Propunerea a patru state producătoare de petrol (Rusia, Arabia Saudită, Venezuela și Qatar) de înghețare a producției arată că principalii actori de pe piață sunt conștienți că este o iluzie ca actuala supraproducție de țiței să fie rezolvată printr-o înțelegere de reducere cartelizată a a producției.
Planul celor patru state este ca, în condițiile "stabilizării producției" și a "tolerării" actualelor prețuri reduse la petrol, să fie stimulată cererea globală și ca, într-o perioadă de 6-12 luni, noua majorare a cererii să împingă în sus prețul petrolului.
Calculul lor însă pare a fi deocamdată infirmat de evoluțiile de pe piețele internaționale. În mod normal, într-o perioadă cu prețuri reduse ale petrolului, au de suferit economiile marilor state exportatoare, cele ale marilor state importatoare urmând a beneficia de un stimul important. Nu este cazul, de exemplu, cu cel mai mare importator de petrol la nivel global, China, unde cererea de țiței, în loc să crească, a scăzut ca urmare a problemelor financiare din statul asiatic.
Economia globală este dependentă de evoluția industriei energetice
Teoria conform căreia prețul redus la petrol impulsionează creșterea economică la nivel global, prin reducerea costurilor de producție ale celorlalte bunuri și servicii, ignoră o altă realitate: importanța industriei energetice pentru piețele financiare, precum și în faptul că economiile mai multor state (Rusia, Orientul Mijlociu, Norvegia, America Latină etc) depind de prețul petrolului. În plus, fondurile suverane de investiții ale acestor state (create din veniturile din petrol și gaze și menite a compensa reducerile de venituri în vremuri dificile, precum cele actuale, prin vânzări de active) au ajuns să fie printre cei mai mari investitori de pe piețele financiare internaționale. Acesta este și principalul motiv pentru care, de la începutul anului, bursele de la nivel global au preluat practic trendul de evoluție al petrolului și nu pe cel opus, așa cum ar sugera teoria stimulării creșterii economice prin reducerea prețului țițeiului.
CITEȘTE ȘI Cine dictează prețul petrolului (1) Impozitarea și reglementările agresive limitează tendința de majorare a cererii de carburanți
În plus, petrolul fiind o materie primă, cererea sa depinde de evoluția cererii de produse finite fabricate din acesta. Iar cele mai importante produse rafinate din petrol sunt evident benzina și motorina. Există cel puțin două motive pentru care cererea de benzină și motorină nu poate avansa în ritmul necesar compensării reducerii cu peste 71% a prețului petrolului.
Primul ține de intervenția statelor pe această piață, una dintre cele mai impozitate și reglementate. Astfel, dată fiind ponderea impozitării pe litrul de benzină și motorină (care poate fi de 10 cenți pe litru în SUA sau de 65-70 de cenți în UE, inclusiv în România), prețul la cele două produse nu poate fi redus în ritmul micșorării prețului materiei prime. Dacă, prin absurd, presupunem că prețul petrolului ar ajunge la 0 bani pe litru, iar celelalte costuri de producție a benzinei și motorinei (de rafinare, distribuție etc) ar fi și ele nule, carburanții tot ar costa în România 2,6 lei pe litru dat fiind caracterul fix al accizei (și implicit al TVA aplicată acesteia). Așa se face că, în timp ce petrolul s-a depreciat cu peste 71%, carburanții s-au ieftinit cu mai puțin de jumătate din acest procent în UE (undeva la 30%).
CITEȘTE ȘI Cine dictează prețul petrolului. Revoluția tehnologică a urcat oferta peste ritmul de creștere al cererii (2) Ieftinirea carburanților nu este suficientă pentru a majora cererea de benzină și motorină cu un procent suficient stimulări cererii de materie primă (petrol) într-un grad menit a compensa producția suplimentară. În plus, față de altă piață, unde orice supraproducție ar antrena apariția de noi actori pe piață dornici să profite de situația creată, pe piața distribuției de benzină și motorină, reglementările draconice ale statelor fac aproape imposibilă intrarea pe piață și apariția de stații de distribuție independente menite a amenința oligopolul rețelelor existente.
Mașini mai multe, însă care consumă mai puțin
Al doilea motiv pentru care cererea de benzină și motorină nu poate crește într-un ritm necesar compensării surplusului de materie primă ține de evoluția tehnologică. În ultimii ani, companiile producătoare de mașini și-au îmbunătățit produsele, în special în ceea ce privește consumul. Chiar dacă este o realitate că numărul de mașini care circulă pe drumurile publice la nivel global este mai mare, consumul acestora este însă mai redus decât cel din urmă cu câțiva ani. Și procesul de rafinare a fost îmbunătățit, costurile de rafinare micșorându-se, iar pierderile fiind reduse, ceea ce face ca, dintr-un baril de petrol, să rezulte mai mulți litri de benzină și motorină decât în deceniile anterioare.
CITEȘTE ȘI Cine dictează prețul petrolului. De ce este dificilă scăderea ofertei de țiței în perioade de supraproducție (3) Iar perspectivele pot fi și mai îngrijorătoare pentru producătorii de petrol. Dacă industria auto producătoare de mașini electrice (sau alte tipuri de mașini care funcționează cu produse substituibile benzinei și motorinei) va efectua saltul tehnologic necesar eliminării actualelor dezavantaje (autonomie redusă, perioada ridicată de încărcare a bateriilor, capacitată limitare de stocare etc), industria de petrol și statele mari producătoare vor fi puse în fața unui iminent faliment mai devreme decât se așteaptă. Motivul: actuala criză de supraproducție (de 1,8 milioane de barili pe zi, sub 2% din producția totală) arată că nu este nevoie decât ca mașinile electrice (sau alte mașini alternative celor tradiționale) să disloce doar câteva procente din cererea de carburanți pentru a provoca o criză a cererii pe piața petrolului în viitor.
