Guvernul sud-coreean a fost nevoit săptămâna aceasta să regândească un plan care ar fi ridicat plafonul orelor de lucru la 69 pe săptămână, de la limita actuală de 52, după ce a stârnit o reacție în rândul Millennials și al celor din Generația Z, potrivit CNN.
Muncitorii din economia centrală din Asia de Est se confruntă deja cu unul dintre cele mai lungi programe de lucru din lume - aflându-se pe locul al patrulea după Mexic, Costa Rica și Chile în 2021, conform Oganizației pentru Cooperare și Dezvoltare Economică (OCDE) - și se crede că moartea prin surmenare („gwarosa”) ucide zeci de oameni în fiecare an, relatează News.ro.
Cu toate acestea, guvernul a susținut planul de creștere a plafonului în urma presiunii exercitate de grupurile de afaceri care căutau o creștere a productivității – până când s-a confruntat cu o opoziție puternică din partea tinerei generații și a sindicatelor.
Secretarul superior al președintelui sud-coreean Yoon Suk Yeol a declarat miercuri că guvernul va lua o nouă „direcție” după ce a ascultat opinia publică și s-a angajat să protejeze drepturile și interesele Millennials, Generației Z și lucrătorilor neafiliați la sindicate.
Creșterea plafonului a fost văzută ca o modalitate de a aborda deficitul de forță de muncă cu care se confruntă țara din cauza ratei sale de fertilitate, care este cea mai scăzută din lume, și a îmbătrânirii populației.
Dar mișcarea a fost criticată pe scară largă, mulți susținând că acest lucru ar înrăutăți lucrurile; experții menționează frecvent cultura muncii exigentă a țării și deziluzia crescândă în rândul generațiilor mai tinere ca factori determinanți ai problemelor sale demografice.
Abia în 2018, din cauza cererii populare, țara a redus limita de la 68 de ore pe săptămână la actualele 52 – o mișcare care a primit la acea vreme un sprijin copleșitor în Adunarea Națională.
Legea actuală limitează săptămâna de lucru la 40 de ore plus până la 12 ore de ore suplimentare compensate – deși, în realitate, spun criticii, mulți muncitori sunt sub presiune să lucreze mai mult.
„Propunerea nu are niciun sens... și este atât de departe de ceea ce își doresc de fapt muncitorii”, a spus Jung Junsik, 25 de ani, un student din capitala Seul, care a adăugat că, chiar și cu renunțarea guvernului, mulți muncitori s-ar simți în continuare sub presiunea de a lucra pentru maximul legal.
„Propriul meu tată lucrează excesiv în fiecare săptămână și nu există o graniță între muncă și viață”, a spus el. „Din păcate, acest lucru este destul de comun în forța de muncă. Inspectorii de muncă nu pot supraveghea fiecare loc de muncă 24/7. Sud-coreenii vor (rămâne) vulnerabili la orele suplimentare ce pot duce la moarte”.
Potrivit OCDE, sud-coreenii au lucrat în medie 1.915 ore în 2021, mult peste media OCDE de 1.716 și media americană de 1.767.
Orele lungi – alături de nivelurile ridicate de educație și creșterea numărului de femei care au inrat în câmpul muncii – au fost odată creditate pe scară largă că au dus la creșterea economică remarcabilă a țării după războiul din Coreea din anii 1950, când a trecut de la a fi o economie săracă la una dintre cele mai bogate din lume.
Cu toate acestea, criticii spun că reversul acestor ore lungi poate fi văzut în mod clar în zeci de cazuri de „gwarosa” – „moarte prin suprasolicitare” – în care oamenii epuizați plătesc cu viața prin atacuri de cord, accidente la locul de muncă sau accidente rutiere cauzate de lipsa de somn.
Haein Shim, purtătoarea de cuvânt a grupului feminist Haeil din Seul, a declarat că creșterea rapidă și succesul economic al țării au avut un preț, iar propunerea de a prelungi programul de lucru reflectă „reticența guvernului de a recunoaște realitățile societății sud-coreene”.
Ea a spus că „izolarea și lipsa comunității care rezultă din orele lungi de muncă și zilele intense de lucru” se răsfrâng asupra multor muncitori și „orele de lucru nebunești vor exacerba și mai mult provocările cu care se confruntă femeile coreene”.
Pe lângă cazurile de gwarosa, țara are și cea mai mare rată de sinucidere dintre țările dezvoltate, potrivit datelor Oficiului Național de Statistică, a subliniat ea.
„Este crucial pentru guvern (și companii) să abordeze problemele stringente care afectează deja vieți”, a spus Shim. „Nevoia de sprijin și un echilibru sănătos între muncă și viață nu poate fi trecută cu vederea dacă dorim să asigurăm bunăstarea persoanelor”.
În 2017, cu un an înainte ca guvernul să reducă plafonul programului de lucru, sute de oameni au murit din cauza suprasolicitării, potrivit datelor guvernamentale. Chiar și atunci când limita a fost redusă la 52 de ore, cazurile de „gwarosa” au continuat să apară.
În 2020, sindicatele au declarat că 14 llivratori au murit din cauza suprasolicitarii, sacrificându-și sănătatea mintală și bunăstarea pentru a menține țara în funcțiune în perioada de vârf a pandemiei de Covid-19.
