Principalul obiectiv al reintroducerii controlului prețului la electricitate nu este scăderea facturii consumatorilor casnici, lucru recunoscut de altfel Autoritatea Națională de Reglementare în Domeniul Energiei (ANRE), ci salvarea sistemelor de încălzire centralizate. Astfel, centralele de cogenerare, deși sunt incluse, alături de Nuclearelectrica și Hidroelectrica în coșul dedicat alimentării clienților casnici la preț reglementat, nu vor încasa un preț format din costul de producție plus o rata de profit de 5%, ci un preț mult mai mare, 90% din prețul mediu de pe piața pentru ziua următoare (PZU), cea mai scumpă piață din România, potrivit unui proiect de ordin ANRE.
De ce este important: Marți vicepreședintele ANRE, Zoltan Nagy-Bege a declarat că există foarte multe persoane care au nevoie de ajutoare pentru plata facturii la energie, dar nu beneficiază de ele, în schimb statul acordă subvenții uniforme, pentru toți consumatorii. Oficialul se referea, foarte probabil, la clienții din sistemele centralizate de încălzire, care beneficiază de subvenții de 60-70% din prețul gigacaloriei finanțate de la bugetele locale, indiferent de veniturile realizate. De exemplui, 561.000 de gospodăriii din Capitală conectate la sistemul centralizat de furnizare a energiei termice plătesc doar 163 lei pe gigacalorie, unul dintre cele mai mici la nivel de țară, diferența de 60% fiind subvenționată din bugetul Primăriei Capitalei.
Și mai important. Însă aceasta este numai una din subvențiile/facilitățile fiscale/ajutoarele de stat de care beneficiază aceste sisteme centralizate. OUG 114 le creează cel puțin încă trei “avantaje”, preț fix ridicat la energia electrică produsă, cost de producție redus și plafonat pe 3 ani și impozit pe cifra de afaceri de doar 0,1%.
ANRE susține, în proiectul de ordin menit a aplica OUG 114, că “tarifele aplicate clienților casnici de către furnizorii de ultimă instanță pentru perioada 1 ianuarie 2019 – 28 februarie 2022”, vor fi menținute la “un nivel relativ constant”.
Încă din momentul emiterii ordinului, a apărut o aparentă contradicție în text. Proiectul prevedea ca cei mai ieftini producători, Hidroelectrica și Nuclearelectrica, să vândă către furnizorii de ultimă instanță (FUI) în vederea alimentării cosnumatorilor casnici până la 65% din producție la un preț mult mai mic decât în prezent, “costul de producție plus un profit reglementat de 5%”. În aceste condiții, de ce nu scădea prețul la consumatorii finali, ci rămânea înghețat?
Răspunsul l-a dat tot ANRE, care a publicat recent un alt proiect de ordin, prin care precizează care este prețul energiei pe care îl vor încasa centralele în cogenerare pentru energia livrată furnizorilor în vederea alimentării consumatorilor casnici. Acesta nu este “costul de producție plus un profit reglementat de 5%”, ca în cazul energiei hidro și nucleare, ci de “90% din prețul mediu ponderat de tranzacționare a energiei electrice realizat pe piața pentru ziua următoare (PZU) și pe piața Intra-zilnică (PI) de energie electrică”.
Chiar dacă prețurile pe PI sunt de obicei mai reduse decât cele pe PZU (la jumătate în luna decembrie), volumele scăzute (de 0,3% din volumele de pe PZU) fac ca, practic, centralele în cogenerare să încaseze 90% din prețul cel mai scump al energiei tranzacționate în România, cel de pe PZU.
Prețul de pe PZU este superior celui de pe celelalte piețe OPCOM, de Piața Centralizată pentru Contracte Bilaterale, de pe Piața Centralizată cu negociere dublă continuă sau de pe Piața Centralizată pentru Serviciul Universal.
Aceasta este însă numai unul din avantajele create sistemului de încălzire centralizat prin OUG 114.
Potrivit ordonanței Vâlcov-Teodorovici, centralele în cogenerare vor beneficia de un preț reglementat al materiei prime (gaz) de 68 de lei/MWh, cu alte cuvinte guvernanții le-au scăzut din pix și costul de producție.
De asemenea, ele nu achită, precum ceilalți actori din piață nou introdusa taxă de 2% pe cifra de afaceri, ci doar 0,1% pentru cifra de afaceri aferentă activității termo.
În plus, ele mai încasează și contribuția pentru cogenerare, achitată de toți consumatorii de curent, indiferent dacă sunt sau nu clienți ai sistemelor centralizate. Contribuția pentru cogenare, achitată chiar și de consumatorii casnici din mediu rural, care nu vor beneficia niciodată de vreun avantaj de pe urma subvenționării sistemelor centralizate, a fost deja majorată cu 38% la finalul anului trecut și reprezintă aproximativ 2,5-3% din valoarea unei facturi.
Guvernul a amânat recent cu 2 ani, până la 1 aprilie 2021, intrarea în vigoare a Legii privind venitul minim de incluziune, care ar fi trebuit să fie aplicată de la 1 aprilie 2019 și prin care, printre altele, este modificat radical sistemul de acordare a subvențiilor pentru încălzirea locuințelor. Intrarea în vigoare a acestei legi ar fi reprezentat o lovitură grea dată sistemelor de încălzire centralizată.
Tot în 2021, ar urma să expire și ajutorul de stat pentru unele dintre centralele care produc concomitent energie termică și electrică, în cogenerare de înaltă eficiență, și care alimentează sistemele centralizate de încălzire a populației de tip RADET, constând într-o contribuție plătită pe facturi de toți consumatorii de electricitate din România.
Comisia Europeană consideră că această subvenționare este un ajutor de stat. În noiembrie 2016, CE a decis că "ajutorul poate fi acordat în cursul perioadei 2010-2023, fără a se depăși unsprezece ani consecutivi de sprijin pentru fiecare beneficiar și nu poate fi extins dincolo de sfârșitul perioadei de amortizare a unității de cogenerare de înaltă eficiență a energiei termice și a energiei electrice care beneficiază de sprijin". Cu alte cuvinte, ajutorul de stat poate fi acordat până cel mult în anul 2023, iar pentru multe CET-uri care livrează agent termic în sistemele centralizate de încălzire pentru populație termenul va expira chiar mai devreme.
Adoptarea OUG 114, care a afectat întreg sistemul energetic autohton, transformând România în importator net de electricitate, este soluția găsită de guvernanți pentru salvarea sistemelor centralizate, al căror principal “merit” nu este unul economic, ci electoral. Mai ales în București!
