Încrederea în statul român, în tot ce înseamnă el, de la Apărare, Justiție, Economie și până la Sport, e la cote dramatice. Principalul lucru care îi deranjează pe oameni este nedreptatea.
Românul citește acum mai mult decât oricând în istorie. Poate nu cărți, dar se cam uită în telefon. Devine tot mai obraznic cu cei pe care deunăzi îi considera șefi și administratori ai bunului mers al societății. Are cumva dreptate?
Cu largă marjă de eroare, să zicem că jumătate dintre noi au rămas încă în teza “să ni se deie”. Însă inclusiv oamenilor din partide care vor să ajungă/păstreze putere le apare că tot mai mulți dintre enoriașii patriei încep să ceară să nu li se mai ieie.
Vedem clar că anul electoral a săpat adânc în resursa de bani a statului și că acesta va veni peste noi cu taxe mai mari anul viitor, după ce și-a ocupat fotoliile făcute, în marea lor parte, de Ceaușescu. Cred că a început să nu se mai culce nimeni pe urechea care le spunea că “oricum știam”. Cu ce drept să se întâmple așa? Dar, mai ales, cu ce nedrept.
Care sunt atributele statului? Ar trebui să fie puține, le luăm pe rând.
La Apărare putem spune că avem o copertă de carte pe toate drumurile țării. Scrisă (?) de un soldat în slujba ei, a țării. În timp ce se întâmplă asta, rămâne foarte vag ce se întâmplă cu România în ce privește cu adevărat apărarea. La o adică, asta ar trebui să fie prioritatea șefului de stat, cel cazat, când e convenabil, la vila lui Ceaușescu de la Neptun, unde taie copacii din fața ferestrei către mare, sau pe malurile Africii, unde doar Dumnezeu știe ce fel de plajă face. Șeful Suprem al Armatei, care merge oriunde găsește caju, migdale și fistic. Din povești, asta mănâncă primul Ales al țării, ca să fie fit pe camerele tv de la Ziua Marinei. E bine că dă un sentiment de prestanță și unul fals de siguranță. Dacă nu țipau filo-rușii că ne dăm rachetele Patriot cumpărate cu sângele poporului din SUA, nici nu știam că aveam război la graniță. Cam aceasta e situația cu Apărarea României. E mai neagră un pic, dacă nu uităm că “marile” uzine și fabrici de armament ale României, confiscate de comuniști de la manufacturi și folosite și azi, produc armament proiectat în anii ‘50, de ingineri sovietici morți demult. Există un cuvânt urât pentru situația în care suntem din acest punct de vedere.
La Sănătate suntem cât se poate uman de nesănătoși. Experții vestici doar ne avertizează că speranța de viață în România este printre cele mai scăzute din Europa. Ca fapt deloc divers pentru statul român, oamenii urmăresc cu interes cazul de la Spitalul Pantelimon. Unul comparabil, fără nici cea mai mică exagerare, cu metodele de la Auschwitz. I decide who lives or dies. În 2024, România.
Numai după primele două exemple, fundamentale, oamenii văd lejer. Și știu că există Dumnezeii sistemului de stat și, peste orice, văd nedreptatea. Un cuvânt prea puțin întâlnit în cotidian, dar simțit și resimțit tot mai mult în lumea românească. Poate situația dată ar trebui rezolvată de Justiție, dar iar dăm de stat.
La Justiție. Oamenii urmăresc cu o tenacitate greu de înțeles de sociologii partidelor și nedreptatea din cazul Pascu. E cazul unui băiat, care a omorât tineri ca el și pentru că este un răsfățat al sistemului de administrație, îi putem zice beizadea. Lumea vede clar că prietenii tatălui său încearcă să-l scoată basma curată, dar, în același timp, dacă se poate ca sforagiii să-și poată păstra și prestanța pe care au luat-o cap-compas de la domnul președinte al țării. Cumva, iată, omul sfințește locul. Ca o paranteză scurtă, domnul președinte a sfințit multe. Ca alt fapt deloc divers, a sfințit inclusiv guvernarea PSD - PNL, din care, culmea, PSD iese mai curat. Și apoi, văzându-se la guvernare pentru un întreg cincinal, o să spună că e socialist și că asta înseamnă să crească taxele, dar să nu anticipăm un asemenea dezastru.
Economia are darul acesta bizar să lege toate cele de mai sus și de mai jos. Găsește să se lege ombilical într-un stat nedrept de circuitul acesta de bani și influență care face ca lucrurile la care ne uităm să fie strâmbe și să ne enerveze.
Cred că nu greșesc flagrant dacă zic că abia în economie sunt cele mai multe nedreptăți făcute de statul român. Să luăm din start faptul că avem printre cele mai mari taxe din Europa pe salarii. Mai mult, suntem campioni absoluți la taxarea celor mai mici dintre salarii. Adică oamenii care muncesc în țară sunt penalizați grav pentru că o fac. Este o nedreptate care se vede de la nivel european. Dar ea nu se sfârșește aici. Tu ți-ai dat obligatoriu aproape jumătate din banii munciți la bugetul statului, prin lege, nu prin tocmeală. Dar ce face statul cu banii tăi? Și de-aici devine totul o ironie amară.
Probabil că ați văzut prin sate asfalt pe care poți să-l decopertezi cu mâna sau terenuri de fotbal în pantă. La adăpostul legii, statul ți-a luat deja banii. A găsit de cuviință să le dea și un brand. Pe banii tăi îi cheamă acum "Anghel Saligny". Nume de inginer, chestie serioasă. Nu e. Numele prolificului inginer român este folosit peste un brand vechi, plin de bube și asfalt care se cojește, care se chema PNDL (Programul Național Dragnea Liviu), prin care aleșii statului român dau bani cu camătă personală celor mai puțin aleși, adică primarilor din localitățile mici. Sunt de notorietate așa-zisele lucrări din PNDL. Deci, din nou, nedreptate.
Mergem și mai departe, că vastul (cuvânt din limba romă care înseamnă “mână” și care e greșit folosit în cartierele Bucureștilor în loc de “furt”) statului se întețește. Umblă povestea că Ministerul Finanțelor a găsit de cuviință că ar putea fi Big Brother.
Să știe nu numai câți bani ai pe persoană fizică, ci și ce îți cumperi de ei. Cam așa a înțeles statul român conceptul de digitalizare. În continuarea vorbei care umblă, directori vechi din Ministerul Fiscalității ar fi prins de picior un șef cu mai puțină știință și au rechiziționat ocazia să afle date financiare de la rivalii lor la fel de vechi. Toate astea, aruncând asupra întregii țări un val de birocrație fără precedent.Toate încep cu e-, facturi, TVA, transport și ce s-o mai găsi. Credeați că digitalizarea ar trebui să scadă birocrația. Credeați greșit.
Atâta timp cât statul român este nedrept în cele mai esențiale lucruri pe care și le-a luat în administrație din societatea noastră, devine absolut normal ca relația omului cu statul să se înrăutățească. Unii, mulți, pleacă unde statele sunt mai fair. Deja le zicem celor care rămân “alții”. Și acești “alții” vedem că devin tot mai nervoși.
PS: nici la sport nu ne-a lăsat statul în pace. Lăsăm la o parte că nu l-a primit niciun oficial pe Popovici, cel mai bun produs sportiv al României la această oră, la aeroport, doar că era nervos și a arătat o nedreptate făcută de stat sportului. Fără titlu de breaking news, Comitetul Olimpic Român este cel mai bine finanțat ONG din România. La finanțare, stă cam cel mai bine din Europa. David cerea un bazin și d-aia n-au venit autoritățile la aeroport. În plus, o administratie întreagă a băgat în seamă doar relația sistemului cu mama și fiica. Breaking News, sistemule PCR - Pile, Cunoștințe, Relații! Medalia a luat-o Ana. Da, credem că asta e dreptate. Nici p-asta n-am luat-o din România, ci de la Lausanne, dintr-o țară neutră, Elveția.
