De fiecare dată când intră la bulău un politician, un patron de agenție de turism se ascunde sub pat și plânge. Unde au zburat vremurile minunate de acum câțiva ani când luxul era lux, iar barosanii își luau familia și dădeau ocol lumii pe vapor pentru 40-50.000 de euro? De ce nu prea mai intră în agenții grangurii care turnau pe gât Dom Perignon-ul ca pe Borsec ori Izvorul Minunilor și își cocoșau cu caviar felia de pâine, de parc-ar fi fost margarină? Unde sunt claustrofobii care căutau resorturi cu apartamente de 2-300 de metri pătrați, de pe terasa cărora puteau face pipi direct în ocean?
Cu câțiva ani în urmă încă se mai vindeau destule bilete către Paradis. Dacă intră unul acum într-o agenție de turism și cere o vacanță de 15.000 de euro, i se iau repede măsurile și i se ridică o statuie. În vremurile bune, când un ziarist publica un clasament al celor mai scumpe vacanțe, ăia care plăteau 10-15.000 de euro pe un sejur nu intrau în top. Erau fiii ploii. Problema apărea abia atunci când ziaristul încerca să afle din ce domenii s-au ridicat plimbăreții de lux. Din IT, oare, unde cică noi, românii, suntem brazilienii Europei? De la bănci, unde directorii întorc banii cu furcile, ca să nu putrezească? Din energie, pentru că plătim la curent și la benzină de ne sar dinții? Oare călătorii de zeci de mii de euro sunt șefi din telefonia mobilă, de unde ne luăm smartfoanele pe care le schimbăm mai des decât periuțele de dinți? Sau poate din industria farmaceutică, care-și permite să plătească la tv reclame mai lungi decât filmele?
N-o să spună nimeni nimic oficial. La astfel de întrebări, agențiile se-nchid în sine ca adolescenții îndrăgostiți și devin mai tăcute ca Iohannis. Doar uneori, la o bere și-un lăutar, agentul de turism redevine român normal și guraliv și mai dă din casă, mai ales dacă-i promiți că nu-l citezi. Nu-ți spune numele clienților nici dacă-l torturezi, dar măcar afli că nisipul de pe cele mai fine plaje din lumea asta nu e ciufulit de pașii lui Țiriac ori ai altor oameni de afaceri. Români din altă ligă își târăsc papucii pe acolo, oameni cu venituri mai mici, dar mai vesele. Halatele din dulapurile hotelurilor de 6-7 stele mai păstrează încă mirosul politicienilor români, al directorilor unor mari instituții de stat și al unor sindicaliști celebri. Oglinzile din toaletele de 80 de metri pătrați își mai amintesc conturul amantei care se pozează cu telefonul, ca să arate acasă cât de frumos e în Indonezia.
CITEȘTE ȘI Ține curca în brațe și minte-o frumos! Politicieni care băteau satele la pas în campaniile electorale, cu Dusterul parcat în fața primăriei, ca o dovadă clară a măsurii și bunului simț, vorbind despre eradicarea sărăciei și promițând 2% în plus la pensii, își încărcau bateriile pe malul oceanului, dormind în camere de 2.000 de euro pe noapte. Cu 2.000 de euro cumperi găleți și tricouri cu numele partidului de te votează tot județul! Directori ai firmelor de stat, alea mari de tot și cu pierderi, pe care nu le privatizăm pentru că nu vrem să ne vindem chiar toată țara, aveau și ei dreptul la odihnă. Iar pentru asta nu era prea scumpă o croazieră de zeci de mii de euro în jurul lumii.
Nici sindicaliștii, băieții ăia populari care umblă pe la televizor îmbrăcați modest, în cămăși de blugi cu mâneci scurte, nu își puteau reface energiile pe plajă la Mangalia și nici măcar în resorturile din Antalya. Oamenii aveau nevoie să zboare în Bali, Sri Lanka și alte colțuri de pe partea ailaltă a globului, unde e mai multă liniște și nu-i tulbura nimeni când meditau cum să se lupte mai aprig pentru sporurile de 100 de lei pe lună ale angajaților. Dar asta costa cât un BMW nou de clasă medie, pentru că nu puteai să stai 14 zile la curu' lumii fără familie și bonă.
Iar în asemenea deplasări lungi nimeni nu era nebun să-și riște sănătatea coloanei proțăpit în fund o jumătate de zi în scaunul avionului. Așa că oamenii se scărpinau în portofel și plăteau dublu sau triplu pentru bilete la first class, unde scaunele se întind ca șezlongul și stewardesele se poartă cu tine mai prietenos decât gheișele. De la aeroport plecau pe bancheta limuzinei, iar la hotel îi slujea un majordom, care se ocupa numai și numai de ei. Ca să se miște de colo-colo și să ajungă de la o insulă la alta, era nevoie de un elicopter, dar ce nu face omul când vrea să se întoarcă relaxat la muncă și să gândească legi pentru binele poporului?
Ce contează că toate astea costă cât un apartament, dacă nu plătești de la tine? Amintirile frumoase sunt neprețuite. Dar și cele mai minunate vise au un final. Acum, agenții de turism se plâng în secret că unii dintre cei mai buni și mai cheltuitori turiști le-au fost răpiți de DNA și băgați la beci. Alții încă n-au ajuns acolo, dar au dosare penale și nu mai călătoresc niciunde, pentru că nu dă bine și procurorii sunt cu ochii pe ei. Unii n-au voie să părăsească țara, iar mulți dintre cei rămași încă necercetați în funcții au ajuns, de frica binomului, ca în loc să fie vecini de cearșaf cu Johnny Deep sau Bono în Mauritius ori Bora-Bora, să se prăjească la soare alături de Arșinel ori Gabriel Dorobanțu pe plajele din Năvodari sau Mamaia.
CITEȘTE ȘI Puterea celor care nu citesc Și uite-așa, din cauza DNA, noțiunea de lux în turism s-a degradat ca un brad în ianuarie. Cele mai scumpe vacanțe se vând acum cu sumele derizorii de 10-20.000 de euro pe familie unor zgârciți din Top 300, oameni cu fabrici și lanțuri de magazine, al căror dos n-a simțit prea des mângâierea tapițeriei fine de la clasa business, ca să nu mai vorbim de first class. Oameni care au muncit o viață și au strâns milioane în conturi, dar care văd elicopterele de aproape doar la parada de 1 decembrie, iar singura limuzină pe care au atins-o vreodată e cea din fața hotelului Rin. Care, ca o culme a rafinamentului, adăpostește și un șemineu.
Pe crucea care li s-a pus în ultimii ani vacanțelor de lux ale românilor se odihnesc trei litere: D, N și A. Ce n-a reușit criza economică a izbutit Kovesi cu procurorii ei, iar dacă nu-i oprește cineva, vor ajunge să distrugă tot turismul premium din România. Unde au dispărut turiștii generoși de altădată? Răspunsul, prieteni, e trist și grotesc, răspunsul e Beciul Domnesc!
Dar printre criptele negre sub care își dorm somnul de veci excursiile în paradis și-a făcut cuib și a-nceput să cânte o privighetoare. Când toată lumea se resemnase, piața flască a vacanțelor de lux a primit direct în venă o infuzie cu Viagra. Salvarea vine tot de la unii care au lucrat toată viața la stat și care împart acum două dintre cele mai mari funcții politice ale țării: președintele Camerei Deputaților și premierul. Au luat zilele trecute drumul Americii, aruncându-se în cea mai costistitoare vacanță plătită vreodată de un cuplu de români. Prin presă se vorbește că toată distracția i-a costat pe cei doi undeva între câteva sute de mii și un milion de dolari.
Spre deosebire de turiștii clasici de lux, care se cară pe furiș în concedii, ca să nu fie luați la ochi, Dragnea și Grindeanu au procedat fix pe dos. S-au lăudat cu vacanța lor și au postat pe facebook poze de acolo, ca o adolescentă care vrea să-și oftice colegele de liceu. Dar, pe undeva, e normal să faci zgomot, când scopul pentru care ai bătut atâta drum și-ai plătit o sumă cu care puneai pe picioare un mic spital a fost să te tragi în poze cu Trump.
În cea mai costisitoare fotografie din istoria artei românești, mai scumpă decât un tablou de Grigorescu sau Tonitza, l-am putut admira pe Dragnea întins peste masă, strângându-i mâna unui Trump care n-a catadicsit să-și ridice fundul de pe scaun. Momentul amintește de scena de la terasă din Filantropica, atunci când profesorul Ovidiu Gorea îi mulțumește umil barosanului Relu Baronu, care s-a milostivit de el și i-a plătit nota pe care el n-o putea achita. Mircea Diaconu, în rolul profesorului cerșetor, se apropie timorat de masa interlopului, care se lăfăie înconjurat de gagici, și-i întinde leșinat mâna, iar Baronu i-o strânge cu rețineri, stând pe scaun. Lumea din sală aplaudă, Diaconu face ochii mari și lăcrimoși și, pe acorduri de țambal, se întreabă retoric: cum am putut să ajung în situația asta?
Și noi ne întrebăm cum s-a simțit Dragnea văzând că Trump nu s-a ridicat atunci când i-a întins mâna, dar mai ales cine a achitat nota de plată pentru această scenă penibilă. În cazul ăsta nu "baronu'" a fost sponsorul. Se pare că toată distracția a fost suportată de PSD, iar dacă poza a meritat toți banii o pot spune doar fanii partidului și Liviu Dragnea. N-are rost să-l întrebăm și pe Grindeanu, pentru că nu va vorbi peste șeful său. Oricum, a stat în spatele lui Dragnea și n-a văzut mare lucru. Dar dacă se dovedește că vacanța n-a fost sponsorizată de partid, se complică lucrurile. N-a trecut nici măcar o săptămână de când o vacanță scumpă l-a scos pe tușă pe Coldea.
CITEȘTE ȘI Xanax Văzut de aici, de la un ocean distanță, Dragnea a părut un băiat simplu de la țară, care ajuns la muncă în Valencia se pozează într-o parcare cu un Lamborghini și postează pe facebook, ca să-l vadă tot satul ce bine a ajuns.
E de așteptat ca Dragnea și Grindeanu să se întoarcă din vacanță cu bateriile încărcate și să se înfigă cu forță în problema grațierii și amnistiei, care pare a fi principalul obiectiv al mandatului lor. Se vor lua cu Iohannis de piept și au șanse mari să câștige. Câțiva dintre cei care vând sejururi de lux le vor ține pumnii, pentru că doar așa își vor putea debloca pachetele de 50-60.000 de euro, care zac acum prăfuite prin cataloage. Că doar n-o să le cumpere bolnavii care se înghesuie câte doi în pat prin spitale ori elevii de la țară cu pantofi găuriți care se târăsc prin zăpadă câte zece kilometri, încercând să ajungă într-o clasă unde ninge feeric prin tavan ca-ntr-un pastel de Alecsandri.
Odată eliberați, șmecherii care au furat milioane de la stat și nu le-au mai dat înapoi vor umbla la conturile din străinătate și vor pleca undeva, prin Bali sau Sri Lanka, încercând să compenseze cu soarele de-acolo tot întunericul pe care l-au luat în freză în celule. Dacă ai ieșit de la beci, se cheamă că ești reabilitat și nimeni nu te mai întreabă de unde ai banii. Anul trecut, după Revelion, blogărul Adrian Năstase, care a lucrat o viață la stat, și-a luat familia și a dus-o la odihnă în Mauritius. Când s-a întors, a explicat pe blog că din delicatețe nu a vrut să scrie de acolo, de pe plajele însorite, ca să nu se desolidarizeze de cei rămași în București să se lupte cu problemele iernii. Atâta decență nu te poate lăsa rece, indiferent de câte grade sub zero sunt afară.
Asemenea lui, zeci de condamnați sau urmăriți penal pentru furt de la stat, adică de la oamenii ăia care stau câte doi în pat prin spitale sau își trimit copiii desculți la școală, dacă vor fi eliberați de Dragnea vor da fuga să se bronzeze și ei undeva departe, unde nu-ți ajunge zăpada la prohab, ca aici, la noi, în Grădina Maicii Domnului.
Iar Dragnea, dacă totuși n-o să-i iasă treaba cu grațierile și amnistia, va avea destul timp să-și înrămeze poza cu Trump pe perete, să privească la ea și să-și amintească de vremurile bune. Și, de ce nu, poate va scrie și o carte sau mai multe în care ne va povesti cum a cucerit el America la 525 de ani după Cristofor Columb.
