Numărul Persoanelor Fizice Autorizate (PFA) și al Întreprinderilor Individuale (II) înregistrate în prima lună din 2016 a scăzut la jumătate față de ianuarie anul trecut. Diferența se regăsește în numărul mult mai mare de SRL-uri înmatriculate. Migrația se explică prin majorarea poverii fiscale pentru activitățile independente, care a ajuns să fie triplă față de cea pentru microîntreprinderi fără salariați.
PFA, II și microîntrerpinderile au avut, de-a lungul ultimului deceniu, impozitare mai avantajoasă decât contractele individuale de muncă. Din acest motiv, Finanțele au tot făcut reglaje când pentru o categorie, când pentru alta, considerând că sunt folosite ca vehicule de plată mascată a salariilor. Recent, secretarul de stat în minister, Gabriel Biriș, a arătat, la conferința Growth Forum, organizată de Profit.ro la BNR, că fiscalitatea modelează comportamentul și că din această cauză are loc migrația de la o formă de organizare la alta. În opinia sa, taxarea ar trebui să fie impusă în funcție de cât se câștigă, și nu de cum se câștigă. Prin urmare, diferențele de tratament ar trebuie să fie eliminate complet. Potrivit statisticilor Registrului Comerțului, în ianuarie 2016, s-au înmatriculat 1.294 de PFA, 621 de II, la jumătate față de luna ianuarie din 2015. Tabelul arată numărul de înmatriculaări din luna ianuarie a fiecărui an, începând cu 2009:
Dealtfel, noul Cod fiscal a lărgit baza de impozitare și a stabilit contribuții de asigurări suplimentare pentru activitățile independente, făcându-le neatractive în raport cu microîntreprinderile. Astfel, PFA, care nu sunt și salariate în paralel, au ajuns la o rata efectivă de taxare pentru un venit anual de 60 de mii de euro, de circa trei ori mai mare decât cea pentru o microîntreprindere fără salariați și similară cu cea a unui SRL, plătitoare de impozit pe profit, cu un salariat.
Numărul de PFA, II și microîntreprinderi - societăți cu venituri anuale de cel mult 65.000 euro, până în 2015, și de maxim 100.000 euro, începând din acest an – a fost considerat foarte mare, la nivel oficial, de-a lungul timpului, comparativ cu cel al firmelor plătitoare de impozit de salarii și de profit. De exemplu, la sfârșitul anului trecut, în Buletinul statistic fiscal al Agenției Naționale de Administrare Fiscală, erau înregistrate peste 555 mii de PFA și 468 de mii de microîntreprinderi. În același timp, erau 223 de mii de societăți înregistrate ca plătitoare de impozit pe profit – ceea ce nu înseamnă, implicit, că toate obțin profit – și 497 mii plătitoare de impozit pe salarii și contribuții. În 2015, numărul mediu al salariaților, potrivit Institutului Național de Statistică, era de 4,5 milioane de persoane.
CITEȘTE ȘI Ce e mai avantajos: microîntreprindere, PFA sau SRL? Ce arată calculele? În principiu, evaluarea oficială, conform căreia unele PFA sau microîntreprinderile sunt folosite pentru încasarea salariilor, sub o altă formă, pentru evita povara fiscală, pare corectă, având în vedere că impozitarea veniturilor din contractele de muncă este uriașă, de circa 75-80% la net.
De exemplu, pentru un salariu mediu estimat, în 2016, de Finanțe la 2.681 lei, angajatul primește 1.892 lei, iar statul 1.406 lei. Astfel, angajatul datorează 789 lei (impozit pe venit de 16%, contribuție de pensie 10,5%, de sănătate 5,5%, de șomaj 0,5%), iar angajatorul 617 lei (contribuții de: pensie 15,8%, sănătate 5,2%, șomaj 0,5%, fond de concedii medicale 0,85%, fond de risc și accidente 0,4%, fond de creanțe salariale 0,25%). Contribuțiile angajatorului pot fi mai mari în funcție de domeniul în care activează.
Este evident că taxarea foarte ridicată descurajează angajările cu contracte de muncă și stimulează reorientarea spre alternative mai avantajoase, mai ales că veniturile sunt, oricum, destul de mici. Guvernele au încercat, în ultimul deceniu, prin pârghii fiscale să forțeze înregistrarea mai multor contracte de muncă: fie prin creșterea ratei de taxare, fie prin alte obligații administrative, fie prin retratări fiscale a activităților independente în activități dependente, cu plata tuturor contribuțiilor. Niciuna nu s-a dovedit cu adevărat funcțională, de vreme ce taxarea muncii este prohibitivă pentru mulți întreprinzători. Totodată, formele de organizare de tipul PFA sau microîntreprindere sunt utile și total justificate pentru mica inițiativă și pentru cei care vor să lucreze pe cont propriu. Aceștia sunt profund afectați de manevrele fiscale experimentate în ultimii ani și copleșiti de birocrație, deși formează corpul social creativ.
Presiunea pusă prin noul Cod Fiscal împinge PFA către microîntreprinderi. Din acest an, contribuțiile de pensii sunt obligatorii și pentru cele care au, în paralel, salarii. Contribuțiile se plătesc la venitul net efectiv realizat, în loc de o bază de calcul la alegere, dar nu mai mică de 35% din salariul mediu brut, cum era până în 2015. Pe de altă parte, schimbarea sistemului de taxare a clădirilor a dat PFA și firmelor de apartament două opțiuni: fie o impozitare mai mare a casei de locuit, fie renunțarea la deducerea cheltuielilor efectuate.
Practic, bugetul nu pare să câștige din aceste schimbări de fiscalitate, atâta timp cât forma de organizare ca PFA nu mai este tentantă. Microîntrepinderile au revenit la modă. Ar merita reamintit că, în prima variantă a Codului Fiscal, era prevăzută și o majorare e poverii fiscale pentru acestea prin plata a 1.530 lei trimestrial, pe lângă cota de 3% din venituri, în cazurile care nu existau salariați. Suma era echivalentă cu taxele datorate pentru un salariu minim.
CITEȘTE ȘI Profesii libere și PFA: Fiscul le poate reîncadra ca activități dependente, chiar când contractele respectă condițiile din Codul fiscal Intențiile guvernului sunt să oblige, prin taxare, atât PFA, cât și microîntrerpinderile să devină salariați, mizând pe venituri mai mari la buget din contribuții. Chiar dacă impozitarea este un factor decisiv, motivațiile contribuabililor sunt mai complexe. Pe lângă taxarea foarte mare a muncii, birocrația, serviciile publice de slabă calitate, neîncrederea în autoritate, corupția sunt alți factori care influențează comportamentul.
Ipoteza că marea majoritate sunt, în realitate, salariați camuflați nu duce, implicit, la soluția nivelării taxelor pentru a-i scoate la lumină. În practică, au loc migrații spre alte zone sau ascunderea în economia neagră. Tratamentul de până acum nu a rezolvat problema, așa cum o înțelege guvernul, în schimb a generat dificultăți celor care chiar lucrează pe cont propriu.
