Statul francez a transformat litoralul de nord într-un adevărat buncăr

Statul francez a transformat în ultimii 30 de ani litoralul de nord într-un adevărat buncăr și a instaurat o "politică de disuasiune" la adresa migranților pentru a împiedica traversările clandestine ale Canalului Mânecii, relevă un raport realizat pentru un grup de asociații pro-migranți, citat de AFP. Milioane de euro au fost investite în supraveghere, menționează raportul.

"Prin hărțuire și violență, obiectivul statului este de a-i face pe exilați să plece", a rezumat pentru France Presse Pierre Bonnevalle, autorul raportului realizat pentru Platforma de susținere a migranților (PSM), scrie Agerpres.

CITEȘTE ȘI Cefin Trucks, cu afaceri de aproape 90 milioane euro, anunță strategia pe 2022: digitalizare, servicii financiare, creșterea eficientă a vânzărilor, expansiunea rețelei de service. Ford Trucks - lider de piață pe mai multe segmente

Practic, "nici aparatul polițienesc, administrativ și juridic" instalat, nici amenajările cu sârmă ghimpată, nici acordurile bilaterale cu Marea Britanie nu reușesc să-i împiedice pe migranți să se angajeze în traversări riscante în camioane sau pe mare, notează raportul publicat la exact 19 ani de la semnarea acordurilor de la Touquet, prin care gestionarea acestei frontiere a fost încredințată Franței.

Problema migrației a început să atragă un răspuns polițienesc în 1997, după un prim val de imigrație provenit mai ales din Kosovo.

Taberele improvizate din zona litoralului s-au succedat de la Sangatte, la finele anilor 1990, până la "jungla" de la Calais din timpul crizei migrației din 2015, în paralel cu eforturile autorităților de a elimina aceste "puncte de instalare" a migranților.

Între timp, statul și-a intensificat cooperarea cu Marea Britanie prin acorduri bilaterale începând cu cel de la Touquet, intrat în vigoare în 2004, până la cel de la Sandhurst, din 2018 - acesta fiind cel de-al 19-lea -, iar Londra a investit la rândul său zeci de milioane de euro pentru a "etanșeiza" litoralul nordic francez.

Ca rezultat, din 1998 au fost cheltuite cel puțin 1,28 miliarde de euro pe garduri, videosupraveghere, securitate privată și alte dispozitive, arsenal la care se adaugă "hărțuirea cotidiană", "violențele polițienești" și "împiedicarea accesului la drepturi fundamentale", denunță raportul.

Potrivit lui Bonnevalle, s-a ajuns astfel la situația absurdă în care "străinii nu pot nici să intre" în Franța și în spațiul european, "nici să rămână și nici să iasă".