România și-a majorat importurile de gaze cu 46% în primele două luni ale acestui an față de perioada ianuarie-februarie 2018, susține Autoritatea Națională de Reglementare în Domeniul Energiei (ANRE). Poate, dar dacă luăm în calcul și luna martie, creșterea importurilor a fost de doar 9% comparativ cu perioada similară a anului trecut, afirmă Institutul Național de Statistică (INS). Greșit, susține Romgaz: “importul de gaze naturale s-a menținut aproximativ la același nivel ca în primul trimestru al lui 2018”.
Probabil că datele și metodologiile folosite sunt diferite, însă surprind diferențele extrem de ridicate: nu este o diferență de 1-2 puncte procentuale , ci de zeci de procente. Ceea ce amintește mai degrabă de remarca laureatului premiului Nobel pentru economie, Ronald Coase: „Dacă torturezi datele suficient de mult timp, în cele din urma Natura va mărturisi!“
Potrivit rapoartelor ANRE, în primele două luni ale acestui an (ultimele date disponibile), România a importat o cantitate de 7,3 TWh de gaze naturale, în perioada similară a anului trecut importurile fiind de doar 5 TWh. Cum în luna martie a anului trecut, importurile au fost de 3,2 TWh, rezultă că, pentru a obține creșterea trimestrială de 9% anunțată de INS, România ar fi trebuit să importe în luna martie o cantitate de două ori mai mică decât în martie 2018, de 1,6 TWh. Asta după ce în primele două luni ale anului a importat o cantitate cu aproape 50% mai ridicată!
28 noiembrie - Profit Financial.forum
Rapoartele ANRE sunt alcătuite în baza Ordinului 221/2018, potrivit căruia “ANRE publică lunar, până la data de 20 a lunii M+2 pentru luna de livrare M, cantitățile totale lunare cumpărate în baza contractelor de import încheiate și prețul mediu ponderat aferent acestor cantități“.
În cazul INS, în schimb, datele cantitative sunt furnizate de operatorii de rețea, Transgaz în cazul importurilor de gaz natural. Date suplimentare sunt obținute de la Direcția Generală a Vămilor în cazul comerțului extra-UE și de la Intrastat pentru livrările intracomunitare. INS precizează că “datele pentru perioada curentă sunt provizorii și pot fi revizuite ulterior pe baza rectificărilor ce se efectuează retroactiv de către operatorii economici din eșantion”.
Însă cea mai surprinzătoare este raportarea Romgaz care susține că “importul de gaze naturale s-a menținut aproximativ la același nivel ca în T1 2018, România importând o cantitate estimată de 9,3 TWh”.
Potrivit datelor ANRE, importurile pe primele trei luni ale anului trecut au fost nu de 9,3 TWh, ci de 8,2 TWh, ceea ce ar sugera nu o stagnare, ci o majorare a importurilor cu 13,5%.
Evoluția importurilor zilnice din Ungaria din ultimul an
Cei doi mari actori de pe piața de gaze din România nu se pun de acord nici măcar asupra consumului. Potrivit Romgaz, consumul intern a scăzut cu 3%, iar potrivit OMV Petrom, cu 4% în primul trimestru al acestui an comparativ cu trimestru similar al anului trecut.
În ceea ce privește producția proprie de gaze, Romgaz anunță o majorare cu 4,8%, iar OMV Petrom, o scădere cu 8%. Datele ar sugera că, în condițiile scăderii consumului intern cu 3-4%, producția internă ar trebui să acopere consumul autohton în aceeași proporție în care o acoperea în primul trimestru al anului trecut.
Numai că, potrivit Direcției Generale pentru Energie a Comisiei Europene, ca urmare a dezechilibrului creat între cerere și ofertă în ultimul trimestru al anului trecut, companiile autohtone au apelat la volumele de gaz depozitate și la importuri.
Așa se face că, deși la nivel european media schimbărilor înregistrate în cantitățile de gaz depozitate a fost de doar 12,4%, în România a depășit 20%. Dintre statele europene, doar Polonia, Croația și Italia au depășit acest nivel de extracție a gazelor din depozite.
Comparativ, Marea Britanie avea, la începutul acestui an, o rată a umplerii depozitelor de 100%, iar Danemarca și Olanda una de peste 80%.
În urma extragerilor masive din ultimele luni ale anului trecut, România și Ungaria (care a devenit principala sursă de import pentru România) aveau depozitele pline în proporție de doar puțin peste 40% din capacitatea lor totală.
Cu alte cuvinte, chiar dacă producția internă din primul trimestru ar fi putut acoperi consumul autohton, România tot trebuia să importe pentru a-și reumple depozitele “devalizate” în ultimele luni ale anului trecut. Surpriză însă: Romgaz susține că volumul gazelor injectate în depozite a scăzut la rândul său cu 25%, de la 300 milioane mc în primele trei luni ale anului trecut la 222 milioane mc în perioada ianuarie-martie 2019.
De altfel, raportările Romgaz se contrazic evident cu cele ale OMV Petrom. Romgaz susține că, în primul trimestru, consumul de gaze naturale estimat la nivel național a fost de 48,5 TWh, din care aproximativ 9,33 TWh a fost acoperit cu gaze din import, iar diferența de 39,2 TWh - cu gaze din intern, la care Romgaz a participat cu 17,63 TWh, ceea ce reprezintă 36,36% din consumul național și 43,48% din consumul acoperit cu gaze din intern. Cota de piață a Romgaz a scăzut cu 2,7% față de cota de piață înregistrată în T1 2018.
Scăderea cotei de piață a Romgaz în condițiile unui nivel constant al importurilor ar sugera o creștere a cotei de piață a celuilalt mare producător, OMV Petrom.
Surpriză, însă, potrivit raportului pe primul trimestru al OMV Petrom, “volumul vânzărilor de gaze naturale ale OMV Petrom a scăzut cu 14% în primul trimestru al acestui an față de trimestrul înâi al lui 2018, din cauza scăderii producției proprii de gaze și a volumelor mai mici disponibile în depozite” la începutul anului comparativ cu perioada similară a anului trecut. În primul trimestru, OMV Petrom a raportat că a vândut către terți 9,7 TWh.
Dacă adăugăm cei 17,63 TWh pe care Romgaz susține că i-a livrat în sistem, rezultă că cei doi mari producători români au alimentat consumatorii autohtoni cu 27,3 TWh, cu 12 TWh sub nivelul la care susține Romgaz că a fost alimentat consumul cu gaze din intern (și care în niciun caz nu poate fi explicat prin utilizarea gazului în propriile centrale pentru producția de energie)! Cum depozitele erau și ele la un nivel redus, potrivit CE, informație confirmată atât de Romgaz (scădere cu 20% a volumelor extrase din depozite de la 1,1 miliarde metri cubi în T1 2018 la 880 milioane mc în T1 2019), cât și de OMV Petrom (“volume mai mici disponibile în depozite la începutul anului”), de unde a fost acoperită această diferență, dacă nu din importuri?
Evoluția importurilor zilnice din Ucraina din ultimul an
Acest lucru este confirmat de Asociația Operatorilor europeni de sistem de transport gaze (ENTSOG). Potrivit datelor ENTSOG, dacă în lunile ianuarie/februarie 2018, fluxurile fizice de la Csanadpalota din direcția Ungariei către România erau, în marea majoritate a zilelor de 5.000 MWh/zi, în primele două luni ale acestui an, acestea au fost de 10 ori mai ridicate, de 50.000 de MWh/zi. Volumul gazului adus din Ungaria este unul considerabil, reprezentând aproape 20% din volumul de gaz intrat în sistem din producția internă în aceeași perioadă (din perimetrele de producție, cum se exprimă Transgaz), de 260-270 mii MWh/zi. Interesant este că evoluția importurilor din Ungaria a fost una ascendentă începând cu luna noiembrie, în decembrie acestea ajungând deja la valoarea maximă a rezervărilor de capacitate licitate pentru acea dată, de 20 de mii de MWh.
Interesant este că majorarea importurilor din Ungaria a fost parțial compensată de o reducere a celor din Ucraina. Acest lucru ar putea sugera și un alt motiv al exploziei importurilor de la vecinii vestici: companiile autohtone se tem de un eventual eșec în negocierile ruso-ucrainene de reînnoire a contractului de trafic dintre cele două state, care expiră pe 31 decembrie, și-și caută rute de alimentare alternative.
