoreze contribuția de solidaritate de 60% din ″profitul excesiv″ pe 2022, impusă la finalul anului trecut printr-o OUG de aplicare Regulamentului UE din octombrie, și, totodată, să ia partea PNL împotriva PSD în această controversă.
Controversa a apărut în spațiul public după ce cel mai mare producător de țiței și gaze din România, OMV Petrom, controlat de grupul austriac OMV, a anunțat de 2 ori că, în baza rezultatelor sale financiare pe anul trecut și a prevederilor OUG, consideră că nu datorează contribuția de solidaritate, mai puțin de 75% din cifra sa de afaceri anuală provenind din sectoarele de activitate vizate de suprataxă. În schimb, grupul-mamă OMV a transmis că datorează contribuția acasă în Austria.
