Prețul gazelor naturale cu livrare în luna decembrie de pe Bursa Română de Mărfuri (BRM) s-a majorat cu peste 13% față de cel al gazelor cu livrare în luna noiembrie. Evoluția prețului din România urmează traiectoria celui din Uniunea Europeană, care se confruntă cu un deficit de alimentare cu Gaz Natural Lichefiat (GNL) și cu un nivel redus al stocurilor.
Prețul de pe piața autohtonă, de 89,38 lei/MWh în cazul gazului cu livrare în decembrie este cu aproximativ 12,5% mai redus decât cel înregistrat pe cea mai dezvoltată piață de gaze din UE, cea din Marea Britanie, unde un MWh este cotat la peste 22 euro (102 lei). Acesta este cel mai ridicat nivel înregistrat în ultimii patru ani în Marea Britanie.
Potrivit Platts, în pofida faptului că această iarnă va fi una mai blândă, prețul gazelor din Uniunea Europeană, implicit și din România, ar putea fi afectat la începutul acestei ierni ca urmare a unui deficit de alimentare cu Gaz Natural Lichefiat (GNL) a Europei de Nord-Vest, ceea ce va majora cererea de gaze rusești.
În plus, susține Platts, stocurile de gaze din UE se află în prezent la minimele istorice ale ultimilor două ierni.
Platts avertizează că săptămâna viitoare ar putea crește atât volatilitatea pieței, cât și cea a prețurilor gazelor naturale dacă va persista combinația dintre vremea rece și deficitul de livrări de GNL. Deficitul de gaz natural lichefiat pe piața europeană este pus de experții platformei de tranzacționare pe seama cererii și, implicit, prețurilor mai mari din Asia, în special China, unde cererea a fost extrem de solidă.
În ceea ce privește piața autohtonă, a fost semnat și un contract cu livrare în luna ianuarie 2018, de 95.000 MWh, la o cotație de 105 lei/MWh. Aceasta este cu 38% mai ridicat decât prețul mediu ponderat de 75,69 lei/MWh înregistrat pe BRM în luna ianuarie a acestui an. Această cotație include și tariful de înmagazinare perceput de Romgaz, de 28 lei/MWh, prețul propriu-zis al gazelor fiind de doar 77 lei/Mwh.
Principalul beneficiar al acestui preț ridicat este statul român, care în prezent percepe un impozit de 60% din veniturile din liberalizarea prețului gazelor (din diferența dintre prețul realizat și cel de dinainte de privatizare, de 45,7 lei), fapt ce pune o presiune suplimentară pe prețul intern al gazelor. În plus, un efect negativ ar putea avea și iminenta adoptare a legii de aprobare a OG 7/2013 (retrimisă către reexaminare de președinție și adoptată în aceeași formă de Senat și comisia de Industrii a Camerei Deputaților) și care prevede majorarea impozitului la 80% pentru gazul vândut la peste 85 lei/MWh. Astfel, dacă aceasta va fi adoptată de plenul Camerei Deputaților până la finalul anului, de pe urma liberalizării prețurilor statul se va alege cu 60% din diferența dintre 85 de lei și 45,7 lei (din care se scad redevențele și investițiile în upstream) și cu 80% din prețul efectiv realizat pe bursă și pragul de 85 de lei.
În ceea ce privește stocurile din România, acestea se află la un nivel adecvat, de 2,2 mld metri cubi, stabilit potrivit unei hotărâri de guvern, cu 0,5 miliarde metri cubi peste obligația legală stabilită prin ordin ANRE, de 1,7 miliarde. De altfel, în ultimii ani, la finalul iernii, în depozite au rămas volume însemnate de gaze naturale, maximul fiind atins în 2016 când din cele 1,7 miliarde mc de gaz înmagazinați, la finalul ciclului de extracție rămăseseră în depozite 0,8 miliarde mc. Volumul de gaz înmagazinat influențează prețul achitat de consumatorii finali, furnizorii solicitând ANRE recunoașterea costurilor de achiziție, inclusiv cel cu tariful de înmagazinare, de 28 de lei!
Potivit unui document al Ministerului Energiei, “atât scăderea nivelului de gaze naturale înmagazinate, cât și cel al obligației constituirii de către furnizori a unui stoc minim de gaze naturale în depozite, observat în ultimii 5 ani, sunt o consecință a scăderii consumului de gaze naturale pe fondul reducerii activităților economice și totodată a atractivității prețului gazelor naturale din importul curent comparativ cu cel al gazelor naturale înmagazinate.
Conform legislației în vigoare, furnizorul de gaze naturale are responsabilitatea asigurării securității livrării gazelor naturale Ia clienții din portofoliul propriu. Această responsabilitate este totală și stabilită atât prin lege, cât și în condițiile de licențiere a respectivului furnizor. Astfel, negarantarea securității livrării de gaze naturale, determină încălcarea condițiilor de licențiere și atrage după sine amenzi și/sau pierderea unor drepturi de a furniza gaze în România.”
