Iohannis a sesizat Curtea Constituțională asupra proiectului de lege adoptat luna trecută de Parlament și care oferă cetățeanului străin căsătorit cu un cetățean român dreptul de a dobândi cetățenia română dacă aceștia conviețuiesc în străinătate de cel puțin 10 ani de la data căsătoriei. Șeful statului consideră că neclaritatea noilor prevederi conduc la încălcarea drepturilor constituționale ale cetățenului român.
De ce este important: În prezent, cetățenia română se poate acorda, la cerere, persoanei fără cetățenie sau cetățeanului străin dacă ”s-a născut și domiciliază, la data cererii, pe teritoriul României sau, deși nu s-a născut pe acest teritoriu, domiciliază în condițiile legii pe teritoriul statului român de cel puțin 8 ani sau în cazul în care este căsătorit și conviețuiește cu un cetățean român de cel puțin 5 ani de la data căsătoriei”.
Autorii proiectului adoptat arată că, în ultimele decenii, mulți cetățeni români s-au căsătorit cu cetățeni străini și locuiesc în afara țării.
”Soții acestora, cetățeni străini, deși nu au domiciliat niciodată în România, au învățat limba română, împărtășesc valori și tradiții românești, dovedesc cunoaștere și interes pentru cultura și istoria poporului român, sunt atașați civilizației noastre. Unii dintre ei dovedesc, prin atitudine, loialitate față de statul român și ar dori să dobândească cetățenia română, dar legea cetățeniei în vigoare le condiționează îndeplinirea acestei dorințe de o ședere îndelungată peteritoriul României, ceea ce, în condițiile mobilității accentuate a oamenilor în societatea modernă, face practic imposibilă această opțiune, lipsind statul român de cetățeni care ar putea avea contribuții importante la protejarea și promovarea culturii, civilizației și spiritualității românești”, arată inițiatorii.
Ei adaugă că în cadrul acestor familii mixte însăși conviețuirea îndelungată a soților creează premisele unor legături spirituale strânse ale soților cetățenilor români cu tradițiile și cultura românească, iar acordarea cetățeniei române ar însemna transformarea acestor legături spirituale strânse în raporturi de cetățenie cu statul român.
Pentru a veni în sprijinul acestora, proiectul adoptat de Parlament modifică și completează Legea nr.21/1991 a cetățeniei române cu un text nou care să permită acordarea cetățeniei române persoanei fără cetățenie sau cetățenului străin căsătorit cu un cetățean român și care conviețuiește în străinătate cu acesta de cel puțin 10 ani de la încheierea căsătoriei.
Obiecțiile președintelui
Șeful statului arată că potrivit Legii cetățeniei române, care este modificată acum de Parlament, ”cetățenia română este legătura și apartenența unei persoane fizice la statul român”.
În cazul legii criticate, Iohannis consideră că sintagma este ”căsătorit și conviețuiește în străinătate cu un cetățean român de cel puțin 10 ani de la data căsătoriei” este lipsită de claritate și precizie, contrar exigențelor constituționale.
Din conținutul normei criticate, arată Iohannis, nu reiese cu claritate dacă această perioadă de 10 ani trebuie să fie una neîntreruptă sau nu, mai ales prin raportare la dispozițiile art. 8 alin. (3) din Legea nr. 21/1991.
Astfel, intervenția legislativă nu este corelată cu prevederile art. 8 alin. (3) din același act normativ care prevede că: „Dacă cetățeanul străin sau persoana fără cetățenie care a solicitat să i se acorde cetățenia română se află în afara teritoriului statului român o perioadă mai mare de 6 luni în cursul unui an, anul respectiv nu se ia în calcul la stabilirea perioadei prevăzute la alin. (1) lit. a)”.
”Astfel, întrucât art. 8 alin. (3) trimite la întregul conținut al art. 8 alin. (1) lit. a), devine neclar în ce măsură ipoteza normativă - potrivit căreia cetățeanul străin sau persoana fără cetățenie se află în afara teritoriului statului român pe o perioadă mai mare de 6 luni în cursul unui an, cu consecința neluării în calcul a anului respectiv - va fi compatibilă cu noua soluție legislativă ce are în vedere plasarea titularului cererii în străinătate pe întreaga perioadă de 10 ani de la data căsătoriei”, arată șeful statului.
Iohannis subliniază că unul dintre principiile cetățeniei române este reprezentat de faptul că numai cetățenii români sunt titularii tuturor drepturilor și libertăților consacrate de Constituție, inclusiv ai drepturilor exclusiv politice.
În susținerea sa, Iohannis citează și art. 4 din Constituție: ”(1) Statul are ca fundament unitatea poporului român și solidaritatea cetățenilor săi. (2) România este patria comună și indivizibilă a tuturor cetățenilor săi, fără deosebire de rasă, de naționalitate, de origine etnică, de limbă, de religie, de sex, de opinie, de apartenență politică, de avere sau de origine socială”. De asemenea, este invocat art. 5 alin. (1) din Constituție: ”Cetățenia română se dobândește, se păstrează sau se pierde în condițiile prevăzute de legea organică”.
”Toate aceste principii constituționale oferă substanță cetățeniei, atât în accepțiunea sa de instituție juridică reglementată prin lege cu caracter organic, cât și în cea de condiție juridică. În situația de față, o reglementare neclară, incompletă și necorelată cu ansamblul reglementărilor în materie, nu lipsește doar norma de claritate și precizie, contrar art. 1 alin. (5) din Constituție, ci se răsfrânge și asupra aplicării altor principii de rang constituțional, precum principiul statului de drept, principiile constituționale ale cetățeniei și, implicit, principiul egalității în fața legii”, reclamă prețedintele.
În concret, Iohannis aratî că neclaritatea menționată este susceptibilă de a crea interpretări diferite ale autorităților chemate să aplice legea - ce ar putea opune incidența art. 8 alin. (3) din Legea nr. 21/1991 - și, pe cale de consecință, dificultăți în aplicare și soluții diferite cu privire la cererile de acordare a cetățeniei române unor cetățeni străini sau persoane fără cetățenie, cu așteptări legitime întemeiate pe art. 8 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 21/1991.
Astfel, în situația în care completarea normei criticate ar reprezenta o derogare implicită de la art. 8 alin. (3) din Legea nr. 21/1991, este neclar dacă soțul unui cetățean român ar trebui să facă dovada că timp de 10 ani de la data încheierii căsătoriei conviețuirea a fost neîntreruptă în străinătate sau dacă poate cumula perioade de conviețuire în străinătate cu perioade de conviețuire în România.
Având în vedere situațiile reglementate în prezent de art. 8 alin. (1) lit. a), este neclar și dacă prin completarea dispoziției menționate termenul de 10 ani de conviețuire în străinătate se raportează la momentul unei căsătorii încheiate potrivit legii române sau încheiate potrivit legii statului cetățeanului străin sau a unui stat terț, situație ce poate ridica problema recunoașterii sale în România.
Față de cele de mai sus, ținând cont și de importanța domeniului reglementat, domeniu rezervat legii organice potrivit art. 5 alin. (1) din Constituție, era cu atât mai necesară definirea cu claritate a tuturor ipotezelor normative și a condițiilor în care cetățenia română poate fi dobândită la cerere, o reglementare lacunară sau neclară fiind contrară art. 1 alin. (5) în dimensiunea sa referitoare la calitatea legii, prin raportare la art. 1 alin. (3) și art. 4 din Constituție, mai arată șeful statului, care reclamă și încălcarea unor norme de tehnică legislativă.
