Petrolul s-a scumpit, gazul a urcat și mai puternic, activele de refugiu au crescut și ele luni, în prima zi de tranzacționare de după declanșarea unui nou război în Orientul Mijlociu, după ce SUA și Israelul au bombardat Iranul și au ucis conducerea statului, iar iranienii au ripostat cu atacuri aeriene, inclusiv asupra țărilor arabe din regiunea Golfului Persic.
Zona este una foarte importantă pentru tranzitul de petrol și gaz lichefiat, iar Iranul a declarat închis accesul prin Strâmtoarea Ormuz.
Economiștii ING Bank spun că s-ar putea scrie cărți despre posibilele scenarii militare și geopolitice, dar pentru piețele financiare întrebările sunt mai simple și mai brutale: se termină în câteva zile sau se transformă într-un război infinit (forever war) care va acapara toată regiunea?
Scenariul 1: Ține 4-7 zile și business as usual
În primul scenariu, loviturile Americii și Israelului nimicesc rapid țintele militare, operațiunile încetinesc și un armistițiu de facto apare într-o săptămână. Iranienii au un răspuns măsurat, loviturile în Strâmtoarea Ormuz nu afectează semnificativ traficul – „inclusiv pentru că exporturile de petrol ale Teheranului către China depind de acesta”.
„Regimul fie supraviețuiește într-o formă slăbită, fie se facturează într-o tranziție internă dificilă”, arată analiștii.
În tot cazul, opinia ING este că s-ar repeta scenariul de după loviturile din iunie 2025 ale SUA și Israelului asupra instalațiilor nucleare iraniene: petrolul se scumpește inițial, după care cotațiile scad, pe măsură ce traficul maritim din Golf este considerat tot mai sigur: „o primă de război temporară, fără implicații macro de durată”. După scurt timp s-ar reveni la agenda ultimului an: tarife, diferențialele de creștere economică și inteligența artificială.
Analiștii UniCredit consideră că regimul iranian are motive serioase să evite o escaladare în care să riște o lovitură fatală. Blocarea Ormuzului ar risca să alieneze China, care este un mare beneficiar al țițeiului venit din Golf, și una dintre cele doar două puteri globale care îi sunt favorabile.
China importă 13% din consumul de petrol din Iran, face plățile în yuani și livrează echipamente militare Iranului. Iar China s-ar teme că SUA va prelua controlul asupra Strâmtorii Ormuzului, în contextul în care 70% volumul de petrol și gaz lichefiat care trece pe acolo merge în Asia.
„În cele din urmă, viabilitatea căii maritime va depinde de disponibilitatea armatorilor și a asigurătorilor de a o utiliza în continuare – iar acest lucru ar putea necesita implicarea Marinei SUA. De asemenea, este important de subliniat faptul că, având în vedere slăbiciunea economică a țării, veniturile din petrol rămân importante din punct de vedere strategic pentru Iran”, scriu economiștii UniCredit.
UniCredit arată că datele fundamentale nu susțin un preț al țițeiului Brent de peste 80 de dolari pe baril: cererea este de puțin peste 103 milioane de barili pe zi, în timp ce oferta este de peste 107 milioane de barili. Totodată, OPEC+ are rezervă de capacitate până la o producție de aproape 112 milioane de barili. Duminică, OPEC+ a decis creșterea producției cu 206.000 de barili/zi în aprilie, cu circa 50% mai mult decât creșterile decise în decembrie.
Cu alte cuvinte, există suficientă producție în piață, iar prețul estimat de UniCredit pe baza acestui factor este de 60 de dolari/baril, restul de până la 80 fiind primă de risc. Luni, prețul a crescut cu peste 7%, la circa 78 de dolari/baril.
Și Erste anticipează un avans reținut al prețurilor țițeiului, câtă vreme o blocadă ar fi contrară atât intereselor SUA, cât și celor ale Chinei. Iranul va avea oricum puterea de a impune doar pe o perioadă limitată o blocadă, de până la câteva săptămâni, a Strâmtorii Ormuzului, estimează analiștii băncii austriece.
Pentru SUA, prelungirea războiului ar duce la creșterea inflației, chiar dacă nu depinde direct de petrolul din Golf – cotațiile ar crește și pentru țițeiul american, arată ING. Asta în condițiile în care persistă și locul inflaționist al războiului tarifar al SUA. În acest context, tăierile de dobânzi ar putea fi mai puțin justificate, cel puțin pe termen scurt, opinează analiștii ING.
Președintele Donald Trump a pornit atacurile fără aprobare parlamentară, sub pretextul unui pericol iminent de atac nuclear sau cu rachete, despre care s-a dovedit că nu exista în realitate, arată UniCredit. În acest context, ar putea opri atacurile în câteva zile – deși Trump a declarat că operațiunile vor dura săptămâni – și să anunțe că pericolul a fost neutralizat.
„Având în vedere promisiunea sa electorală de a pune capăt «războaielor eterne» ale Americii, el are un stimul puternic să se retragă cât mai repede posibil. După cum a arătat operațiunea militară din Venezuela, administrația actuală pare mai interesată de schimbările de conducere la vârf decât de schimbările de regim și nu-i pasă prea mult de exportarea democrației.
Pentru Trump, ar putea fi suficient să se ocupe de o conducere iraniană mai puțin radicalizată și ideologică decât cea anterioară. În ciuda slăbiciunii generale a țării, aparatul birocratic, de securitate și politic este bine structurat și cu greu poate fi răsturnat peste noapte”, arată analiștii UniCredit.
Scenariul 2: război "etern" și scump
Toți liderii doresc războaie scurte, victorioase și glorioase, dar adeseori ajung în conflicte de lungă durată și foarte costisitoare.
Într-un alt scenariu în care actualul conflict nu se termină repede, el s-ar putea să nu se termine prea curând. Rezistența și răspunsul Iranului ar putea forța mâna lui Trump, cred analiștii ING Bank. Cum s-ar derula acesta:
„În acest scenariu mai sever, atacurile continuă dincolo de ținte militare fixe, către infrastructură și active mobile, reducând ritmul operațional, dar prelungind calendarul pe termen nelimitat. Iranul, prins la înghesuială și cu supraviețuirea regimului pusă sub semnul întrebării, escaladează războiul economic asimetric prin hărțuirea susținută a traficului de petroliere, activarea atacurilor Houthi asupra navelor maritime din Marea Roșie și încercări de a perturba Strâmtoarea Ormuz”, arată analiștii ING.
Chiar dacă SUA preferă o intervenție limitată, Iranieni ar putea alege calea mai dură, în funcție de calculele interne privind viabilitatea regimului și teama de manifestații interne, arată UniCredit.
O blocare a Ormuzului – prin lovirea petrolierelor, porturilor, ar afecta transportul a 20% din țițeiul global. Chiar dacă Arabia Saudită și Emiratele Arabe au conducte care ies la Marea Roșie, capacitatea cumulată a acestora este de 6,8 milioane de barili/zi, față de exporturile de 11 milioane de barili pe mare.
Lucrurile s-ar agrava, arată UniCredit, dacă Iranul sau proxy-ul Huthi lovesc infrastructura energetică saudită – când regimul islamist yemenit a lovit cu drone, în 2019, două mari instalații saudite de procesare a petrolului, prețul sortimentului Brent a crescut cu 19% într-o singură zi, amintește UniCredit.
Prețul barilului de țiței Brent s-ar duce la 100 de dolari pe baril sau chiar peste în acest scenariu grav, cred analiștii UniCredit. Cât va rămâne acolo va depinde de durata și intensitatea șocurilor. Dacă acestea sunt temporare, prețurile vor merge în jos spre 80 dolari/baril, dacă se vor menține, atunci prețurile probabil se vor stabiliza la niveluri structural mai ridicate, iar americanii vor aduce forță militară pentru a relua navigația.
„De asemenea, o degradare de durată a capacității de producție saudite ar implica un conflict regional mai amplu, un scenariu care rămâne momentan improbabil”, cred analiștii băncii italiene.
Luni, Iranul a lovit rafinăria saudită Ras Tanura, care a fost închisă temporar.
Economiștii ING consideră că blocarea unui «gât» prin care trec anual 20 de milioane de barili de petrol și peste 100 miliarde de metri cubi de GNL ar produce „un șoc al ofertei de proporții istorice”.
„Întreaga regiune devine instabilă. Implicațiile pentru piață sunt semnificativ diferite: petrolul se îndreaptă spre 100 de dolari și peste, ar avea loc o corecție reală a pieței bursiere, un refugiu de durată către obligațiuni, o perturbare prelungită a lanțului de aprovizionare atât pentru China, cât și pentru Europa și o dilemă a băncilor centrale care nu are un răspuns clar”, cred economiștii ING.
ING consideră că petrolul ar ajunge la un preț de 100-140 de dolari barilul, iar prețul gazului european ar trece spre 80-100 de euro/MWh. Pentru comparație, țițeiul Brent era cotat la 61 de dolari/baril la începutul anului și MWh de gaz era 28 de dolari - luni a urcat la 43 dolari, față de 32 de dolari vineri.
În acest scenariu, investitorii s-ar îndrepta către obligațiunile americane și germane, aurul ar crește și mai mult. Pe piața valutară, dolarul s-ar aprecia față de monedele europene „importatoare” de petrol, consideră ING.
Banca olandeză trage comparații cu ce s-a întâmplat în 2022, la invazia rusească din Ucraina. Față de atunci, petrolul pus în discuție este de peste două ori mai mare ca volum (ponderea Rusiei în volumul global de 7-8%), iar în 2022 țițeiul Brent a avut un vârf de aproape 140 de dolari/baril.
Pe de altă parte, rezervele de petrol sunt mai ridicate acum în țările OECD, cu circa 200 de milioane de barili peste nivelul de la momentul invaziei rusești. Însă și la acest nivel ar dispărea în două-trei săptămâni de blocadă.
Rușii exportau aproape 160 de milioane de metri cubi de gaze către Europa a începutul lui 2022. Acum piața europeană importă 40 de milioane de metri cubi din SUA și se pregătesc capacități pentru încă 14 milioane. Există riscul de blocaj pentru gaz lichefiat de 125 de milioane de metri cubi, care reprezintă 3% din consumul global de gaz natural și 22% din consumul de gaz lichefiat.
„O piață strânsă ar face ca Asia și Europa să concureze mai agresiv pentru încărcăturile de gaz lichefiat, ceea ce ar duce la creșterea prețurilor. Cumpărătorii sensibili la prețuri din Asia se vor retrage probabil de pe piață, în timp ce Europa probabil nu ar face aceeași greșeală ca în 2022, când a cumpărat agresiv, indiferent de preț”, anticipează economiștii băncii olandeze.
Petrolul scump face inflație mare în România
O creștere de 10 dolari a barilului de petrol duce la creșterea ratei inflație cu 0,5 puncte procentuale într-o perioadă de 6-12 luni, România fiind cea mai afectată țară din Europa Centrală și de Est. Inflația este oricum ridicată, la 9,6% din PIB, iar BNR estimează că rata anuală va scădea abia în trimestrul al treilea, sub efectul unui puternic efect statistic – vor ieși din calcul scumpirile la curent și cele generate de creșterea TVA de anul trecut.
