”În primul rând, am început să înțeleg mai bine reproșurile pe care JD Vance le-a făcut în urmă cu ceva timp europenilor la Munchen. Era vorba de faptul că europenii «s-ar fi îndepărtat de la valorile și principiile comune». El avea în vedere – cred -, mai curând, separarea tot mai puternică între interesele americane și cele europene. Evidențiate, puternic, în apariția și derularea războiului din Ucraina, dar și în unele procese electorale pe continent”, a scris, duminică, pe blogul său, Adrian Năstase.
Potrivit acestuia, și în contextul intervenției din Venezuela, liderii americani nu mai invocă regulile dreptului internațional, ci se referă la o ordine internațională “bazată pe reguli”, arată News.ro.
”Sper însă că ați înțeles, nu este vorba de regulile generale ale dreptului internațional, acceptate de întreagă comunitate internațională, ci despre regulile pe care le impun marile puteri, împreună sau separat, în sferele de influență arondate. Trăim, după încheierea Războiului rece și după încheierea perioadei unipolare americane, într-o nouă paradigmă de funcționare a lumii noastre. Capturarea lui Maduro, dar și alte evenimente din ultimii ani, mai ales după realegerea președintelui Trump, ar trebui să ne dea de gândit și ar trebui să ne oprim din a trăi în iluzii”, a mai scris Năstase.
Acesta se referă la faptul că, înainte de 1989, organizarea mondială se baza pe Carta ONU, pe decalogul de la Helsinki, pe principiile fundamentale ale dreptului internațional, însă, în realitate, funcționarea sistemului global se baza pe recunoașterea sferelor de influență între Statele Unite și Uniunea sovietică.
”Intervenția SUA în Venezuela face parte oare dintr-o nouă înțelegere de acest tip între Statele Unite și Rusia? Cumva, pe această baza, și-au «nuanțat» Statele Unite, în ultimele luni, poziția față de agresiunea Rusiei împotriva Ucrainei? (...) Observăm că termenul de «agresiune», definit clar în dreptul internațional încă din 1933, nu mai este utilizat, fiind preferate formule eufemistice, gen «operațiune militară specialăâ». Spre deosebire de ruși în Ucraina, care se chinuie de patru ani să schimbe regimul de la Kiev pentru a-și îndeplini obiectivele, americanii, în Venezuela, au folosit o intervenție «chirurgicală» (doar primul val), o metodă mai simplă, mai rapidă dar și mai ieftină pentru realizarea obiectivelor lor – prin răpirea președintelui”, a mai scris Adrian Năstase.
Potrivit acestuia, în definitiv, ”și capturarea lui Maduro de către americani a fost tot o «operațiune militară specială», deși unii s-ar putea încăpățâna să considere că ar fi fost un act de agresiune împotriva unei țări suverane”.
”În plus, e clar, după 20 de ani, resursele de petrol din Irak s-au mai epuizat, la fel cele din unele țări arabe, așa încât firmele americane au nevoie și ele de un nou spațiu de activitate. De aici și anunțul făcut de președintele Trump, în sensul că Venezuela «rămâne sub controlul nostru». Probabil va fi vorba de un fel de tutelă”, apreciază fostul lider politic.
”Unii vor spune că intervenția în Venezuela este o aplicare a vechii doctrine Monroe, din 1823, care în esență cerea că America să fie rezervată americanilor și nu coloniștilor europeni. Acum pare însă că e vorba de o doctrină adusă la zi, modernizată în SUA, pe care aș numi-o «doctrina Monroe Plus», pentru că ea îi exclude pe europeni (desigur și pe asiatici din America de sud – vezi ultimile presiuni în legătură cu canalul Panama) dar stabilește, în plus, dreptul Statelor unite de a interveni în partea de sud a continentului”, a adăugat Năstase în postare.
Acesta apreciază că, ”poate, modelul răpirii unor lideri politici este mai simplu pentru schimbarea regimului politic în vederea obținerii unor avantaje economice și strategice decât sprijinirea financiară și prin servicii de informațîi a unor formule secesioniste sub formulă autodeterminării, precum în cazul Kosovo, Osetia, Abhazia sau, mai recent, Yemen”.
”Mi se pare interesant faptul că, după încheierea Războiului rece, o formulă privilegiată era aceea de a determina, cu presiune externă, condamnarea în propria lor țară a liderilor incomozi. Formulă în cazul Maduro este mai «curajoasă» – ei sunt capturați și duși în Statele Unite unde vor fi judecați și vor simți «mania justiției americane», pornind desigur de la prezumția de nevinovăție. Să fie foarte clar, nu-mi este simpatic Maduro dar fac parte dintre cei care au citit cărțile lui Orwell, inclusiv «Fermă animalelor» și diferitele teorii despre «egalitate». De aceea, sper să nu fim naivi și să considerăm că este vorba de «valori și principii» când, în realitate, este vorba doar de interese”, afirmă Adrian Năstase.
