Comisia Europeană a decis să trimită România în fața Curții de Justiție a Uniunii Europene pentru nerespectarea obligației de a recupera în integralitate de la Viorel și Ioan Micula și de la grupul lor de companii ajutoare de stat ilegale în valoare de până la 92 de milioane euro, în conformitate cu o decizie a Comisiei din 2015.
Printr-o hotărâre arbitrală pronunțată în decembrie 2013, în speța Micula versus România, s-a constatat că, prin retragerea, în 2005, a unei scheme de încurajare a investițiilor, cu patru ani înainte de expirarea sa prevăzută pentru 2009, România a încălcat un tratat bilateral de investiții încheiat între România și Suedia. România a anulat schema de ajutoare ca parte a procesului de aderare la UE în vederea respectării normelor UE privind ajutoarele de stat în legislația sa națională.
Instanța de arbitraj a obligat România să îi despăgubească pe reclamanți, Viorel și Ioan Micula, doi investitori cu cetățenie suedeză, pentru că aceștia nu au beneficiat în întregime de schemă.
"Cu toate acestea, în urma unei investigații amănunțite, la 30 martie 2015, Comisia a adoptat o decizie în care concluziona că suma plătită de România drept despăgubiri celor doi investitori și societăților acestora încalcă normele UE privind ajutoarele de stat și prin care obliga România să recupereze despăgubirile de la beneficiari. În special, Comisia a constatat că, prin faptul că a plătit despăgubiri reclamanților, România le-ar acorda avantaje echivalente cu cele furnizate prin schema de ajutoare incompatibilă", susține Bruxelles-ul.
Normele UE privind ajutoarele de stat impun, ca o chestiune de principiu, recuperarea ajutoarelor de stat ilegale, în scopul de a se elimina denaturarea concurenței create de ajutor, se precizează în comunicat.
Termenul pentru punerea în aplicare de către România a deciziei Comisiei a fost 31 iulie 2015, în conformitate cu procedurile standard, și anume patru luni de la notificarea oficială a deciziei Comisiei.
Până la recuperarea integrală a ajutorului ilegal, beneficiarii în cauză continuă să profite de un avantaj competitiv ilegal, motiv pentru care recuperarea trebuie să aibă loc cât mai curând posibil. România a recuperat deja de la beneficiari o parte din ajutoarele ilegale. Cu toate acestea, după mai mult de trei ani de la decizia Comisiei, aproape jumătate din valoarea inițială a ajutorului nu a fost încă recuperată și deocamdată nu există nicio perspectivă de rambursare integrală imediată a ajutorului restant. Prin urmare, Comisia a decis să trimită România în fața Curții de Justiție pentru nepunerea în aplicare a deciziei Comisiei, în conformitate cu articolul 108 alineatul (2) din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene (TFUE).
Pe de altă parte, România se judecă în continuare cu cei doi la Curtea Federală a districtului Columbia din statul Washington din SUA, care a respins în primăvară cererea statului român de anulare a solicitării fraților Micula privind recunoașterea și punerea în executare a a deciziei din 2013 a Centrului Internațional de Reglementare a Disputelor privind Investițiile de pe lângă Banca Mondială (ICSID), prin care România a fost obligată la plata de despăgubiri de circa 250 milioane dolari pentru încălcarea tratatului bilateral de protejare reciprocă a investițiilor dintre România și Suedia.
Judecătorul federal a scris în motivarea sentinței sale, analizată de Profit.ro, că argumentele părții române sunt "complet eronate" și că statul român "se mișcă pe teren minat" prin "lipsa sa de onestitate" față de tribunal. Asta după ce autoritățile de la București ceruseră instanței americane să respingă cererea reclamanților, argumentând că aceștia nu au notificat în mod legal autoritățile de la București cu privire la faptul că au intentat acest proces la curtea federală din Washington.
În pofida respingerii, soarta procesului e departe de a fi limpede, în condițiile în care, anul acesta, Curtea de Justiție a Uniunii Europene a decis că prevederea dintr-un tratat bilateral simlar de protejare reciprocă a investițiilor dintre Olanda și Slovacia, potrivit căreia disputele dintre părți se tranșează în tribunale arbitrale internaționale, este ilegală din punct de vedere al normelor UE. Acest lucru ar putea fi, deci, valabil și pentru alte tratate, inclusiv pentru cel dintre Români și Suedia, în baza căruia frații Micula au reclamat România la ICSID și au obținut despăgubiri de 250 milioane dolari în 2013.
Atunci, ICSID a decis că, prin retragerea, în 2005, a unei scheme de încurajare a investițiilor prin facilități fiscale, cu patru ani înainte de expirarea sa prevăzută pentru 2009, România a încălcat un tratat bilateral de protejare reciprocă a investițiilor dintre România și Suedia și i-a prejudiciat pe investitori, obligând statul român la despăgubiri de peste 376 milioane lei plus penalități și dobânzi. Acestea s-au acumulat în timp ca urmare a neplății, astfel că întreaga sumă se ridică în prezent la echivalentul a circa 250 milioane dolari.
Mai recent, frații Micula au solicitat din nou, printr-o întâmpinare adresată luna trecută Curții Federale a districtului Columbia din statul american Washington, analizată de Profit.ro, să pună în executare decizia de despăgubire a ICSID din 2013, prin care statul român a fost obligat să le plătească daune de 250 milioane dolari, argumentând că sentința CJUE de anul acesta în litigiul dintre Olanda și Slovacia, de care statul român se prevalează pentru a refuza să plătească despăgubirea, este inaplicabilă în speța Micula versus România. Statul român se prevalează de aceeași decizie a CJUE și în disputa cu Gabriel Resources pe tema proiectului minier aurifer blocat de la Roșia Montană.
Decizia CJUE a fost luată într-un litigiu dintre Slovacia și compania de asigurări de sănătate Achmea înregistrată în Olanda. Astfel, în martie 2018, Curtea a decis că prevederile tratatului bilateral de protejare a investițiilor dintre Slovacia și Olanda încalcă normele UE, pentru că permit unui tribunal arbitral internațional să interpreteze legislația UE în litigii dintre investitori și state membre fără ca deciziile acestor tribunale internaționale să poată fi contestate în instanțe de judecată din UE, ceea ce subminează calitatea CJUE de instanță supremă în ceea ce privește legislația Uniunii.
Avocații fraților Micula au argumentat luna trecută că decizia Achmea a CJUE nu se poate aplica în disputa acestora cu autoritățile de la București pentru că, în momentul în care a debutat arbitrajul lor cu statul român la ICSID, România nu era încă membră a UE.
"În mod crucial, România ignoră faptul că, chiar în timpul acelei proceduri, avocatul general al CJUE a afirmat că disputa Micula versus România nu este relevantă pentru cazul respectiv pentru că nu se leagă de un tratat bilateral intra-UE de protejare a investițiilor, dat fiind că România nu era încă stat membru al Uniunii Europene în anul 2005, atunci când a început arbitrajul, deci legislația UE nu este aplicabilă faptelor la care se referă procedura de arbitraj".
În concluzie, frații Micula cer din nou instanței americane să pună în executare sentința arbitrală din 2013 care obligă România să le plătescă 250 milioane dolari.
În februarie 2014, autoritățile române au informat CE că au plătit parțial despăgubirea prin compensarea daunelor cu taxele datorate de unul dintre reclamanți, respectiv European Food SA. Suma compensată era în valoare de 337,492 milioane lei (76 milioane euro). România a solicitat atunci clarificări Comisiei despre posibilitatea de a plăti diferența unei persoane fizice (fraților Micula sau oricărei alte persoane fizice desemnate).
În urma informațiilor suplimentare solicitate României, în martie 2014, CE a avertizat la 1 aprilie că ar putea emite un ordin de suspendare a plății despăgubirilor, pentru a se asigura că nu vor fi acordate noi ajutoare de stat. Comisia a informat România, în 26 mai 2014, că a decis emiterea ordinului de suspendare, obligând România să suspende orice acțiune care ar putea duce la plata restului depăgubirilor, întrucât ar reprezenta ajutor ilegal de stat, până la o decizie finală a compatibilității acelui ajutor de stat cu piața internă.
Curtea de Apel București a dispus în 25 februarie 2015, printr-o decizie definitivă, suspendarea executării silite a deciziei Curții de Arbitraj de la Washington potrivit căreia frații Micula, proprietarii European Food, trebuie să primească despăgubiri de la statul român.
În noiembrie 2017, frații Micula și companiile lor European Food SA, Starmill SRL și Multipack SRL au solicitat curții federale a districtului Columbia din statul Washington din SUA recunoașterea și punerea în executare a deciziei ICSID din 2013, respectiv obligarea României la plata de despăgubiri de 250 milioane dolari.
Statul este reprezentat în proces de Ioana Sălăjanu, o avocată româncă de 42 de ani stabilită în Statele Unite din anii ’80 și care lucrează la firma de avocatură Rock Fusco & Connelly din Chicago.
Fragment din întâmpinarea depusă de frații Micula la Curtea Federală a districtului Columbia din statul Washington din SUA în disputa cu România, 20 noiembrie 2018
