Gigantul petrolier american ExxonMobil este principala voce a industriei petrochimice în demersul acesteia de a se opune unui proiect de tratat global cu forță juridică ce ar plafona producția mondială de plastic, pentru care demarează astăzi o nouă rundă de negocieri, sub egida Organizației Națiunilor Unite (ONU).
″Problema este poluarea. Problema nu este plasticul. Limitarea producției de plastic nu va ajuta în privința poluării și a protecției mediului″, a declarat Karen McKee, președinta diviziei Product Solutions a conglomeratului american, pentru Financial Times. ExxonMobil este unul dintre cei mai mari producători de plastic ai lumii.
Potrivit acesteia, alternativele la plastic ar putea avea o amprentă de carbon mai mare decât plasticul. ExxonMobil a produs anul trecut peste 11 milioane de tone metrice de polietilenă și operează o uzină de reciclare chimică a plasticului în Texas.
McKee conduce și International Council of Chemical Associations (ICCA), organizație care grupează cele mai mari companii petrochimice din lume.
″Sectorul de petrol și gaze se raportează la plastic ca la următoarea mare oportunitate a industriei. Acest lucru este extrem de problematic pentru noi ceilalți. Dacă majorările de producție în care aceste companii investesc chiar vor fi realizate, viitorul va fi și mai catastrofic″, a declarat, în replică, John Duncan, co-președinte al Business Coalition for a Global Plastics Treaty, un grup de peste 200 de companii majore, printre care Walmart, PepsiCo și L’Oreal, care sprijină reducerea producției de plastic.
Peste 4.000 de delegați și observatori se întrunesc astăzi în capitala Canadei, Ottawa, la startul penultimei runde de negocieri ONU menite să ducă la un tratat care a fost comparat ca magnitudine cu cel din 2015 de la Paris privind limitarea emisiilor de gaze cu efect de seră. Discuțiile au fost blocate de dezacorduri privind modalitățile de gestionare a celor circa 400 de milioane de tone de deșeuri din plastic generate anual la nivel global.
Industria plasticului, laolaltă cu mari producători de petrol precum Arabia Saudită, Rusia sau Iranul, face presiuni pentru un tratat care să pună accentul pe reciclare, în dauna reducerilor de producție.
Săptămâna trecută a apărut un studiu al Oxford Economics comandat de ICCA, din care rezultă că plafonarea producției de plastic ar duce la scumpiri ce ar afecta în principal gospodăriile cu venituri mici și ar putea avea ca efect chiar majorarea emisiilor CO2.
Materialele plastice sunt relativ ușoare, iar fabricarea și transportul lor necesită mai puțină energie decât unele aplicații alternative, se arată în studiu.
″Reciclarea nu este singura soluție, nu este o metodă magică de protecție a mediului, însă considerăm că putem îmbunătăți ceea ce știm că funcționează și că putem face progrese în continuare pornind de aici. O limitare a producției nu e o soluție bună, din cauza lipsei alternativelor″, a spus Betsy Bowers, purtător de cuvânt al Global EPS Sustainability Alliance, care reprezintă industria polistirenului.
Cererea globală de plastic, care reprezintă 50% din consumul de petrochimice, aproape se va dubla până la jumătatea secolului, estimează S&P. Agenția Internațională pentru Energie (IEA) se așteaptă ca petrochimia să fie cel mai mare contributor la creșterea cererii de petrol în următorii 5 ani, ca urmare a avântului masiv al energiei regenerabile și al vehiculelor electrice.
″Companiile de petrol și gaze se concentrează pe sectorul plasticului pentru că știu că, pe termen lung, cererea nu va face decât să crească″, consideră Kirti Vasta, analist la BloombergNEF.
Producția de plastic a fost responsabilă pentru 5% din emisiile globale de gaze cu efect de seră în 2019 și este așteptată să se dubleze până în 2050, amenințând demersurile mondiale de limitere a încălzirii planetei, potrivit unui raport recent al Lawrence Berkeley National Laboratory. Autorii sunt de acord că unele alternative la plastic riscă să ducă la emisii și mai mari, dar consideră că eliminarea consumului non-esențial de plastic ar avea ca rezultat reducerea emisiilor.
Pe de altă parte, țări printre care se numără unele state membre UE, dar și unii producători importanți de petrol, precum Emiratele Arabe Unite, susțin, alături de organizațiile de protecția mediului, că, fără reduceri obligatorii ale producției, reciclarea este insuficientă ecologic și ineficientă din punct de vedere economic. Circa 10% din plasticul produc la nivel mondial este reciclat, potrivit OECD, care estimează că investițiile în capacități de reciclare ar trebui să depășească 1.000 de miliarde de dolari până în 2040, de la sub 20 miliarde de dolari în momentul de față.
″Se conștientizează tot mai mult faptul că reciclarea nu va rezolva de una singură criza plasticului″, spune Carroll Muffett, șefa Center for International Environmental Law, care a constatat o majorare cu 36% a prezenței lobbyștilor din industriile fosile, față de precedentele negocieri asupra tratatului de limitare a producției de plastic, din noiembrie 2023.
Pe de altă parte, Inger Andersen, care conduce Programul de Mediu al ONU, structura ce supervizează negocierile, afirmă că plafonarea producției de plastic ar însemna ″să ne limităm singuri opțiunile prin legiferare″ și susține luarea de măsuri de rezolvare a problemei plasticului de unică folosință.
″Includerea sau nu în tratat a unor obligații de reducere a producției de plastici nu e doar o problemă de politici publice, e o problemă de supraviețuire″, conchide Jorge Emmanuel, profesor la Silliman University, dând ca exemple dezastre naturale recente precum valurile de caniculă, inundațiile și taifunurile din Filipine.
