Comisia Europeană a autorizat, luni, finanțarea publică acordată de România Aeroportului Timișoara în perioada 2007-2009, precum și taxele datorate de toate companiile aeriene care utilizează aeroportul și sumele care trebuie plătite de Wizz Air aeroportului în temeiul acordurilor individuale.
În mai 2011, în urma unei plângeri depuse de Carpatair și pe baza altor informații, Comisia a deschis o investigație aprofundată pentru a evalua dacă anumite măsuri în favoarea Aeroportului Timișoara și a companiei Wizz Air respectau normele UE privind ajutoarele de stat. Au fost vizate, în special:
- finanțarea publică acordată administratorului Aeroportului Timișoara în perioada 2007-2009;
- schemele privind taxele de aeroport și reducerile aferente adoptate în 2007, 2008 și 2010;
- acordurile semnate în 2008 între administratorul aeroportului și Wizz Air, și anume: (i) un memorandum de înțelegere, (ii) un acord de marketing, (iii) un acord de exploatare și (iv) un acord de handling la sol (denumite împreună „acordurile din 2008”) și
- neexecutarea silită a taxelor de aeroport facturate companiei Wizz Air pentru perioada octombrie 2009–februarie 2010.
Comisia a constatat că:
- anumite fonduri publice primite de Aeroportul Timișoara în perioada 2007-2009 au fost utilizate pentru a finanța activități neeconomice ale aeroportului sau nu au oferit niciun avantaj economic aeroportului. Prin urmare, acestea nu constituie ajutor de stat. Restul de investiții finanțate din fonduri publice erau pe deplin compatibile cu normele din 2005 privind ajutoarele de stat, Orientările pentru sectorul aviației, în vigoare la acel moment.
- schemele privind taxele de aeroport din 2007, 2008 și 2010, inclusiv reducerile și rabaturile practicate, s-au aplicat în același mod tuturor companiilor aeriene la Aeroportul Timișoara. Acest lucru înseamnă că schemele respective nu erau selective și, prin urmare, nu au constituit ajutor de stat.
- acordurile din 2008 cu Wizz Air au fost profitabile în mod progresiv pentru aeroport, iar un operator prudent în economia de piață ar fi încheiat astfel de acorduri. Prin urmare, aceste măsuri nu au constituit ajutor de stat.
- taxele de aeroport restante care trebuiau să fie plătite de Wizz Air au fost compensate cu creanțele companiei aeriene aferente unor plăți pentru servicii de marketing, în conformitate cu legislația aplicabilă. Prin urmare, plângerea privind o presupusă neexecutare silită a rămas fără obiect.